473 matches
-
țării și au dus la indundatiile catastrofale din ultimii ani. Împreună cu și cu voluntarii Asociației Tasuleasa Social, un proiect extraordinar despre care am să vă mai povestesc și cu altă ocazie, am încercat să aflăm de ce și-au tăiat românii craca de sub picioare în ultimii 16 ani și ce se mai poate face pentru a preveni alte catastrofe. Această ediție a fost realizată cu sprijinul Ministerului Apărării, prin amabilitatea căruia am obtinut imagini aeriene care prezintă adevăratele proporții ale dezastrului. Momentul
Linia verde – Defrisarile by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82940_a_84265]
-
încă timpuriul har! Dar vînt cald de vest, cum vine, Ploi de flori așterne iar. Să mă bucur de verdeață, Că ea umbră-ntîi mi-a dat? Brusc furtuna o și-nhață, Toamna, cînd s-a clătinat. De vrei fructe de pe cracă, Partea ia-ți cît mai curînd! Unele stau să se coacă, Altele în germen sînt; Ploaia văii tale-afunde îi dă alte noi splendori, în același rîu și unde Nu înoți de două ori. Chiar și tu! Tot ce, de stîncă
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
nu se plimba senin prin ținutul Scroviștei. Acel "dau cuvântul tovarășului... domnului Năstase", a fost cântecul său de lebădă comunist-pesedistă, picătura chinezească, sau maotzedunistă. Moment în care Haralampy mi-a zis: -Auzi, bade, tu n-auzi cum se rupe o cracă de sub picioarele domnului Iliescu ? Ba da: și mie mi s-a părut atunci... Zgomotului de cracă ruptă i-a urmat încercarea amuzant-ironică a domnului Adrian Năstase de a petici un sac aflat deja sub formă de năvod pescăresc; încercare tardivă
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
său de lebădă comunist-pesedistă, picătura chinezească, sau maotzedunistă. Moment în care Haralampy mi-a zis: -Auzi, bade, tu n-auzi cum se rupe o cracă de sub picioarele domnului Iliescu ? Ba da: și mie mi s-a părut atunci... Zgomotului de cracă ruptă i-a urmat încercarea amuzant-ironică a domnului Adrian Năstase de a petici un sac aflat deja sub formă de năvod pescăresc; încercare tardivă, ea neavând decât rostul unui reușit moment de divertisment, deși a fost, în același, timp, și
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
credibili. Se uită prea ușor că în toamna lui 2004 doar o mână de optimiști incurabili credeau cu adevărat în triumful Alianței și al lui Băsescu. Felul în care aroganța lui Năstase și primitivismul politic al lui Iliescu au tăiat craca de sub picioarele PSD-ului ține de predestinare, și nu de logică politică. Tare mi-e teamă că dl Băsescu e pe cale să cadă în plasa propriei iluzii de atotputernicie. În poziția în care se află și în țara în care
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme și ocări, amenințări și pedepse, câte și mai câte... planuri de perspectivă. Când mănâncă totuși, înfulecă pe nemestecate
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
depășea linia. Rostul vieții lui era întreținerea în verde; o întreținere constantă, duel necurmat cu excrescențele rebele, cu vlăstarii, cu întrepătrunderile anapoda de vrejuri și crengi, cu lipsa de noimă a creșterii naturale. Era și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai putea coborî din copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu-i ajunsese pentru a delimita un anume perimetru controlabil și acum
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ancestral ! Descris atât de bine de Ion Luca Caragiale. Și nu numai. Biserica Ortodoxă Română luptă zi de zi pentru menținerea ființei naționale, redând liniștea sufletească și speranță oamenilor. Asta, pare, să supere cel mai mult pe cei născuți pe cracă. Parcă ar fi un program de distrugere a fibrei poporului român. Mulți chiar afirmă cu argumente concrete acest lucru. Ateiii, liber-cugetătorii, vor ca locul celor șapte virtuți: credința, cumpătarea, speranța, dreptatea, tăria, milostenia, prudența, promovate cotidian de Biserică, să fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
atotoprezenta!... de la "Ziarul de Iași", din trupa aia teribilă a lu" Chiscop... mai lipsea șefa, Chiscoapa adik... și Marinela Rață și ar fi fost în formație completă... incoruptibilă echipă!... cum era violată o elevă, cum făceau scandal cu spume, cu crăci... apoi se dovedea că eleva chiar voise cu asupra de măsură... ce mama dreak!... așa... și trebuia ssă spun și eu ceva... da" "mai scurt"... așa mi-a scris pe o foaie albă Decuble, chiar pe o pagină din "Cartea
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
Băi, da' tu nu ai HBO? ("La contactul uman îi mai trag și un zîmbet"... repetam, obsedat, o expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
și s-o frigă parte-n parte cu el!" (p. 14). Intervalul apare și ca loc de plimbare (dar și de glume proaste): "'cînd făceai manej pe interval (...), te trezeai deodată cu o găleată de apă în cap, aruncată de la cracă" (= din paturile de sus) (p. 28-29). Funcționalitatea intervalului e atestată și de alte relatări, reportaje, interviuri despre viața de închisoare; de pildă, un comandant: declară: "'La noi e disciplină - nu lași deținutul să iasă la bătaie pe interval, ca să câștige
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
Ministrul (servul) credinței e conceptul, inteligența avînd servitute față de har. Pe cît de firesc suna nuanța aceasta acum un mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub picioare, preschimbînduse într-o disciplină stearpă menită conțopiștilor cu apucături de logicieni. Din nou se confirmă ponciful că modul de a formula o chestiune e ghidată de concluzia la care vrei să ajungi, și cum concluzia e dată
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
de fapt un credo poetic al ei. Dumnezeu și omul se înțeleg. Nevasta lui Lot nu a încălcat interdicția Domnului părăsind cu familia Sodoma. A revenit pentru că s-ar fi speriat de șarpe sau și-a agățat rochia de o cracă și a vrut să o desprindă. A fost nedrept pedepsită. Nu se înțeleg, după ea, nici îndrăgostiții, de aceea aproape că nu a scris versuri erotice, cu excepția poemului „Nimic de două ori nu se întâmplă” - una din cele mai frumoase
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
se vedeau un fel de ațe ca sforile unei marionete. * 24 XII 1954. Curtea unei biserici. Trei cîini, dintre care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
România o obsesie isterică a tuturor celor care s-au perindat pe la putere după 1990. Nu suntem departe, din acest punct de vedere, de performanțele paranoice ale lui Ceaușescu, care înfrunta eroic căldurile africane numai să se vorbească, de pe diverse crăci guvernamentale, despre el. Țările mici sunt și ele foarte atente la imagine, în speranța - adeseori răsplătită - că pot compensa printr-un comportament remarcabil ceea ce nu pot realiza în termenii concurenței reale, la nivelul pieții. Cultura joacă, în această ecuație, un
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu mai este un prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări." Catalogul conține atmosfera extraordinară a unui grup de creație (Școala de la Tîrgoviște), atmosferă care explică apariția unor
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
amorsată cu mult timp înainte: mai întâi creezi o televiziune cât de cât credibilă, și abia apoi începi manipularea. Dacă din start ți-ai propus să tocești mintea electoratului vânzându-i slogane și aruncând cu promisiuni abracadabrante, ți-ai tăiat craca de sub picioare. În mod evident, Vadim nu are nici abilitatea lui Voiculescu, și nici mijloacele financiare (cel puțin la mijlocul anilor nouăzeci) ale lui Sârbu. Această situație obiectivă se va răsfrânge în previzibila calitate proastă a emisiunilor, în subdotarea tehnică și
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
a părut că trece un frig./ Părerea mea greșită a fost că trece.../ Din frigul ăsta limpede și rece/ Ne tragem toți, zgârciți covrig”, zice în finalul poeziei “Comă”...”Și te-ai dus și m-ai lăsat/ Singură pe-o cracă,/Pasăre fără pereche/ Lăcrimând posacă.// Și de când te-ai izbăvit/ Mi-am uitat și ghersul/ Și pădurea s-a-negrit,/ Doru-i greu, fără sfârșit/, Piere universal”, lăsând în ceea ce zice titlul poeziei “Gol”....”Nu poți avea decât o moarte, numai una”, strigă
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
mandat. Fetița se afla la scăldat cu o prietenă. Un pescar care trecea prin zonă a auzit strigătele uneia dintre copile. Am auzit copilul, strigând după ajutor, a zis că le ia curentul și se îneacă, i-am întins o cracă și am tras-o afară. Am întrebat-o dacă a mai fost cu cineva, mi-a spus că da, dar nu știe unde este cealaltă fetiță. Zona unde a avut loc tragedia este plină de gropi și în combinație cu
Fetița primarului din Bucu s-a înecat by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22558_a_23883]
-
Acasa > Stihuri > Semne > AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului amintire-cântec de flaut o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, o, Doamne, amintirile cum mă mai dor, le cârpesc, le-nădesc și mă sui cu ele la cer și-n neant tot mă duc până când singure pier... o clipă ruptă din univers, viața mea, o clipă până când voi cădea
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul turbat o spulberă-n cer, cui să mă plâng și cui să i-o cer? s-o cer de la ape, s-o cer de la stele , dar
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
era al lui, nu s-a mai putut respecta nici pe sine și nici universul ce l-a creat ca formă inteligentă distinctă. Unde va ajunge această ființa de om, doar Dumnezeu știe. Cert este că ne-am cam tăiat craca universală de sub picioare și ce este mai grav, știm acest lucru, începem să înțelegem că am greșit, dar tot nu ne potolim și mai ales, nu prea mai avem cu ce ne schimba, cu ce ne apăra de noi înșine
DE RUSALII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380101_a_381430]
-
ne ierta și el toate greșelile și reproșurile necugetate) pentru că, după cum ni se părea, eronat desigur, eram impuși să tăiem în carne vie, să renunțăm tocmai la ce consideram mai important. În schimb, datorită vigilenței dumnealui, nu ne-am tăiat craca de sub picioare, învățând că în unele momente trebuie să scrâșnești din dinți, să cedezi câte puțin pentru a nu pierde totul. Datorită experienței amare și propriilor dezamăgiri, a manevrat cu dibăcie prin valurile tulburi ale incertitudinii politice din acea perioadă
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
cunoștințe religioase, ci acei părinți care nu doresc acest lucru, cei care se leapădă de Dumnezeu. 3. De altfel, ca și până acum, Religia e opțională! Credința o simți, nu poate fi băgată pe gât! De vrei să stai pe cracă, nu te împiedică nimeni! Am convingerea că vom trece și peste această încercare, așa cum poporul român a trecut peste multe altele. Poate este chiar un test necesar! Realitatea arată că mesajele Religiei, în ansamblul ei, trebuie adaptate la noile ritmuri
TABLETA DE WEEKEND (100+5): A FI SAU A NU FI CREŞTIN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377256_a_378585]
-
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoșii tuturor popoarelor latine și nicidecum o rudă marginală a latinității, ar trebui să ne facă să ne mândrim și nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiți de înțelepciune care își taie cu sârg craca de sub picioare... Ion ENACHE Romaniapress Ultima oră
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]