424 matches
-
cap. Abia când rotitele alea încep să scârțâie, abia când încep să țăcăne nervoase pentru că aud o voce de părinte grijuliu care-ți spune că n-arăți bine, ca mânecile de la sacou sunt prea scurte, că ai o pată pe cracul de la pantaloni, că tocmai ai spus ceva nepotrivit, ca, daca nu esti atent, or să ți-o ia alții înainte și că, în general, lumea e rea, mama, și nimeni nu-ți vrea binele, abia când te faci mic, mic
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
lovi nimeni. Cel care făcea tărăboiul (noi știam) era câte unul care, cu câteva ceasuri înainte, găsise vreun chilipir pentru câteva sute de chirpici și cărămizi. După ce lau onorariu (le plăcea să se creadă negustori) treceau pe la cârciuma ”La șase craci”, pe lângă pod și după primul șnaps, erau gata. Venea împleticindu-se până-n țigănie, așa, să creadă lumea că el a vândut cărămidă de-a avut bani să bea până n-a mai putut sta în picioare. Le știam felul, îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
bătaie de râdea toată țigănia. Astfel, taberele răsuflau ușurate că astăzi n-a murit nimeni și de bucurie se găsea câte unul, care câștigase la barbut cu o seară înainte, de-i invita pe toți la cârciuma aia, ”La șase craci”, pentru a sărbători evenimentul. Și dintre ei nu lipsea niciodată cel care le dăduse emoții, adică bețivul. Se pupau de bucurie, până la pod, și plângeau de credeai că le-a murit norocul. Se întorceau noaptea târziu, bătându-se cu adevărat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
Emil Brumaru Pierdut în vechi provincii, cu iz de brebenel, Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
Care mă demască de ilot Trimis cu misiune în Dacia de peste hotare Să mă dau sclav la Pitagora, Acoperind palavra și parabola Cu Salmoxis cel robit de Grec, Deși mă născusem înaintea Marelui înec... M-a luat o femeie cu cracii ca de lapte Clipocind printre poalele halatului de pânză scoarță Scrobit să nu se boțească la noapte Cât o să mă ia la giugiuleală și harță... Tot căutând Aia prin dulapul De unelte medicale A-nceput să mă doară capul Dintr-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
înșfăcat și pe noi și ne-a gonit pe scările blocului în jos, ocazie cu care m-am împiedicat și am căzut rău pe un genunchi între etaje, la jumătatea drumului către stradă. șchiopătam, piciorul îmi sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
câinele prin apă altfel abil și inteligent vorbind puțin dar bine mai ales cu femeile care e evident că-l plac și cum să nu-l placă i-ați văzut bicepsii pectoralii grumazul ochii negri și uleioși pantalonul mulat pe craci semne exterioare de acord dar după ce vreți să se ia bietele femei un risc există întotdeauna poți să te înșeli să cazi peste un nevolnic oricum când au o oarecare experiență femeile merg aproape la sigur mai ales când simt
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe răcan dormind în post. Sună jenant s-o contrapun pe Marie-Rose Mociornița acestor categorii - dar asta e lumea în care trăim. Cu
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
noastră, totul se reduce la futut! Cine nu înțelege asta degeaba bate câmpii cu sentimentul românesc al ființei, schimbarea la față, românii după '89 sau cerul văzut prin lentilă... Cerul văzut prin sticla de băutură poate... În beție și între cracii muierii este viitorul și trecutul nației! Uite aici România palpabilă și sănătoasă! Trăiască pizda, bă! Restul e neant și, după mine, poate să se ducă la dracu." Doar două povestiri reușește cu adevărat Dumitru Ungureanu în acest volum. Amanta anului
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9250_a_10575]
-
Emil Brumaru Mi-s vorbele vrăjite să creeze Vîrtejuri în jumări, jandarmerii De ciuboțica-cucului, teci dese Iubind boaba fasolelor tîrzii, Fîntîni sleite fin de cumpeni, raze Întortocheate într-un soare cub, Craci adormiți pe margini de pervaze Ce sufletul și cugetul ni-l sug Cînd se trezesc, obida pălămidei De-a nu fi laur pentru geniul Dante, Crăițe-n coji de nuci, vechi diamante Topindu-ne de vii pe cît de-avidă-i Pofta
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
Emil Brumaru Amoroasei noastre dragi Eu ce-am fost odată june Iar acuma-s bou prăjit La crieri de boliciune Stau și-ți scriu cracii vrăjit Unul e o libelulă Care-n aer trece-n zbor Celălalt e o pendulă Ce mișcă prin dormitor Însă amîndoi mă-mbată Căci în viața tristă grea Mi s-a pus pe ei o pată Ce n-o șterge
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie să te ferești Eu te iubesc așa cum ești Mi-e sufletul un lung murmur Venit din vechile povești
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori. Bea împreună cu dînsele, cot la cot, și se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni nu putuse să
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
unui copil și, cînd, pentru prima oară, ne-am îmbrățișat în stradă și ne-am sărutat pe obraji a bun-rămas, am simțit, indiferent, doar o bucată de carne moale și transpirată jenat. Normal. Celesta Tenzi, cea care mi-a fluturat cracul dumnezeesc la geamul unui compartiment de-a doua, a rămas veșnic în “rezervația naturală de îngeri”. Ca și mine! . Cu stimă și grație, Emil Brumaru 19.IX.1980
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
Numai că despre altceva e vorba. Tot cam atunci apăruseră două doctorițe proaspăt absolvente, clujene: Tenzi și Felicia. Tenzi, pe care o mai chema și Celesta (absolut autentic!), deci , semăna cu blonda din formația ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
copilaș drăguț, cu ochelari. Să nu uit cățelul minuscul al lui Sîntimbreanu! În plus, o șleahtă întreagă de tineri și tinerele care nu au nici în clin, nici în mînecă, bănuiesc, cu scriitorii. Rude? Poate. De invidiat o tipă cu craci infiniți și gura enormă, dințoasă, limboasă, fumegîndă-n țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
Mîșkin, n-a existat nimic? Sînt indicii, stimate domn, sînt indicii! Ippolit se branla? Tot ce-i posibil, febra mică a tuberculoșilor dă o stare continuă de excitație și el, săracul, se pare c-a murit virgin, cu gîndul între cracii Aglaei! Ce s-o fi întîmplat, exact, între Rogojin și Nastasia Filippovna, înainte ca acesta s-o penetreze, sub țîța stîngă, cu cuțitul? S-au futut ei, sau nu? Esențial de știut, vă asigur, absolut esențial! Fiindcă, v-am mai
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
nemișcat), visul meu de tînăr doctor de țară, iremediabil înfundat în singurătatea unui sat necunoscut, visul meu pueril poate, dar veșnic prezent, a fost, este, să fiu scriitor. "Profesiunea" de scriitor. Sînt eu un "parazit", un tip "care stă cu cracii în sus, pe pereți" și-și pierde vremea citind Dostoievski? Pentru ce chiar cei mai de lîngă inima mea, din aburul respirației mele cotidiene, mă lovesc nemilos cu același și același cuvînt: bani? Scrisoarea asta iese din șirul celor pe
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș în gălbenuș, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm și rimă situațiunea națiunii! Cui ce-i pasă de țărțămuri, de giumbușlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
aduși cu clasa să se culturalizeze. Iar când am zis “pline”, chiar “pline” am vrut să zic. 3. Echipamentul de mers în cluburi al englezoaicelor, în seri în care eu purtam palton, căciulă, mănuși și cizme: rochițe decoltate și scurte, cracii goi, sandale. E drept că erau bine badijonate pe dinăuntru, cu alcool, da’, orișicât, așa ceva nu are cum să nu te șocheze. 4. Cum se vede Londra, noaptea, din London Eye. 5. Micul dejun tradițional, care, după mine, e moartea
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]
-
e senin și este nouă Ieri a plouat și a fost opt De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Îngerii mei se uită-n apă Și-apoi aripile-și adapă Pînă ce nimbu-n cap le crapă Tu ai craci lungi și sîni fierbinți De ce Duminicile-mi scapă Cînd bate toaca printre sfinți Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur zăpăcit Iubirea-n pat o să te-ajungă Într-un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]