539 matches
-
funcționează. Ceea ce îmi reconfirmă bănuiala că natura umană e cam idioată și că ,omul natural" nu prea merită mult respect. În loc să fii stimulat de mai binele aproapelui - evident, cel dobândit pe căi cinstite - ideologia primitiv-comunistă îți stimula resentimentele, invidia, nemernicia. Crase banalități, veți spune. Și aveți dreptate. Numai că ajungem să ne împiedicăm în ele tocmai pentru că decenii de propagandă eficientă ne-au transformat în victime sigure ale dogmei comuniste. Proprietatea era privită ca o ciumă, o sursă a inegalității între
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
Mircea Mihăieș Într-un articol din ,Cotidianul", enervat de felul în care mulți ziariști români consemnează evenimentele culturale, mi-am vărsat năduful asupra unui exemplu cras de incompetență: o persoană dotată cu legitimație de presă de la un ziar din București a profitat de vizita în România a lui Mario Vargas Llosa pentru a pompa în pagină câteva mii de semne de venin antiintelectual. Era un singur
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
obiectivele cenaclului este acela de a arunca punți între literatură și filosofie, s-a propus discutarea abordării filosofice a unui text literar, în speță interpretarea lui Alexandru Dragomir la piesa lui Ioan Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, publicată în volumul Crase banalități metafizice, Ed. Humanitas, 2004, pp. 3-38. În cele ce urmează, voi încerca să evaluez comparativ aceste tipuri de asimilare a literaturii în filosofie (Heidegger - Noica - Dragomir). Pentru aceasta, ar trebui în principiu să lămurim câteva lucruri: bunăoară, cum sunt
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
crede că spune. ș...ț șDe aceea, adaugă el,ț nu mai interesează dacă, într-adevăr, Caragiale a gândit întocmai tot ce vom spune despre el. Principalul este că acest lucru e spus, fie că a fost gândit sau nu" (Crase banalități..., p. 4). Dragomir subliniază aici, prudent, spațiul de joc pe care îl deschide o operă și diversitatea posibilă a interpretărilor. Acum, putem constata prima diferență semnificativă dintre Dragomir și cazurile anterioare. În timp ce Noica și primul Heidegger căutau, prin abordarea
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
aceea, el nu face o interpretare ,dragomiriană" la O scrisoare pierdută, ci o interpretare platoniciană. Să observăm că Dragomir spune dintru început un lucru foarte interesant: , Am șovăit, în privința Scrisorii pierdute, între o interpretare platoniciană, una aristoteliciană și una leibniziană" (Crase banalități..., p. 4). Acest lucru vrea să spună că aceste interpretări erau cu putință, că piesa literară permitea o multiplă abordare, ca operă deschisă mai multor interpretări! Însă cât de multe? Putem oare presupune că ar fi posibilă și o
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
euforic și narcisiac, oglindiri ale filosofiei tale în literatura universală, ci de a înțelege, la propriu, ceea ce are acel text literar de spus. Interpretând pe Caragiale, e vorba ,de a avea curajul să vedem și să auzim ce a spus." (Crase banalități..., p. 3) Dragomir subliniază: curajul. Acest lucru înseamnă că, de regulă, noi ne fofilăm în fața spuselor lui Caragiale, că ne ferim să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
să se înțeleagă că trucurile lui Caragiale nu trebuie luate ușor. Nu zeflemeaua este substanța replicilor sale. Este drept că prin ele se naște mai întâi râsul, ca deșarjă, însă apoi este solicitată gândirea. Nu este de glumit cu Caragiale." (Crase banalități..., p. 17) Cu alte cuvinte, Caragiale are ceva cu adevărat serios, grav și important de spus, iar seriosul spuselor sale este cu atât mai important cu cât el este mai mascat de caraghioslâcul și de comicul său. Interpretarea lui
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
oare vorba de o pură virtuozitate care ar urma să uluiască, prin rafinamentul său, audiența? Sau putem vedea aici o necesitate mai adâncă? Dragomir spune aici un lucru foarte interesant: anume că interpretarea sa ,trimite ș...ț dincolo de obiectul interpretat" (Crase banalități..., p. 36, s. n.). Mai mult, Dragomir spune că această interpretare nu trebuie redusă la o simplă ,hermeneutică culturală" (Crase banalități..., p. 38). Ea trimite dincolo de spațiul propriu-zis cultural. Dincolo, dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
necesitate mai adâncă? Dragomir spune aici un lucru foarte interesant: anume că interpretarea sa ,trimite ș...ț dincolo de obiectul interpretat" (Crase banalități..., p. 36, s. n.). Mai mult, Dragomir spune că această interpretare nu trebuie redusă la o simplă ,hermeneutică culturală" (Crase banalități..., p. 38). Ea trimite dincolo de spațiul propriu-zis cultural. Dincolo, dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite o astfel de interpretare? Dincolo de cultură și dincolo de Caragiale - sau mai degrabă dincoace - nu este nimic altceva decât existența fiecăruia
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul (sau diformul) periferiei ce ne caracterizează. Or înțelegerea de sine - cu alte cuvinte ,cunoaște-te pe tine însuți" - este scopul constant al filosofiei. De
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
tot pe 4 septembrie începe Stufstock, iar La Motoare e seară proiecțiilor Grand Spoof din cadrul festivalului ADfel:) în ce priveste zavera expusă mai sus, ambele părți au cam sărit calul. două pilde simetrice 1. antinomia bere / poezie e o tâmpenie crasa, nu există așa ceva. 2. “zgomotul adiacent asupra locației nu ar fi fost mai mare decât cel prezent anul trecut pe Stadionul de Rugby, stadion plasat lângă o zonă de trafic foarte zgomotoasă, cu tramvaie, autobuze și numeroase automobile trecând la
Cum să-ţi fuţi brandul într-un singur pas simplu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82707_a_84032]
-
trimiteți la închisoare! A echivala soldatul american cu polițistul român care fugărește cu jeepul bătrânele ce vând pepeni pe marginea șoselei, și trupele de elită ale Marinei cu verișorii lui Râmaru înseamnă nu doar semnele unei imaginații bolnave, ci și crasă nemernicie. Destui întrebuințători de condei din România excelează la ambele capitole.
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
operațiune urmează să se facă. Dar strigătele de uimire și de mînie proletară din anumite ziare, strigăte lansate, în mare parte, din goana cîte unui Jeep ceva mai scump decît dreptul de autor estimat pentru Buculei, dovedește fie o nepricepere crasă, fie o rea-voință inexplicabilă, fie o continuare a escrocheriei mediatice pe care acestea au dovedit-o de fiecare dată cînd a venit vorba despre fenomenul artistic și despre piața de artă. Dacă mai punem la socoteală și un alt aspect
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
de fildeș, steril la ora asta; dar nici formalismul pur nu poate fi decît o disciplină auxiliară". Eseistul constată cu regret că la noi se manifestă, în privința religiei, o polarizare nocivă a societății. Postura "fixist-muzeală", "fundamentalistă" se confruntă cu negativismul cras, cu "furia destructivă" a seculariștilor care-și imaginează că sînt "progresiști": "În realitate, privind lucrurile istoric, ne dăm seama tot mai bine că fără tradiția biblică, iudeo-creștină, libertatea, progresul, democrația, economia de piață, știința, demnitatea individuală ar fi fost imposibile
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
chipul lui Eminescu, Iorga, Grigorescu sau Aurel Vlaicu. Pentru omul de rând, e pură iluzie să-ți imaginezi că dacă renunți la zerouri ai scăpat și de istoria nefastă care a condus la apariția lor. Iar pentru propovăduitorii ideii e crasă ticăloșie: deși s-au specializat în roluri care-i arată mai proști decât sunt (vezi cazul unui domn de la Banca Națională, împins să ne zâmbească la televizor ori de câte ori se profilează o catastrofă), ei știu foarte bine cum stau lucrurile. Iar
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
deveni și mai inexplicabile dacă amenzile prostești la care visează guvernul vor fi aprobate de Parlament. Nu m-aș fi legat de tîmpeniile astea, dacă ele n-ar fi mult mai periculoase decît par. Și dacă n-ar trăda o crasă ignorare a realității din România din partea guvernului condus de dl Năstase. Una dintre prevederile modificării e că cine nu se dă la o parte din calea coloanelor oficiale trebuie să plătească între cinci și zece milioane de lei amendă. Acesta
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
dintr-o strategie atent cumpănită. După ce-au cu-cerit suficiente redute, preoții au lăsat-o mai moale cu "soboritul" și au început să lucreze în interesul castei. Tot mai siguri de sine, reprimându-și cu greu pornirile de obrăznicie crasă, destui "lideri spirituali" arată că nu înțeleg pe ce lume se află cu adevărat. într-un fel, au dreptate: biserica a pătruns peste tot, ca o uriașă caracatiță cu tentacule în vârful cărora se agită vânjos crucea. Aproape că n-
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
însă în discuție. Ne grăbim s-o liniștim pe autoarea scurtului răspuns la o anchetă a Observatorului care n-avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminița Marcu ar fi trebuit să știe, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetență critică, că există anumite reguli de conviețuire literară, tot așa cum există unele de conviețuire socială. Sînt lucruri care nu se fac, Luminița Marcu! * În fine, Petru Romoșan scrie un text inadmisibil contra lui Andrei Pleșu. Observatorul îl găzduiește
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
proastă pe care unii autori francezi (în special Michel Foucault) pot s-o aibă asupra vieții intelectuale americane, încât cineva care nu știe nimic despre acesti autori și-ar putea închipui foarte bine că tot ceea ce au scris ei este crasă literatură pornografică, pe care trebuie s-o ții cât mai departe de copii. E ceva întristător-îngust și cu totul neînțelept în felul în care Bloom înțelege să se apropie de alte culturi. Eu unul pur și simplu nu pot pricepe
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
inoffensive artiste ale fasolei bătute și clătitelor. Convertirea .doamnelor general. la ferocitatea afacerilor de miliarde ține de magia care-a pogorât pe umerii soților amplele stele de generali. CA ADESEORI magia această aduce a trafic de influență și-a nesimțire crasa ne-o demonstrează lista recent publicată a personajelor care-au pus umărul la dărâmarea Bancorex. Din cei vreo patru sute de înși dați în vileag de reprezentanții Agenției Române Anticorupție, pește șaizeci au fost identificați . până în momentul de față . ca fiind
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
-și fi legat numele de astfel de activități ar fi trebuit să-l descalifice definitiv pentru orice funcție oficială - ca să nu zic diplomatică. Oriunde în lume, dar nu în România. Complicitățile inavuabile mascate în "sentimentalism prezidențial", clientelismul murdar și incompetența crasă își dau mâna la noi mai abitir decât în dansurile ritualice ale sălbaticilor din junglă. Treacă-meargă imaginea funestă proiectată de personalitatea lui Virgil Tănase asupra noastră, a tuturor celor pe care-i reprezintă. Într-o recentă scrisoare publicată de Marie-France
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
numai unul din zece locuitori ai planetei știe să citească. Rătăcirea, neîncrederea și lipsa de cunoaștere duc milioane la moarte în fiecare zi, iar alungarea "intelectualului laic" de pe soclu nu are alt rezultat decât că sporește dezorientarea și cea mai crasă incultură: am auzit deja semidocți declarând ritos că ei n-au de ce să-i citească pe Tolstoi sau pe Brecht, care după ce că sunt demodați mai erau și niște ticăloși. În ce mă privește, aș paria că numele "incriminaților" din acest
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
-l stânjenească în eventuala funcție de la Cotroceni. Într-adev|r, din clipa în care i s-au retezat iluziile că se va eterniza în fotoliul prim-ministerial, Năstase a devenit alt om. Autoritarismul s-a metamorfozat în bădărănie, cinismul în vulgaritate crasă și bruma de coerență politică în haos irevocabil. În afara producției de ouă de la Cornu, Adrian Năstase nu pare să mai controleze altceva în România. Căzut la mijlocul prea multor interese și ambiții, el nu mai e, cu un an înainte de scrutinul
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu voci de țârcovnic de reducerea impozitului pe salar, mâine, din mâlul nesimțirii, bâiguie ceva despre „testarea” măsurii și inevitabila ei retragere. Incoerența, incompetența crasă, nerușinarea garnisită cu disperare alcătuiesc un exploziv la care partidul hoției naționale n-a găsit și nu va găsi antidot. Grețosul cult al personalității cuplului Năstase-Iliescu (acești Nicu-și-Elena unisex ai tranziției), pornit cu ajutorul unor canale de televiziune și-a câtorva
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
la atmosfera ideologică, la reluarea unor clasamente și clișee din domeniul criticii literare, coroborate de reapariția în prim-planul vieții publice (în Parlament, în fruntea partidelor, pe micul ecran) a unor personaje ce n-ar putea semnifica altceva decît conservatorismul cras. Așa-zisa a doua generație de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]