3,091 matches
-
abajurul veiozei de pe noptieră nu făcea excepție. Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n tălpi, în timp ce întreg trupul se cufunda în noapte. Simțea cum o cuprinde, o acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit de soare. -Oare de ce venise la Maur
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă trezesc în fiecare dimineață ca un salcâm înflorit cu dragostea atârnându-mi ciorchine în suflet doar dorul de tine mereu căutat, niciodată găsit. Mă trezesc dimineață, ziua mă unge cu mir pe creștet fire de iarbă se-ndreaptă-n lumină nopți de-aștepare ca iubirea să vină le strâng cu ardoare ca firu-n chilim. Mă trezesc dimineața, grâu sunt în spic Bobul iubirii în mine tot crește Viața îmi pare de-o vreme poveste
IUBIRE CURGÂND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubire_curgand_.html [Corola-blog/BlogPost/355427_a_356756]
-
de alint, dar totul fusese sfărâmat pe nedrept...’’ Ana se oprise din citit și se gândea la ea însăși, când avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare! Referință Bibliografică: Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1456635783.html [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
de sfințire a locuinței a început în jurul orelor 11.00, coordonată de un sobor de preoți. ,,Slavă Ție Doamne, slavă Ție!” Semnul Sfintei Cruci cobora din sufletele celor prezenți, cu emoție și evlavie. Spiritul divin și-a întins covorul peste creștetele celor prezenți aici, în locul de unde a zburat sufletul mărinimos al lui Fănuș Neagu și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Buzele_rasaritului_au_sarutat_inca_cornelia_viju_1330670339.html [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
tăinuitul izvor al inspirației fănușiene, ne îndemnau să inspirăm parfumul de dragoste sălbatică ascuns în petalele lor. Și... am pășit. La intrare, ne zâmbea cu blândețe, chipul său dintr-un tablou, iar palmele sale parcă ne-a atins pe rând creștetele, urându-ne bun venit în cuibul de cristal al copilăriei. Fănuș Neagu a fost așezat pe piedestalul obștei grădiștene și nu numai, încă o dată azi, cu ocazia acestui eveniment, respectiv al transformării casei părintești în Casă Muzeu. Și ne-am
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Buzele_rasaritului_au_sarutat_inca_cornelia_viju_1330670339.html [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
toporași și amintiri, o mie, răsfrânte peste un timp cu originea într-o primăvară timpurie. N-am găsit bluza cea vișinie, dar e aici, lângă mine, purtătoarea-i de-atunci, acum, încoronată, în buclele timpului ei, ca o mângâiere pe creștet, cu o diademă de ghiocei. Și eu, lângă ea, năzărindu-mi că poartă bluza cea vișinie, ca atunci, cu mulți ani în urmă, să fie vreo... mie - și totuși, ca ieri... Referință Bibliografică: BLUZA VIȘINIE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
BLUZA VIŞINIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1425718771.html [Corola-blog/BlogPost/350060_a_351389]
-
Odată, aflat la București pentru a participa la o sesiune academică, poetul a intrat într-o frizerie, spre a se bărbieri și a-și ajusta puțin podoaba capilară, pe care i-o știm abundând mai mult pe ceafă, decât pe creștet. Frizeria îi folosea și ca reper pentru întâlnirea cu Adrian Păunescu, confratele său bucureștean, care urma a-l prelua de aici, spre a-l conduce la Academie. În timp ce-i modela buclele rarefiate, frizerul i se confesă poetului asupra dezamăgirii lui
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1455389136.html [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
peste tot, animale și oameni, dar nicăieri vreo picătură de apă. Înaintează mereu, uneori agonizând, cu gândul că moartea este aproape. Toată hrana se sfârșise de mult, doar săculețul de pânză îi ardea pielea din dreptul inimii. Căldura îi fulgera creștetul și lui i se părea c‑o să plouă, înaintea ochilor i se făceau pânze de păianjen pe care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Altfel_de_iubire_stefan_popa_1390379541.html [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dublul meu în Duh Este un alb porumbel Ce nu poate zbura singur. Scânteietoarele, mirabilele prea plinele Tale Izvoare Mă umplu, Mă învăluiesc simplu Din creștet până la picioare Și sunt la masă și la cină Ta, Doamne Amfora plină cu vinul vieții Aflată În divinele, nevăzutele Mâinile Tale. Doamne! Ai grijă, nu mă lasă Nu mă scăpa, cioburi să devin Sunt amfora Ta plină cu vin
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1401973945.html [Corola-blog/BlogPost/360957_a_362286]
-
scurge împiedicat, încrâncenat sau în anonimat, nici nu se duce pe apa sâmbetei, când este vorba despre stele ce răsar mici și palide în hurducăturile înserării pe după culmile scufundate în valurile umbrii și luminii, pentru ca, pe măsură ce cerul le urcă în creștetul lui, devin clare, mari și lucitoare. Întocmai, Andra cunoaște repede triumful înstelat de mici glorii, zi cu zi crescătoare și tot mai justificate de valoare. La unsprezece ani a câștigat premiul I la Festivalul Concurs de Interpretare Folclorică „Toamna arieșeană
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412488023.html [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap, rătăciți în adâncul orbitelor pierdute sub câlții părului de pe creștet, urâțită și de alți câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
OCHIULUI NEVINDECAT Autor: Marin Moscu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Sub privirea încețoșată Crâcnesc secundele Rezervorului cuvintelor Cu sânge otrăvit. Casa oaselor Sprijină coama vântului Care-aduce pe pământ Măduva florilor speriate De umbra creștetului purității Spălat În lacrimi de cârpe. Ingenios pământul Deschide poarta cartierului Unde tăcerile Se suprapun În sfere Netezite de-ntuneric. Primitorul Umple căciula Cu frunze putrede. Timpul Leagă rănile Trecute prin compoziția Unui ochi nevindecat De simfonia conștiinței. Referință Bibliografică
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_moscu_1462216814.html [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
îi plimba pe unde aveau ei treabă, făcea tot ce pofteau respectivii și, paraii curgeau. Seara, oricât de târziu îl eliberau din funcție mușteriii, tot cumpăra o votculiță și se ducea cuminte la madam Firuța, care îl săruta afectuos în creștet, pe chelie: --Așa, Tricuță, mamă! Lasă, că ne întărim noi! Poate ți se ivește ocazia și dai și tu un tun. Atunci să vezi cum ieșim noi în față! Însă, oricât alerga el cu mașina, purtând chinezii și sirienii prin
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
aveau credința că planta aceasta atrage norocul și belșugul, îndepărtând certurile, ajutând la menținerea armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul, fiind protector al casei și leac pentru multe boli. De asemenea, se credea că vâscul poate stinge focul, idee
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
o mângâia pe frunte; a învelit-o ușor, apoi i-a șoptit: - Dormi puișor! Dormi în pace! Dimineață, când s-a trezit, fetița a dus mâna la cap și a întrebat unde îi sunt micșunelele...Bunica a mângâiat-o pe creștet și i-a spus că afară este iarnă iar micșunelele nu au fost decât în vis. Mirată, fetița a zâmbit:"Ce știe bunica!" Uneori, în vis, trăim sentimente adevărate ca și în viața reală. Alteori, în timp, visele devin realitate
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Bine...” - cuvântul ieși până la urmă exploziv printre buzele strânse și Igor, încercând să pară nepăsător, adăugă imediat: „Încă n-am luat nicio notă”. O umbră ca o părere umbri ochii bărbatului, care se apropie de băiat și, mângâindu-l pe creștet, îi spuse: „Dacă spui că-i bine, mă bucur; ar fi păcat să-ți irosești șansele de a învăța, mai ales că tu ești, așa cum te știu și mi-a spus și doamna dirigintă, un băiat inteligent. Știi și tu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
se strecoară afară și plânge; plânge cu lacrimi albastre ca un bătrân albatros într-o colivie. Pe de-a-ntregul, chipul și-l arată doar vara, câteodată; cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună: nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă vom pleca împreună. Referință Bibliografică: Dualitate / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_glodean_1417764495.html [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
nu e terminat gâtul lui doi saltă umbrelor cozile între cifra bucuriei și cea a punctului de sfârșit într-un început nesfârșită zbatere cu folos acum reîncepe dansul uite am primit startul într-un inel de gânduri infinitul își ițește creștetul deasupra gardului de întrebări stă vertical plin de răspunsuri fuge fuge nu-l atinge sau atinge-l asumă-ți riscul mai departe valea e adâncă mai departe cântă cântă tu prin stâncă flautu-i departe se aude-n dor pi e
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/31415926535897932384626433832_anne_marie_bejliu_1389427597.html [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
trupul ei perfect, acum sufereau tortura masivă a trupului Emei. Făcu un semn suveran, care anunța că e gata de plecare. Cu toate acestea, se mai opri odată în fața oglinzii preferate și își adună cu o mână părul bogat, în creștet, admirându-se în noua poziție. - Sunt minunată! Oglinzile mă adoră! Dacă aș putea, le-aș duce acasă pe toate cele de aici. Sunt unice! Îmi va fi dor de mine până la următoarea mea vizită în „Sala oglinzilor”. Mă refer, desigur
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
luni și joi"? E adevărat... Azi e luni, nu-i așa!? În cazul acesta trebuie să ies acum ca să pot să intru încă o dată joi. Păi, dacă nu ies, spune și matale, cum o să intru? Tipul s-a scărpinat în creștet vreo patru minute și a decis: - Bine, dar să-ți faci rost de un bilet de ieșire altădată, în care să se menționeze că nu ești periculos. Altădata? O să mai aștepte cu toții mult și bine... Cine poate să garanteze că
SCHIŢE UMORISTICE (29) – CUM ERA SĂ DEVIN DEPUTAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1426319140.html [Corola-blog/BlogPost/377826_a_379155]
-
cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mircea_1467210067.html [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
stejarului, după furtună, se va înălța mândru spre soare, pășind curajos pe Calea Luminii... Legendele spun că, în munții sacri ai României, pe vârful Kogaionon, numit și Muntele Sfânt al Geților, într-una din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1396028722.html [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
avea, la un moment dat. Unison care te pune să faci și să strigi și lucruri pe care nu le crezi până la capăt. Bunăoară, chestia, discuția și problema cu Biserica... Ce are una cu cealaltă? - se întreabă, scărpinându-se în creștet, românul cu scaun la cap. Chiar așa, de unde nevroza asta cu subiect bisericesc, de unde răbufnirea de ură față de preoți, față de patriarhul Daniel? Cu ce au contribuit aceștia la drama din club și la bâlbâielile ulterioare ale sistemului sanitar? Evident, cu
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
te vezi din ceruri cumplit de trist păzindu-l De-am fi avut o dată și noi noroc, Cumplite Măcar odată-n veacuri să fi avut noroc De nu ne dai puhoiul și ne făceai mocirlă Ne-ai fi vărsat pe creștet tot cerul tău de foc Totul e-o gelatină un nămol ontologic Nu se mai cunosc margini nici lucruri nici morminte Ne amintim oceanul duhnind din Începuturi Și-ntrezărim prin timpuri mâlurile preasfinte. PIEIRE Și se duc popoarele Scăpărând apusurile
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]