1,251 matches
-
care niciodată nu s-a mai vorbit în țara mea/ clipă de clipă cu dulce zahăr și verde cucută pe ea/ scriu transcriu traduc desenez încontinuu în acest migălos/ bulversant esperanto vocile umbrele convulsiunile/ care se-ntîmplă-n răspăr sub pielea cea creață/ a capului meu// ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
ad esempio, alla fierezza con la quale gli aborigeni australiani mostrano ai giovani iniziati l'orribile cicatrice sul proprio pene12. La svolta mistica nasce, nonostante strâmbi esibizionismi, sempre da un rapporto che și stima insufficiente tra l'uomo e îl creațo, tra l'uomo e la sua vită avvolta nel mistero della stessa creazione. Îl mondo și costruisce per sua stessa specie nell'esperienza della sua trasformazione; e îl tempo și rivela proprio în quel che noi viviamo: l'accadere del
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
circolarità și è cosi realizzata, egli ha autoprodotto se stesso risolvendo quel dilemma che non lo voleva în realtà né come prigioniero, né come guardiano. Ha autoprodotto la sua immagine ponendo se stesso al di sopra del suo destino, ha creațo una finzione e un artificio: se stesso. Ciononostante se la vită nonfosse limitată dal traguardo della sua stessa fine, non ci sarebbe salvezza. È îl tempo mistico a rivelare Dio în ognuno di noi, proprio nella sua speciale dimensione di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dipana nella sua intelligenza infinită, soffrendo per îl male e gioendo per îl bene. Tuttavia: qual è la relazione tra Dio e mondo? Come Dio rimane al di fuori della violenza tra bene e male di questo mondo pur avendo creațo îl mondo perfetto e în assenza di male? Dice Giuseppe Tucci: "Îl pensiero di Dio comprende dunque presente, passato e futuro; è assoluta contemplazione, non è induttivo. Perciò egli è immune dalle passioni e sensazioni, e non può avere desideri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dignità di un mistero sovrannaturale, che congiungerebbe la propria anima al senso del Verbo îl quale a sua volta avvolge ogni singolo atto umano. Così ogni tratto della formă del mondo è movimento e misura del tempo che ravvolge îl Creațo, perché l'uomo ne sia partecipe come dimensione di colui-creato, come acqua che sgorga dalla fonte di Cristo, vită assoluta, primo e sidereo moto della stessa vită în cui îl mistero dell'uomo contemplă îl suo scopo e la sua
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
alla donazione nuova della Creazione dell'uomo e del mondo, a quel fiat scaturigine della storia umană e del tempo, con la conseguente trasformazione dell' Amore crocifisso în un Dono: dal fiat del Padre în cui l'uomo era stato creațo ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio, în cui l'uomo ritrova la sua salvezza per la sua nuova Creazione. Ancoră: quel Dono è esattamente Gesù, Figlio di Dio, îl quale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Cristo riforma e ricrea quel mondo e quell'uomo voluto con un soffio dal Padre e a cui îl Padre nel suo Verbo e mediante esso aveva dato vită: infine elemento discreto e forma continuă, l'uomo e îl mondo, creațo e Creazione, alla Resurrezione di Gesù deflagrano tutti insieme în quella luce che intaglia l'impercettibilità di un istante e che permette în quell'attimo inafferrabile îl ritorno nuovamente inscindibile del Tutto (Weltall), l'agostiniano "anima del mondo", la schellinghiana
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nell'ordine della natură e del mondo, ordine congiunto al continuo nella definizione del tempo all'interno del mondo e dell'uomo nell'universo. Nel concetto schellinghiano di Weltseele îl filosofo tedesco volle imprimere identità alla natură în un mondo creațo che avrebbe ancoră generato l'adynaton di una dimensione cosmologica della Creazione assente da un Creatore, invece possibile unicamente mediante Dio, essendo unitariamente l'uomo în Lui. Consustanziandosi în una formă perfetta di vită che resuscita nell' amore di Dio
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl ritorno dalla morte alla vită -, proprio tale formă perfetta è donata al momento della Resurrezione di Gesù: Gesù scardina l'ordine della natură, condizione possibile solo a Dio perché Creatore della Vită, per divenire Lui stesso nell'ordine del Creațo e accadere nella vicenda dell'uomo come quel Dono di amore specificato per l'uomo stesso, ricompiendo così Gesù, esattamente în quell'attimo e în quella dimensione di evento, proprio la stessa genesi della Creazione nella certezza dell'Amore rinnovato
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
per l'uomo stesso, ricompiendo così Gesù, esattamente în quell'attimo e în quella dimensione di evento, proprio la stessa genesi della Creazione nella certezza dell'Amore rinnovato. Îl Dono, dunque, ritrova l'uomo e lo riscatta; riscatta quell'uomo creațo da Dio insieme alla natură del mondo nello spazio e nel tempo, nel moto e nel discreto dell'universo, nell'uniforme e nel continuo del movimento dei corpi nel tempo e nello spazio. Trattasi, peculiarmente, dell'analessi (ripetizione) rispetto alla
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
suoi elemenți e delle sue funzioni scompare nell'insieme, nel cuore di quella metamorfosi che svuota lo spazio, centellinando îl tempo, sorseggiando îl vuoto che circonda e che infine racchiude l'esperienza possibile dell'universo. Prospettive finali: misticismo e uomo creațo Tutto quanto apparentemente immoto risorge per manifestare la propria presenza, affinché și abbia una descrizione perfetta di quelle che sono state la realtà, l'ars poetica e la vită: și può così raccontare a un moribondo cosa sia stată la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
putea fi catalogat un material elaborat de careva din mișcarea EMO. Dar în final totuși pare o abrodare cam naivă... chiar puerila. P.S. Mai ales că avem și exemple concrete, din anturajul tău. Cel mai relevant este acela cu pelicanii creți împușcați pe la începutul lunii, iar Mihaiu, deși are calitate de ditamai subsecretar de stat, nu a găsit altă modalitate de a aborda cazul respectiv decât ieșind cu niste tânguieli quasi-mesianice la emisiunea lui Turcescu. În loc să verifice lista cu persoanele care
“Tinerii din ziua de azi” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82774_a_84099]
-
o majoritate famelică. b) Scăpări atitudinale De modul cum individul se poziționează față de o idee, de un proiect, de o problemă concretă, depinde și comportamentul său. în majoritatea cazurilor, însă, influența educației este determinantă. b1) Efectul cățelușului Cățeluș cu părul creț Fură rața din coteț El se jură că nu fură Dar l-am prins cu rața-n gură. Nu cred să existe vreun copil de român a cărui mamă să nu-i fi spus aceste( mă rog!) versuri. în câteva
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
viceversa. Nici florile lui Luchian nu le mai regăsești, adaogă același ministru revărsând mari cantități de flori retorice peste florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. Departe de a respinge trecutul sau de a descalifica valoric producțiile literare cu coloratură tradiționalistă, Vinea se află însă, în cearta dintre antici și moderni, de partea lui Lovinescu: „Să ne înțelegem
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
de acest fel, provenind din straturi etimologice diferite, de la cei foarte vechi pînă la împrumuturi moderne; citez doar cîțiva, și pentru expresivitatea lor intrinsecă: Afumată, Afuz-ali, Albișoară, Băbădească, Băbească, Bătrînă, Bătută neagră, Boierească, Brumărie, Busuioacă, Ceasla, Coarnă ruginoasă, Coarnă vulpășiță, Creață, Deșirată, Fetească, Galbenă, Gorgan, Haina neamțului, Hamburg, Iepuroaică, Italiană, Leșească, Lipovană, Lugojeană, Mierloasă, Muscat, Mustoasă, Negru vîrtos, Ochi de cîine, Otonel, Paradaisă, Pietroasă, Poamă bălaie, Poamă crăiască, Poamă de sticlă, Poamă ghergheliu, Poamă păsărească, Razachie, Tămîioasă, Zaibăr etc. Destul de multe
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
fără niciun surîs Fără nicio zădărnicie Asta e situația domnule Destul de confuză Dar plină de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din fum Peste cenușă și scrum Bate ghiocelul gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate-s cum
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
zefirii, Și-apoi să povestească mai departe, Cu-nflorituri, minunea dulce-a firii Ce erai tu, și-n viață și în carte, Mereu dusă de fluturi, luată-n brațe De moi parfumuri, culcușită-n franjuri De frunze, linsă-n taina-n clipa creață De un balaure ce sufletu-și agață De-al tău și dă nădejde c-o să fie Fără de margini blînda lui vinovăție...
Pluteam în basmul nostru fericiți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7198_a_8523]
-
te duci? -La vară?!? Vara asta, adică? Cristina încremenise în mijlocul camerei cu un braț de fustițe și tricouri pe care le pregătise de călcat. -Ce te miri așa, n-o știi pe mă-ta, cum apare din senin cu idei crețe? În fond, asta e ceva cât de cât concret, zice că are bani, o cabină mare, cu geam, vezi și tu lumea, fetiță! Tanti Adina de toate a avut pentru tine, dar nu și bani să vezi și tu lumea
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-mi spune: - Ce tot te-mpingi așa, mă? Ce, ești țigan? Mă holbez la el. Are părul negru și creț, cărunt pe tâmple, și o figură foarte măslinie, grasă și sigură de sine - și străvechi hindusă. Lasă lumea să treacă, bombăn eu, în timp ce mă cuprinde o furie periculoasă - furia asta o știu bine și de mult. Dar am un buton
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
deschide în ascuns nici măcar un por nici măcar ușa atunci când e întuneric și gura ta gândește la rodii iată prada mea cu sânge de rodie iar eu îmi mestec opera sârguincios politicos cafea cu rom buzele supte ca niște baloane dezumflate crețe roșii ochii tăi sunt ciudați experimentăm plăcerea de a-l citi pe jaques prevert ceea ce vreau să-ți spun este că se lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un exemplar foarte reușit pentru rasa "maidanez". Inteligent, harnic, curajos și luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas alergător laturile grădinii delimitate de garduri și tufe crescute după placul lor, într-o devălmășie care îmi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
îl îmbrac. Lumina să-mi ajungă în marile-ncăperi cuăadînci dulapuri Ce au cotloane, rafturi, și-n crenele, Sub raze moi, miresme, calde prafuri Apar și-mi fac cu mîna semne zîne rele, Mai arătîndu-mi coapsele și sînii, Mai îndemnîndu-mă, crețe-n gurițe, Să mă îndop cu zahăr și halvițe, Și cu susan pîn'la sfîrșitul săptămînii; Cîntul să-mi ții la pieptu-n fulgi, cu frică De-a nu-ți mînji strălucitoarea ta aripă...
Și iar e luni... Tu, îngere, mai vii... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8162_a_9487]
-
tine un loc unde să-mi gospodăresc privirea/ să citesc ziarul în vreme ce mișcîndu-te prin odaie zăpăcești aerul (...) o ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei să/ plece acasă plănuia o călătorie un așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
făcînd cine știe ce mișcare greșită, lumea să nu-l și perceapă ca o pradă". Sau imaginea lui Cristian Popescu semnată de Mihail Gălățanu: "Exoftalmic, tremurînd (un fel de shaker în stare să-ți facă mereu suc de fructe din orice), iubăreț, creț, comod, taximetristofelic... Popescu e un automobil". Dar să-i vedem mai îndeaproape pe, vorba lui Alex. Ștefănescu, autorul prefeței, "". Daniel Bănulescu e un scrib demonizat de-o concentrare a sinelui care pe de-o parte îl împinge către solitudinea creatoare
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
numim pe șleau acum, acel loc numit îndeobște izvorul tămăduirii. Ei bine, sub buricul Ludmilei nu era nimic! Ceea ce el știa sau își mai amintea că trebuie să se fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]