4 matches
-
ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre, cumpăna fântânei de la poartă, aninantă pe răchita crengoasă; toate trec pe dinaintea mea vii și în mișcare... Dar serile satului meu, când luna se ridica asupra părului și cumpăna fântânei se părea ca un cocostârc cu pliscul întins... ce sări senine! Într-amurgul se apropia, cârdurile aducând miroasele câmpurilor
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Era o frumoasă tufă de timp și emana mirosul de trecere a clipei ca și când n-ar fi fost, dar având în vedere specificul, putem spune că brăilenii erau veșnici față de alți locuitori ai lumii. Și tocmai se scărpina cu brațele crengoase de nerăbdare, scuturând fără voie câțiva muguri ai unor viitori poeți împietriți demult în stil, o bucată de noapte râioasă, rămasă de pe vremea în care spațiul era zgândărit de gândurile geniilor locale, când Mireasa noastră începu să cânte. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]