407 matches
-
din chimirul bătut cu ținte de alamă un șuriu cu plăsele de os din corn de cerb, învelit într-o treanță roșie, scuipă pe lama lucitoare și apoi o șterse bine cu acea cârpă. În liniște și cu atenție își crestă pielea de pe brațul stâng. Sângele începu să curgă și gestul fu urmat de toți lăieții, inclusiv de Trifu. Cu mâinile întinse, se ridicară în picioare, apoi pe rând își lipiră brațele, încrucișându-le unul peste altul, lipind tăieturile însângerate cu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
-l scape. Într-adevăr, «spectacolul» pe care-l oferea cadavrul lui Ionică Vindecătorul, căci el trebuie să fi fost, era înfiorător. (...) Ochiul stâng îi fusese scos, probabil cu un briceag sau cuțit, iar dreptul rămăsese deschis, neatins, sticlos. Petre Nebunul crestase cu un cuțit sau un briceag pe pieptul Vindecătorului o cruce. De ce-ai făcut asta? îl întrebă comisarul-șef adjunct. Crucea?! Păru să se mire ucigașul. Aaaa, da, crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era fals, un prefăcut. Am
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin by http://uzp.org.ro/o-carte-pentru-nobel-ispita-izbavirii-de-mihai-sin/ [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
și publicistul Nicolae Dragoș, care a exprimat idei interesante privind destinul operei brâncușiene, vorbind despre modul în care unele predispoziții din copilăria lui Brâncuși (fascinația față de pietrele cizelate de apă, dorința de a lucra chipuri în humă și de a cresta lemnele cu cuțitul) se regăsesc în opera sa de mai târziu, despre avatarurile receptării lui Brâncuși de-a lungul timpului și despre împotrivirile serioase pe care artistul le-a întâmpinat nu numai din partea ignoranților, ci și din partea confraților de breaslă
BRÂNCUȘI LA EL ACASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1488445361.html [Corola-blog/BlogPost/368898_a_370227]
-
în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare mereu spre-apus Ploaia-i prefăcută în bucăți roșii de stânci În cădere lasă pământului răni atât de-adânci Fulgii albi au ascuțișuri zimțate și crestează....... Carnea pământului ce balansează-ntre doi poli Ce-s plini de aere date în putrefacție fără culori O bucată de cer s-a răsturnat într-un pustiu Unde-n mișcare umblăcu-n picior argintul cel viu Îs împrumutată grotescului din viață
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1493792218.html [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
cu vistiernicul Ianache Văcărescu. În temniță, domnitorul și fiii săi au fost torturați într-un mod aproape imposibil de imaginat în zilele noastre. Astfel, cronicarul spune că pe lângă butucii în care le-au fost prinse mâinile și picioarele, li se cresta pielea capului, presărându-se apoi sare, li se ardea pieptul și tălpile cu fierul roșu, erau bătuți cu bestialitate în fiecare zi. Și tot acest tratament nu avea decât un singur motiv: aflarea sumelor de bani depuse de domnitor în
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Jertfa_sfintilor_martiri_bra_stelian_gombos_1390219080.html [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu răbdarea crestată în somnul tăios al frunzelor, cu testamentul ascuns sub ultimul butoi al cramei mănăstirești, mă gîndesc să inventez ninsoarea mecanică, mă gîndesc să dorm o vreme pe niște cuie de levănțică, pînă se va pensiona și miliardarul care muncește benevol
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1483085251.html [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp Așa păstrez în mine - de tine gând dar vidul Mă-ncearcă tot mai des și trist apun sub timp. Acum că nu-mi mai ești simt vidul cum privește Dar
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
baruri și cafenele. Este o trupă formată din 10 artiști, care oferă spectacole atât la evenimente religioase, cât și la petreceri. La spectacolul lectură „Orb de mină” vei remarca două lucruri la autorul Csaba Székely: „ascuțimea de bisturiu cu care crestează în problemele secuimii din Transilvania și umorul sănătos sub care camuflează arma «crimei». Problemele se radicalizează. Corupția și naționalismul contaminează tot, până la omul cel mai simplu. Personajele fură, mituiesc și sunt mituite cu nonșalanță. Alcoolul și naționalismul prost înțeles fac
Cimpoaie, circ, muzică ţigănească şi dans by http://www.zilesinopti.ro/articole/5507/fits-a-saptea-zi-cimpoaie-circ-muzica-tiganeasca-si-dans [Corola-blog/BlogPost/97726_a_99018]
-
un șanț lung de 470 de km la sud și nord de zonă epicentrală, aflată în Munții Santa Cruz și a deplasat foarte rapid două plăci tectonice pe o distanță între 5 și 8 metri una de alta,”tăind” sau crestând pământul în două pe lungimea amintită. A fost prima catastrofă naturală de aceste proporții din istoria geologică recentă a Californiei dar și prima catastrofă seismică filmată, atunci când cinematograful avea aici o vechime nu mai mare de un deceniu. Însă, paradoxal
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
primea o potcoavă pe care o pierdea sau nu scotea cioata când pierdea! Poveștile din serile de internat erau întrerupte frecvent fie de pedagogi, de paznicul de serviciu sau chiar de cadrele didactice. Când Beldie le-a povestit de botele crestate de Grapă, mulți au fost interesați să știe cum se fac. Penarul încrustat cu numele lui Beldie a devenit brusc obiect de interes pentru colegi. Când era pus pe bancă în clasă devenea o curiozitate și pentru profesori. Iată așa
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_la_internat_mihai_leonte_1327767721.html [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
va fi o excursie de vis. Căpitanul a dat drumul la motor. După nici o jumătate de oră, i-a prins foamea. Au găsit un refugiu, ca cele de pe autostrăzi. Emil și-a desfășurat pe masă merindea adusă de-acasă. A crestat slana și ceapa cu o brișcă și i-a poftit la masă. Întîi, a sorbit un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1459797950.html [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe Râușorul în devale era o casă mare și frumoasă cu două curți în capete spre uliți, cu prispă naltă, 14 stâlpi crestați în meșteșug și acareturi în prisos. Stăpână era Maria lui Ilie născută-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt a fericit-o cu-
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Marii_de_poveste_in_rucarul_vechi_iv_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
mare Singuratic, pe cărare; Ce vă spun, n-o să credeți ! nu o Prieteni mii din lumea mare I-au ieșit veseli în cale. Mici și veseli, ce să facă! S-au pus cu toții pe joacă. Cocoșeii înfumurați Un cocos cu cresta mare Și unul cu moț, îmi pare, Nu se hotărau de fel Care este cel mai cel. Se-apucară la bătaie, Pene zboară, harmalaie, Ciupituri, vârșari de sânge, Mama, cloșca stă și plânge. -Stați copii nu va certați, Ați uitat
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autostrada_copilariei.html [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Referință Bibliografică: IERNI DE PĂPĂDII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016. Drepturi
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1462456392.html [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia un șirag de pietricele roșii, iar sub el se lăsa un lănțug de argint cu zale jucăușe de forme curioase. Purta o bluză-nflorată de stambă, câmp alb pătat de nuanțele curcubeului, răscroită
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431234784.html [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
cu care făcea găurile prin care avea să iasă sunetele instrumentului, ridică bagheta de alun Colecția de fluiere de câteva ori, măsurându-i parcă, din ochi, locurile unde aveau să fie orificiile, apoi luă o dăltiță concavă și începu să cresteze un dop în formă cilindrică, de vreo douăzeci de milimetri în lungime, trunchiat pe vertical. Lustrui bucata de lemn cu o pânză abrazivă, foarte fină, mai bău o cantitate destul de bună din cana de pământ ce se afla dată la
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
din acest izvor...Du-te singur într-o noapte la Stâlpul Nesfârșitului. Vorbind despre Zăvoiul de la Hobița, cu fiul lui V.G. Paleolog, Tretie Paleolog, (autorul volumului de o inestimabilă valoare , “De vorbă cu Brancuși”) îi mărturisește că în zăvoi a crestat primul său lemn cu prima mea cichie, termen oltenesc pentru un briceag arhaic, cu lama curbată. Poate acolo - de mi-ar fi fost dat s-o fac - aș fi înălțat acel templu al Dragostei... - Dar formele și semnele, meștere? - l-
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Al_xiii_lea_congres_de_dacologie_pietr_elisabeta_iosif_1340909250.html [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine cu scornelile astea ... Da' ce, un bărbat se măsoară după vîrstă? Ba după suflet ... Și i-au dat lacrimile. Le simțea cum îi curg pe obraji, două rîulețe minuscule, care îi crestau obrajii ... Era tînără ... ei, da, a fost și ea tînără, deși nici acuma, la aproape patruzeci de ani, nu se simțea anchilozată; terminase croitoria și fusese repartizată la un atelier de cămăși bărbătești și, cînd lucra la mașină, concentrată pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
către el, lupul Colț Fioros făcu un salt uriaș deasupra viteazului Ghiocel. Dar acest puse pavăză scutul de foc, din care mușcă lupul, frigându-și botul. În cădere, lupul începu să urle de durere. Apoi Ghiocel îl lovi cu sabia, crestându-i o ureche. Atunci sări în ajutorul lui Sabie de Raze, care era un luptător profesionist și, cu o lovitură măiastră, îi reteză lupului un colț. Văzându-se încolțit și de ceilalți luptători, lupul dădu înapoi. După încă o lovitură
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
juru-i și dansând în pragul porții, Știu că taina lumii din vise e desprinsă!... Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă, Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascuns În pauza de timp, în care clipe crestă La margini reci de lume, unde culmi n-au ajuns... La răscruce de zile iarăși se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri mereu hrănesc, Îmbrățișând strâns în ele eternitatea... Deasupra orizonturilor neștiute, Brusc plutesc în neant
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1491694955.html [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
eliberare a sinelui individual din sinele comun. „Din carnea mea/ s-au scos cuvinte/ ce s-au încins pe jar;/ s-au redeschis morminte/ Din ochii mei s-au scurs idei [...]/ Din mâna mea au răsărit statui [...]/ Cu dinții am crestat cuvinte[...]/ Din gând, am zămislit urmași/ s-alerge pentru tine/ iar trupul meu/ a mirosit a pâine” (Din mine). Poemele, intitulate „Lacrima iubirii”, capătă rang nobil, de noblețe izomorfă cu „Poemele din templu”. Iubirea, tema predilectă, excelează și abundă cele
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
Neiertător va fi demersul Judecăților rezolute. Călătorind spre infinitul De unde s-a născut pământul Voi căuta meteoritul Care-mi va găzdui cuvântul ULTIMUL DRUM C-un prieten bun, prea mulți nu am, M-am întâlnit acum un an Îmi povestea crestând un ram Cum viața noastră nu-i în van Se pregătea senin de drum Simțea că nu mai are timp, Își urmărea un gând, în scrum, Din jarul unui anotimp Desaga și-un toiag cioplit Le-avea la scară, în
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1390131939.html [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
umbră râde și/ plânge / pierdută în haina de om / încă ridică pe umeri castele / păpușilor de lut / visele se sfarmă tot mai des / și nu știu în ce să adun / bucățile de suflet din mâinile căuș / între noi o umbră crestează dimineți”. Nimic nu este gratuit, nimic nu se obține fără jertfă și fără muncă istovitoare, aproape insuportabilă. Foarte frumos poemul: “Adie o mirare de înger” dedicată memoriei lui Fănuș Neagu: “hergheliile s-au oprit / în pășunea albastră / nu mai nechează
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
adierile serii, asemeni unei mări de smarald. Prin trupul său frica își croise cărări de scăpare în toate direcțiile. Ne țineam de mână și Tu mă îndemnai cu teamă-n priviri să fugim, fixând peste crestele valurilor verzi, vârfurile groase, crestate pe margini ce dispăreau lățindu-se către sol, dincolo de raza privirilor în adâncimile unduioase ale lanului. Înaintau în coloană, asemeni unui front de asalt. Priveam și mă minunam de perfecțiunea simetrică a crestelor mișcătoare de un verde întunecos, lucioase, neînțelegând
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1476385935.html [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]