74 matches
-
unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300 m (La Pandele (395 m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu brațul Sfântu Gheorghe. Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene și cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri vitroclastice. Depozitele
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum și calcare cenușii și gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere ("Textularia jurassica", "Spirillina orbicula" ș.a.), dinofagelate ("Nannoceceratopsis spicula", "N. pellucida", "Ctenidodinium panneum" ș.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparțin etajelor Apțian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile și siltite feruginoase, cu intercalații de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conțin o fitocenoză săracă cu "Trilobosporilites apiverucatus", "Clavifera triplex" etc. Depozitele de vârstă Neogenă
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Australia a fost izolată de efectele schimbărilor climatice la nivel global. Fauna unică, care a apărut inițial în Gondwana, cum ar fi marsupialele, au supraviețuit și s-au adaptat în Australia. Monotremele au fost apărut în Australia la începutul erei Cretacice, cu 145-99 milioane de ani in urma, iar marsupialele și mamiferele placentare au apărut în Eocen, acum 56-34 milioane de ani. Deși marsupialele și mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen, numai marsupialele au supraviețuit până în ziua de astăzi
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
afluent de stânga al Șipoaiei, este ridicat. Traseul poate fi parcurs cu ajutorul unor scări, nefiind nevoie de echipament specializat. Șapte Scări adâncite în calcare jurasice, păstrează urmele evoluției morfologice recente a întregului masiv. Epigeneza accelerată a determinat adăncirea în conglomerate cretacice și apoi în calcare jurasice a pârâului, având ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg (înălțimi de 2,5 - 15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
grațios au făcut ca observarea fluturilor să devină un hobby popular. Fluturii se clasifică în fluturi adevărați (superfamilia Papilionoidea), fluturi hesperiide (superfamilia Hesperioidea, ), și fluturi-molii (superfamilia Hedyloidea). Fluturii aparțin arborelui evoluționist al moliilor. Originea lor a fost stabilită în perioada cretacică, care s-a încheiat în urmă cu 65 de milioane de ani. Din păcate, există o arhivă foarte limitată de fosile. Cea mai veche fosilă este a unui posibil fluture skipper, nedenumit, din perioada paleocenului superior (cu circa 57 de
Fluture () [Corola-website/Science/308960_a_310289]
-
în limitele Podișului Moldovei de Nord și ale Câmpiei Cuboltei, are altitudi de 150-250 m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
pisc de pe insulele din Marea Adriatică. Insula s-a format în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani spre sfârșitul perioadei cretacicului târziu și evoluția geologică a ținut până la începutul holocenului. Compoziția minerală a diverselor straturi este una caracterisică erei cretacice, fiind formată în proporție dominantă de roci sedimentare calcaroase, printre care dolomitul, dar și roci de metamorfoză precum marmura. În zonele adiacente țărmului pot fi întâlnite diverse specii de gresii, iar în regiunile colinare din nordul insulei sunt prezente importante
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
este o depresiune intramontană cu origine mixtă - tectonică și de eroziune situată în Carpații de Curbură, între Munceii Întorsurii și masivele Podu Calului, Siriu, Tătaru și Ciucaș. Deși considerată inițial numai de origine tectonică, este în realitate formată în sedimentele cretacice ale flișului unității de Teleajen (șisturi cu intercalații grezoase masive) și prin contribuția Buzăului împreună cu afluenții săi din cursul superior. Oscilațiilor tectono-struturale în raport cu unitățile montane adiacente (300-350 m față de Clăbucetele Întorsurii - spre nord și 600-700 m față de munții sudici), li
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 5 ha. Arealul (inclus în situl de importanță comunitară "Munții Trăscăului") prezintă un relief diversificat: abrupturi stâncoase (cheiuri constituite din calcare jurasice și formațiuni cretacice, formate din marne, gresii și conglomerate), acoperit în mare parte cu vegetație de arbori și arbuști cu specii de fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), cununița ("Spiraea chamaedryfolia"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"); pășuni și
Cheile Tecșeștilor () [Corola-website/Science/325600_a_326929]
-
de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local șisturi cristaline incluse în masa sedimentară și pe care eroziunea le-a descoperit. Toate aceste formațiuni sunt cuprinse În
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
partea mediană a masivului muntos. Flișul exterior îl înconjoară pe cel precedent atât în E cât și în V, având vârsta eocen-oligocenă. Valea Uzului este este acea fereastră tectonică prin care prin care se poate citi întreaga succeiune de depozite cretacice. Același rol are și valea Slănicului în cazul flișului exterior. Aici stratele oligocen conțin sare, petrol și gaze naturale. Depresiunea Comăneștiului este cunoscută pentru depozitele de cărbune. Apele de suprafață aparțin a două colectoare principale: râulului Trotuș în E și
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
sfârșitul acestora, o bună parte din terioriul Țării a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari. Astăzi, Țara Bârsei prezintă trei zone distincte: Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și conglomerate cretacice, având un pronunțat profil de piramidă. El înconjoară stațiunea Poiana Brașov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munți cu aspect de măguri — Munții Poienii Brașovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formațiune calcaroasă
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
sau materialele de construcție. La nord-vest de Zărnești, pe valea Bârsei Fierului, se găsește un corp "granodioritic", cu înveliș periferic granitic. Rocile sedimentare, mai ales "argilele comune" și "luturile" se întâlnesc în zona piemonturilor cuaternare, "argila refractară" — lângă Cristian, "marnele cretacice" — în vestul Țării (utilizate în industria cimentului), "calcare" în zona Apața și "calcare triasice și jurasice" în sectorul Codlea - Holbav - Vulcan și în "Postăvaru", în zona Râșnov - Cristian - Brașov. Metale mineralizate (de zinc, plumb, cupru, fier, nichel, platină) s-au
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
de regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea principala, în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Codri. La sfârșitul secolului al XIX-lea gubernia era un loc foarte pitoresc, bogat în mănăstiri vechi și plin de păduri de foioase, mai ales de stejar, carpen și fag. Dealurile din partea de mijloc constau din calcar, cele mai multe de formare cretacică, iar la sud se întâlneau formațiuni miocenice. De-a lungul malurilor Nistrului, în ținuturile Hotin și Soroca, în canioanele adânci săpate de fluviu, se găseau formațiuni mult mai vechi, de gresii, șisturi siluriene și calcare, iar în câteva locuri, granit
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
decursul erelor turanian, caniacian și santonian, bazinul marin cretacic s-a mărit datorită scufundării intense a depresiunii Mării Negre ceea ce a contribuit la sedimentarea in acest bazin a unor mîluri biogene fine, care au dat naștere depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și santonian, bazinul marin cretacic s-a mărit datorită scufundării intense a depresiunii Mării Negre ceea ce a contribuit la sedimentarea in acest bazin a unor mîluri biogene fine, care au dat naștere depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe teritoriul raionului Nisporeni sînt
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
in acest bazin a unor mîluri biogene fine, care au dat naștere depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe teritoriul raionului Nisporeni sînt depunerile cainozoice. Pe parcursul celui mai mare interval de timp al perioadei paleogene teritoriul pe care îl ocupa astăzi raionul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
fiind un rezervor natural pentru zăcămintele de petrol și gaze naturale.Zăcămintele cele mai mari de pe glob și anume zăcămintele de petrol din peninsula arabică se află în straturile poroase a unui calcar coraligen, care a luat naștere în perioada cretacică și jurasică.
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
Elbrus (5.642 m) și Dykh-Tau (5.204 m). Caucazul face parte din grupa munților înalți. se clasifică în: Munții Caucaz sunt munți tineri, fiind formați în ultima fază geologică (orogeneza alpina). Procesele de orogeneza au avut loc în perioada cretacica, iar fază cea mai accentuată de încrețire, cu ridicarea munților actuali, a avut loc în perioada târzie a miocenului pe o durată cuprinsă între 100 și 150 milioane de ani. Regiunea Caucaziei este alcătuită dintr-o serie de câmpii joase
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
avea funcție turistică. De principiu vizitarea ei se face numai pe anumite trasee și, implică existența ca partener a unei persoane cu o oarecare experiență în speologie. Peștera a apărut din cauze de natură tectonică și a evoluat în conglomerate cretacice, fiind din acest punct de vedere un caz particular pentru această parte a Carpaților Orientali, deoarece relieful endocarstic de aici nu este legat de o zonă calcaroasă. Este cea mai lungă peșteră din România cu geneză în conglomerate. Conform geologului
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
laterali. În partea sudică, versantul în care se află peștera este brăzdat de un torent cu talvegul puternic înclinat (jgheab) față de care ea se găsește mai sus (de unde și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]