42 matches
-
dintre noi o ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o duzină de dormitoare perfecte. Ne îndesam vată între degetele de la picioare și, pe fotolii tapițate cu creton, ne făceam unghiile. Apoi, la o masă de cină lungă și lustruită, ne studiam manualele de modeling Taylor Robberts. — Aicea-i exact ca reproducerile alea false ale habitatelor naturale pe care le construiesc la zoo, zicea Evie. Știi, calotele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
altă parte nimeni nu știa să spună lucruri mai fermecătoare. Mai era și altceva care-mi plăcea la dna Strickland. Știa să-și aranjeze elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Fusesem ușor surprins de drăgălășenia pe care o folosise dna Strickland când pomenise numele soțului ei și în timp ce, conversau cei doi, eu evaluam camera în care ne aflam. Dna Strickland ținuse pasul cu vremurile. Dispăruseră tapetele gen William Morris și cretoanele severe, dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-se cât de mult Îi păsa, În ce măsură nefericirea lui bruscă nu era decât orgoliu rănit și dacă era, În ultimă instanță, temperamental nepotrivit pentru dragoste. S-a trezit bucuros, inundat de un flux al conștiinței. Briza matinală umfla perdelele de creton de la geamuri și s-a mirat leneș că nu se află În camera sa de la Princeton, cu fotografia de la fotbal pe birou și afișul de la Triangle Club pe peretele din față. Pe urmă pendula veche din hol a bătut ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea: — Adolescentă, zise el cu solemnitate, în vârstă de circa 16 ani, dezbrăcată, întinsă într-un cufăr mare, de calitate. Corpul este acoperit parțial cu o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
formează pălăria care acoperă capul, celelalte două umerii și brațele încrucișate pe piept. Este singurul obiect care dă o notă de modernism încăperii. Holul este dotat cu o canapea și două fotolii din piele cândva roșie, acoperite cu huse din creton înflorat, care de asemenea par a veni de undeva din trecut. De o parte și de cealalta a canapelei se află două vaze de sticlă înalte, ornamentale, de culoare verde închis, împodobite cu arabescuri galbene. A doua intrare, care ne
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
pe vas. O vilă tăiată în unghiuri drepte, înconjurată din trei părți de apă, geamuri mari, care dau direct în mare, la o apăsare de buton se dau la o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un pumn de case, pitite printre arbuști...Balcicul...de aici încolo miroase a Orient , lume pestriță : greci , români
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
le erau la fel de bine cunoscute ca propriile lor dormitoare. Cu toate acestea, au simțit imediat că sînt străini acolo. Mobila era în mare parte aceeași, dar locul fusese transformat cu totul. Fusese adusă o canapea nouă, o bizarerie oribilă de creton, deosebit de nepreoțească și aproape nereligioasă; un asemenea obiect nu stătuse niciodată în biroul vreunui cleric decent care să ocupe o funcție cît de cît însemnată în biserica anglicană. [...] Prietenii noștri l-au găsit pe dr. Proudie așezat pe scaunul bătrînului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și mobilierul acesteia sînt plasate în punctul central al narațiunii. Schimbările pe care le-au făcut noul episcop și soția sa în camera de primire a reședinței episcopului atrag imediat atenția vizitatorilor. Aceștia descoperă noua sofa o bizarerie oribilă de creton deosebit de grosolană. Nu e rostit, totuși, nici un cuvînt despre locul acestui articol de mobilier. Cititorului i se oferă un inventar destul de cuprinzător al mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care acesta este aranjat. Concretizarea acestei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spate. Se urcă În cadrul geamului și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a Angelei. De pe vremea când era o tânără fată. Sau ucenică În ale preacurviei. Ei, oamenii mergeau la războaie. Luau ce arme aveau la dispoziție și se Îndreptau spre front. Sammler ședea așezat pe un scaun de toaletă acoperit cu creton de culoarea piersicii. Neauzind nici o mișcare din baie, strigă: „Te aștept“ și ea se ridică din apă. Auzi zgomotul făcut de picioarele ei, puternice, iuți. Când mergea Întotdeauna ștergea cu corpul obiecte. Niciodată nu mergea pur și simplu. Atingea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
revista Country Life, m-am aventurat: —Este un echilibru reușit între rustic și modern, dacă înțelegi ce vreau să spun. Elegant și sobru, dar și intim. M-am uitat cu colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final. Îi dă locului o notă personală mi se pare. Era exagerat? Se pare că nu. Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ce idei bune are. - Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul i se lumină. Veni spre mine cu pași mari, mă strânse la piept, cerându-și iertare pentru răul pe care mi-l pricinuise, declarându-se fericit că putusem s-o scot la capăt. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căror ramuri ating pământul. În sufragerie este o masă de stejar la care încap treizeci de persoane, cu scaunele tapițate cu un damasc care mai păstrează pe margini culoarea purpurie de odinioară. Sunt trei camere de zi, toate capitonate cu creton uzat. Intrarea din spate, folosită de toată lumea, dă într-un hol lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intuise întregul lui complex de simțiri, și lucrul îl irita. John Robert se reașeză cu zgomot, aranjându-și cărțile și hârtiile, și-i făcu semn și preotului să se așeze. Preotul transferă două dintre pernele de pe canapea pe fotoliul îmbrăcat în creton, și se lăsă în el. Se uita la John Robert cu ochii lui căprui luminoși, care recunoșteau că înțeleseseră ceea ce petrecuse și cereau iertare. Îmi pare rău, spuse părintele Bernard. — De ce? — O, pentru că v-am întrerupt. — Nu face nimic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou! Cum?! Popa tresări. Nimeni nu-l insultase vreodată. Nici chiar în liceul militar. Își strânse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de puțin să aștepți lângă telefon pentru oricine ar fi: am lucruri mai bune de făcut. De pildă să editez un ziar. Sophie clătină din cap. — Sper să n-ajung niciodată la treizeci și patru de ani. — Deci... Henrietta se scufundă în cretonul moale al canapelei, dând la o parte bocancul fiică-sii de pe pernă. — Deci, ați, hâmm, știi tu...? — Nu, sigur că nu. — Ei bine, nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute pe muchie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu creton, și scoase la iveală, de undeva din adâncurile acesteia, o agendă. — Vreau să spun că suntem deja în iunie și bănuiesc că nu vreți să faceți nunta la iarnă? E cumva prea deprimant. Fran fu șocată dându-și seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele ce împânzeau camera, mai că-ți dădeau impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu e o alegere bună. Va trebui să-l mut de acolo. Laurence o ascultă cu atenție. — Francesca, draga mea, cred că asta ar fi o mare greșeală. O luă de mână și o trase lângă el, pe canapeaua de creton. — Știu cât de mult îți iubești tatăl, așa că n-am insistat niciodată asupra a ceea ce i s-ar putea întâmpla, dar trebuie să înțelegi cât de gravă e situația. Vocea lui era plină de compasiune, ca a unui preot care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]