14 matches
-
o primăvară, că era tocmai la arat, până-n prânzișor, se ridicase cu ochii spre soare, stând răzemat de cormanele plugului. Aerul zilei mângâia firea, păsări și muște felurite zburau încolo și-ncoace, urmându-și drumurile lor neînsemnate cu tăciune ori cridă pe răbojul cerului. De l-ar fi privit oarecine, și-ar fi zis că omului aceluia tocmai i se întâmplase ceva și acel ceva îl necăjea, îl încurca. Cum?! Că tocmai arase! Oare, nu se-nșela?! Le auzise foarte clar
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angela_dina_1405620820.html [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
M20, Sc. 2, Et. 4, Apt. 54, Sector 6 țel: 7716944; 0744489456 043604/4202 S.C. E E CONTABIL S.R.L. 9198 COPCEALAU CRINA (n. 1964) Bd. Magheru Nr. 24, Et. 5, Ap. 32, Sector 1 țel: 3129353; 0722297210 042176/4205 S.C. CRIDO CONTEXPERT S.R.L. 23499 COȘARCA SILVIA (n. 1952) Str. Marinărilor Nr. 23-25, Bl. 5/Îi, Sc. B, Et. 2, Ap. 21, Sector 1 țel: 0744534519 2953 S.C. MISI EXPERT-CONTAB S.R.L. 23607 COSTEA N. CORINA (n. 1967) Aleea Petre Antonescu Nr. 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181859_a_183188]
-
se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f) Luna își vărsa lumina ei fantastică prin ferestrele mari (s.n.) albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți (s.n.) aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase..." (Eminescu: 2011, II, 37). (S1g) Privea în păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la Veneția, la Marele Consiliu, și la Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de război! Să se miște! Ce dracu'! "Vin turcii!" Calcă pe niște pătrate trase cu cridă, un fel de șotron, în care țopăiseră odraslele Măriei sale, Olena și Petru. Întâi, le ferește să nu le calce, apoi, râde: Odinioară, la Borzești, eram campion, spune el și sare, apoi rămâne într-un picior, ca un cocostârc. Secretul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
desigur nu s-a recunoscut. Oare așa sunt eu? întrebă dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și acum în părete, lucrată în cridă 160 neagră cu estompa, figura lui stoarsă de sărăcie, brăzdată de ani, acoperită cu o barbă și un păr în care pieptenele n-a intrat niciodată, și nu puțină plăcere îmi face și astăzi vederea acestui desen, care îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să o spun cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost Pogor. La început credeam după aerele și rodomontadele lui că o să ne facă marț pe toți. A lucrat și el portretul cerșetorului în cridă neagră cu estompa, dar a reușit să facă o caricatură care a stârnit râsul tuturor. Cerșetorul nu mai era cerșetor nici chiar om, ci se prefăcuse sub mâna lui meșteră într-o arătare hâdă, țapănă, un fel de idol de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu cealaltă înainte de-a bate, mișcîndu-și buzele fără a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte - semn de triumf! Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului; unul cu pălăria naltă pe ceafă și cu mînile unite pe spate, c-o țigară lungă în gură a cărei independență era mărginită numai de buzele individului, se uita - dracu știe, cu interes ori așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească. Luna își vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau vioi în lună și deasupra cărților dorminde în colț se ivea o îngerească umbră de om. Era aninat într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lusturit, dar cari cu orice ocazie se puteau desface {EminescuOpVII 293} și întoarce astfel încît reprezentau un patrat îndoit, așa de mare ca dreptunghiul, îmbrăcat în postav verde. N-am nevoie să adaog că-n săltare găseai orșicînd cărți și cridă. Am vrea să-i dăm a înțelege cititorului cumcă acesta nu era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n mușuroi...
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care împrejmuiesc pământul, ca un nimb vioriu - capul unui sfânt copil. Ulița se îmbrăcase cu soare. Copilul ședea în brațele ei. Îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri nesfârșite mișcând valul lor de spice, Îl pornesc din capul zării ca să-l frîngă-n cap de sat; Îl izbesc de-un dig de cridă, îndîrjit și îndesat; Îl resfiră printre case, ce se-ncearcă să-l despice Și-n ogrăzi îmbălărite, străbătând, l-au revărsat. Ca un far de piatră, turnul, dârz biserica-și ridică. Clopotul de seară-i paznic veșnic trist și veșnic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]