14 matches
-
53 ani, cu sute, cu mii de tineri. Sper că au învățat câte ceva de la mine, eu am învățat multe de la ei. Nu-mi doresc decât să duc mai departe, cât va fi cu putință, această conversație cordială și incitantă, fără crispații și patetisme, cu umor și spirit critic, în care literatura ne servește de pretext, simbol și desfătare.
Paul Cornea by George Arion [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Apropierea flăcării de mână provoacă o reacție nervoasă, ceea ce suscită atenția lui Zibal. Obiec- tul fascinației sale morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic experimentat, chiar înainte de consumarea propriu-zisă a climaxului, naratorul mută focusul asupra soției lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat a protagonistului, concentrat asupra experimentului său patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă, repetat, soțul pe nume, rămân fără răspuns din partea acestuia. De-abia când
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu puțină sforțare izbuteai. Probabil o scurtă acalmie a istoriei României, de care a profitat generația noastră. Când însă citești această istorie, îți dai seama că e făcută din convulsiuni. Mă tem că ne îndreptăm iarăși spre o serie de crispații. Vom putea rezista, după ce am trăit într-un regim de euforie? Putină durere este ca un toxic ce imunizează organismul împotriva otrăvirii. Era unul în antichitate care lua otravă în doze mici. - Mithridat, zise Suflețel. (Smărăndache, care era la masă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum poftesc. Este ridicol asta: n-ai voie să mergi la zidul de execuție constipat. Într-un fel, am înțeles filozofia doctorului și a comandantului închisorii: osânda la moarte e o pedeapsă morală, aplicată unui om sănătos, capabil de toate crispațiile conștiinței. Un nebun, nedîndu-și seama ce se întîmplă cu sine, nu convine justiției. Prin urmare, esențialul e de a merge la execuție într-o stare sanitară perfectă, ca să simțim moartea. Nu suntem membri ai unei familii domnitoare incomode, spre a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădu la tipar moțiunea Adeșeleului (cum zicea Smărăndache) și memoriul și împărți broșura la toate notabilitățile politice și culturale. - Am făcut tot ce era posibil să fac, declară Gonzalv;aștept încrezător. În realitate, fizionomia sa dezmințea această versiune, că-pătînd o crispație de amărăciune înrudită pe departe cu aceea a lui Pomponescu, deosebirea fiind totuși că ministrul își făcuse din blazare un gest monden, în vreme ce fața lui Gonzalv exprima lamentația. Trecând ocazional prin piața unde Ioanide ridicase biserica, Gonzalv rămase surprins. Apăruse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau orgoliu facil, de acea ironie prin care unii oameni își mărturisesc emfatic distanța lor de lume, ci de ironia tragică, de ironia infinit amară, de ironia din disperare. Singura ironie adevărată este aceea care suplinește o lacrimă sau o crispație, dacă nu un rânjet grotesc și criminal. Există o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit și ironia celor superficiali și comozi. Căci la întîii ea indică o imposibilitate de participare naivă la viață, legată de sentimentul unei pierderi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semnificația lor, dar sîntem incapabili să le dăm expresie în propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt evenimente cu care parcă te-ai deprins, și apoi brusc reaparîn minte cu aceeași intensitate. De pildă, acum îmi închipui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi încîntat că de mortul tău scump lumea vorbește de bine. Știam însă amândoi că discuția nu fusese decât suspendată pentru puțin și că, și unul și celălalt, împinși de fatalități interioare, vom reîncepe-o la prima ocazie, cu aceeași crispație și tot așa de zadarnic. Uneori Charles se arăta uimitor, erou de legendă, parte abia ruptă din natură. Impresia a fost mare când într-o noapte feerică, cu lumina lunii împrăștiată pe toată marea, cum nu aveam barcă la țărm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce se întîmplă; viitorul nu apare decât ca să ne dea o crispație în plus, și dacă uneori totuși spunem: "cînd" vor trece toate acestea și vom fi "fericiți", nu ne facem nici o iluzie că ar fi altceva decât o poveste irealizabilă de a adormi copiii și că putem adauga, în cazul acesta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că dacă ar muri Viky, aș avea în primul minut o bucurie și la fel procedez și când mi se întîmplă mie însumi ceva rău, când, de pildă, nenorocul îmi spulberă în mod stupid un plan la care lucrasem cu crispații timp îndelungat. Asta înseamnă că din pesimismul meu temperamental trag satisfacții. Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, apoi picioarele și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cinematograful este drama mișcării. În tabloul fotogenic, actorul, decorul, înscenările lilipute, suprapunerea de tablouri sînt numai mijloace, căci filmul este prima artă care prin natura ei se depărtează de imitație, creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității” statice a tabloului în favoarea mișcării și a „vieții formelor pure în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]