590 matches
-
a rescris, Iubirea Ta nemărginită a-nvins. Am zâmbit senin și clar Când iubirea a venit ca un dar, Te-am privit prin ape tulburi, Preschimbând durerea din adâncuri. Iubirea e un zbor înaripat, În care și moartea s-a crispat. Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
totuși să audă țârâitul mobilului lui Julian, precum și fragmente din convorbirea acestuia. "Bună... Nu, nu sunt singur. Fraiera doarme... Dacă bănuiește? Nu, nu. Mâine noapte am să trec pe la tine. Pretextez că m-au trimis în delegație". Lisa a rămas crispată între perne, șocată, nevenindu-i să creadă. Fraiera doarme. A durut-o atât de tare încât n-a putut să articuleze niciun cuvânt, n-a mai avut puterea de a schița niciun gest. A strâns doar perna tare, foarte tare
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
în care simți un fior care-ți încrețește pielea la auzul și vederea unei reprezentații de flamenco, ai înțeles ce înseamnă „el duende”. Mărturisesc că pe mine nu doar m-au trecut frisoane, ci chiar și măruntaiele mi s-au crispat. Șocul de cinci minute din Plaza de España s-a ars la mine pe discul dur, cel fundamental. Nu-l voi uita niciodată. Referință Bibliografică: Flamenco, El duende / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 641, Anul II
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
VENIT, MOISE Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului BUN VENIT, MOISE! Tata cobora treptele una câte una abia trăgându-și sufletul, arăta peste măsură de obosit și fața i se crispase într-o parte, cu o mână, cea dreaptă, se ținea de-a curmezișul pieptului de reverul hainei, iar cu cealaltă se apucase de balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
de lucru cu el, și, cum ridicasem instinctiv mâna să mă apăr de lovitura lui, dăduse cu palma în obiectul acela. Și sângele începuse să-i țâșnească șuvoi din palmă, iar el se uitase la mine așa, dușmănos, cu fața crispată într-o parte, crezusem că mă va face bucăți, dar nu, stătea cu mâna însângerată la piept, ca împietrit, iar mama țipase: Te doare la glonț?, apoi îl ajutase să se culce pe dormeză și alergase să caute ceva ca să
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
duios în brațe și învârtindu-mă cu ea în neștire prin încăpătoarea încăpere. - Va fi băiat, nu-i așa ? am forțat eu puțin nota, dorindu-mi din toată inima un urmaș care să-mi poarte numele. Un zâmbet ciudat se crispă pe fața femeii și spuse încet, cu o tentă de îngrijorare: - Bineînțeles, sper să-ți satisfac dorința. Dacă va fi fetiță ... Nu mai continuă, dar am citit în ochii ei ceva care m-a speriat la culme. O răutate sclipitoare
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
arate primele semne de cooperare și înțelegere între mine și doamna Müller. Renunțând la sedativele ce o țintuiau pe patul de suferință cu înlocuirea terapiei adecvate și cu ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu, zilnic îi transmiteam gândire pozitivă prin care fața ei crispată de durere se însenina. Bucuria mi-a fost imensă când după multe luni, zile și chiar nopți nedormite începuse să mă înțeleagă și să coopereze motoric cât și psihic. Dintr-o dată în inima ei se născuse dorința de a trăi
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ligia_gabriela_janik_o_inim_ligia_gabriela_janik_1371112026.html [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
indiferent atunci când, bună parte din cei care s-au străduit să învețe ies din sală stăpânindu-și, cu greu, lacrimile. Să te concentrezi, asupra subiectelor, devine o povară suplimentară. Albert este întrerupt de examinatoare : - Văd că știi.... dar ești prea crispat ! Încearcă, te rog, să fii mai degajat ! Albert ar trage o înjurătură. Babeta asta, care în timpul cursurilor se prezenta cu ștrampi ce ar fi trebuit, neîndoielnic, remaiați, care își aprindea, în timp ce preda în sala de curs, câte o țigare fără
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1483563098.html [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Versuri > Iubire > NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am împărțit unul altuia pământul Cu rădăcini avide de plăcere Din reavănul prea verde s-a crispat avântul Nu ne-a păsat! Vrut-am abisul să ne dea durere Din pieptul meu de ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1441307101.html [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
umple paharul. Din senin îmi țâșnesc lacrimi din ochi. Prea fericitului i-o iau în jos colțurile buzelor. - Dar ce-am zis?... Te-ai supi? E derutat. Reacția mea e clar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat. Fața lui se crispează. Face un gest de capitulare. Cu mâini mari, crăpate, înnegrite. Sunt sigură că nu mă va mai atinge. Dar nu mă pot opri din plâns. Îmi plâng alte dureri. Un bătrânel îi arată obrazul. Ajung chiar să mă simt vinovată
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Prea_fericitul_mirela_borchin_1383414491.html [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
și până în epoca comunistă. Vor fi toate acolo. N-o să renunț nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare”. Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. Dar o să cânt și două cântece legionare foarte frumoase, de altfel. - De ce se crispează unii când se fac demersuri de asumare a istoriei naționale? - N-am înțeles nici eu de ce. De frică și din nevoia de a cataloga. Eu am fost întotdeauna un personaj foarte ciudat și n-au știut niciodată unde să mă
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_maestrul_tudor_gheorghe_.html [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
niște oi în calea lupilor.” - Îi treaba metale cum te-o fi trimes cin te-o trimes, nu-i treaba me. Nu-ț comaaand, nu-mi comaanzi! Să-ț măi esplic o dată pe unie s-o iei? Străinul s-a crispat, a îngițit în sec. A pornit voinicește în direcția indicată de nea Ioniță. De cum a dispărut din ochii noștri, nu m-am putut abține și-am izbucnit într-un râs copios. Dar ciobanului nu-i ardea de râs. S-a
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
e la școala lui, cum i se pare Cambridge-ul etc. Bineînțeles că, până la urmă, tot vom ajunge la întrebări dificile legate de disciplina la care aplică fiecare, asta e inevitabil, dar nimeni nu-și dorește ca un candidat să fie crispat sau terorizat. Cât privește examinarea propriu-zisă, niciun profesor nu se așteaptă să turui răspunsuri gata învățate. Foto Guliver Getty Images Dimpotrivă, dacă - și acesta e un caz real - un elev a tocit silitor structura Eneidei și ține neapărat să mă
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească by https://republica.ro/un-tanar-oricat-de-talentat-ar-fi-nu-va-ajunge-vreodata-un-specialist-de-top-mondial-intr-o-universitate [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
fața sa. Doar sprâncenele s‑au ridicat ușor a aprobare ori a nedumerire. După ultima filă citită a închis mapa și a privit liniștit femeia obosită ce‑l observa în acest timp cu speranța și teama întipărite pe chipu‑i crispat. - Doamnă, în ultimele 24 de ore nu s‑a înregistrat niciun eveniment rutier soldat cu victime de vârsta fiicei dumnea �voastră. Nici în alt gen de evenimente, numele ori descrierea făcută în fața mea, nu sunt evidențiate. Totuși, a adăugat ofițerul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
petrece, Iar lacrimile-mi vor fi seci. Din creștet se vor naște roze albe, Iar mâinile-mi vor fi araci. Doar ploaia îmi va pune salbe Pe sufletul nelecuit de vraci. Eu voi privi când stelele, când luna, Când soarele crispat pe cer, Iar zâmbetu-mi fie-va tot una Cu rostu-mi viu, dar pasager. Vântu-mi va fi suflare, un oftat De dor și dragoste de viață. Când frunzele se vor fi legănat Zburda-voi iarăși cu speranță! Cu pași de lut
PAȘI DE LUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1463299711.html [Corola-blog/BlogPost/381981_a_383310]
-
în telenovele. Observ că-i place să fie filmată. Încerc să aflu cu ce brief a venit la întâlnire. Nu i s-au spus prea multe. De aceea improvizează. Când aude că e ziua mea, sare să mă pupe. Mă crispez puțin, mă uit în jur - nu sunt decât o cameră și un aparat foto, ambele în mâinile prietenilor. Mă las pupat. La plecare, tânăra liber profesionistă îmi mărturisește candid: Știi, eu mă așteptam să discutăm mai mult despre ecologie... Prima
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu) Este interesant că singurele descrieri de natură, de
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Stalin în Rusia sau a unora precum Ana Pauker, Vasile Luca în România ... Chiar merităm atitudinea acestora și a altora față de noi, soții Constantinescu care - practic - am blocat, desființarea Bibliotecii Naționale prin acțiunea noastră din 2002 ? Când le spui se crispează. Tac, evita subiectul, se fac ”chinezi”. Ne mai sfătuiesc unii jurnaliști să spunem, să nu tăcem. La ce bun ? Eu am spus și familia Constantinescu este pedepsită pentru că eu împreună cu soțul meu am dorit să avem o Bibliotecă Națională pentru ca
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) by http://uzp.org.ro/agonia-continua-si-programata-a-bibliotecii-nationale-a-romaniei-la-60-de-ani-de-la-infiintare-dezvaluirile-unei-bibliotecare-iii/ [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
găsesc soluții constructive pentru depășirea planului, iar voi, aici, așteptați mila Domnului. Sau cumva vreți să sabotați marea sărbătoare închinată victoriei armatei române alături de cea sovietică împotriva hitlerismului?! s-a avântat în discursul său mobilizator Butușină, a cărui față se crispase sub sprâncenele-i stufoase ce i se lăsaseră peste privirea fără vreo țintă. Bătrânul director Năstăsescu a rămas fără replică. S-a schimbat la față și simțea că nu-l mai țin picioarele. S-a oprit la Călinoiu acasă și
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment by http://revistaderecenzii.ro/inaugurarea-roman-de-ion-r-popa-fragment/ [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
toți dinții armonioși și egali. Ea-și simte stomacul sărind dintr-o gaură neagră în alta. - Iar o să fie o zi minunată! Hai să mergem la plimbare! Sunt sigur c-o să-ți placă. Hai! ... El îi leagănă mâinile. Ea își crispă fața ca și cum ar fi mușcat dintr-o măr pădureț. - Mă duc să pregătesc micul dejun. El se înclină să-i atingă obrazul cu buzele umede. Ea își simte inima ca un zbieret fluid preschimbat în piatră. - Ceai sau cafea? El
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mariana_zavati_gardner_proza_scurta_mariana_zavati_gardner_1357376881.html [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
colecția SATHYR a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, o nouă antologie a scriitorului adjudean ION CROITORU, intitulată FOTOGAGA (schițe umoristice). Cronicar savuros al timpului său, epigramistul și umoristul Ion Croitoru reușește să readucă zâmbete pe fețele contemporanilor săi, crispați de ubicuitatea neajunsurilor cotidiene. Mijloc de evadare în și prin doză bine proporționata de ironie, dar și instrument alternativ de descoperire și investigare a realității, fiecare schița a sa este un nou motiv de bucurie și bună dispoziție. Multe dintre
– „FOTOGAGA” (SCHIŢE UMORISTICE) DE ION CROITORU (ADJUD, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/O_noua_aparitie_literara_in_colect_gheorghe_stroia_1355123156.html [Corola-blog/BlogPost/351696_a_353025]
-
sunt destule care oftează pe ascuns după tine și-ți trimit bilețele cu propuneri de întâlnire. La auzul acestei relatări, Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor și chipul i se crispase. S-a aplecat înainte și apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite și să bâiguie întrebări fără sfârșit, plimbându-se haotic prin cameră. - Au un copil?.. De unde până unde?.. Nemaipomenit! Până atunci de ce n-au
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Veturia_adina_colceag_un_roman_de_zile_veturia_adina_colceag_1333453925.html [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie, iar el străinul. Mama lui se purta lejer în fața profesoarei, aruncând din când în când priviri crispate spre el. Asta era pentru că nu știa la ce să se aștepte din partea lui, cu siguranță. - Mi-a spus Marius că vrei să-i vinzi casa, îndrăzni Radu. - De ce n-aș face-o? La ce să țin ditamai căsoiul de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]