57 matches
-
au iscat numeroase presupuneri privind existența extratereștrilor. „Specialiștii în prelucrarea cristalelor afirmă că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic și este aproape imposibil ca ele să fi fost realizate de mâna unui om. Șeful catedrei de cristalografie și mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, susține această idee, explicând: Un cristal crește pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. În funcție de unghiul în care se află aceste planuri, se formează fețele pietrei. Dacă un cristal
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Traim_in_legenda_sau_legenda_ne_tra_al_florin_tene_1352799509.html [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
vulcanilor; produsele activității vulcanice. Mișcările tectonice: cauze și caractere generale. Mișcările seismice: elemente, cauze, propagarea undelor seismice; efecte. 3. Elemente de geodinamica externă. Acțiunea geodinamica a atmosferei, hidrosferei și biosferei. Tipuri de roci rezultate. 4. Acțiunea antropica. Conservarea mediului. ÎI. Cristalografie și mineralogie 1. Rețeaua cristalina a mineralelor. Elemente și legături de rețea. Rețele izomorfe. Polimorfism. Simetria morfologica a poliedrelor cristaline. Clase și sisteme de simetrie. Anizotropia cristalelor. Asociații cristaline. 2. Mineralogie. Proprietățile fizice ale mineralelor: morfologice, mecanice, optice, termice, magnetice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
taxonomia mijloacelor de învățământ. Folosirea machetelor și mulajelor în actul de predare-invatare a geologiei; Utilizarea materialelor grafice și cartografice în predarea-invatarea geologiei (hărți geologice, litofaciale, hidrogeologice, secțiuni geologice și coloane stratigrafice). Utilizarea formelor și modelelor cristalografice în predarea-invatarea noțiunilor de cristalografie; Utilizarea colecțiilor de eșantioane în predarea noțiunilor de mineralogie, petrografie și paleontologie. Mijloace moderne utilizate în studiul geologiei (diapozitive, filme documentare, enciclopedii computerizate, simulare pe calculator) 5. Integrarea informațiilor oferite de aplicațiile geologice de teren și vizitele la muzeul geologic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
vulcanilor; produsele activității vulcanice. Mișcările tectonice: cauze și caractere generale. Mișcările seismice: elemente, cauze, propagarea undelor seismice; efecte. 3. Elemente de geodinamica externă. Acțiunea geodinamica a atmosferei, hidrosferei și biosferei. Tipuri de roci rezultate. 4. Acțiunea antropica. Conservarea mediului. ÎI. Cristalografie și mineralogie 1. Rețeaua cristalina a mineralelor. Elemente și legături de rețea. Rețele izomorfe. Polimorfism. Simetria morfologica a poliedrelor cristaline. Clase și sisteme de simetrie. Anizotropia cristalelor. Asociații cristaline. 2. Mineralogie. Proprietățile fizice ale mineralelor: morfologice, mecanice, optice, termice, magnetice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
taxonomia mijloacelor de învățământ. Folosirea machetelor și mulajelor în actul de predare-invatare a geologiei; Utilizarea materialelor grafice și cartografice în predarea-invatarea geologiei (hărți geologice, litofaciale, hidrogeologice, secțiuni geologice și coloane stratigrafice). Utilizarea formelor și modelelor cristalografice în predarea-invatarea noțiunilor de cristalografie; Utilizarea colecțiilor de eșantioane în predarea noțiunilor de mineralogie, petrografie și paleontologie. Mijloace moderne utilizate în studiul geologiei (diapozitive, filme documentare, enciclopedii computerizate, simulare pe calculator) 5. Integrarea informațiilor oferite de aplicațiile geologice de teren și vizitele la muzeul geologic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
simetria cristalelor. s-a născut la 11 mai, 1877 la Haga, Țările de Jos. A început să studieze chimia la Leiden în 1895, trecând examenul de licență în 1898, si obținând titlul de doctor în 1900. În continuare a studiat cristalografia la Berlin, Germania. În 1904 a fost numit asistent universitar (privaatdocent) la Universitatea din Amsterdam. În 1908 s-a mutat la Universitatea din Groningen în calitate de lector iar în 1909 a fost numit profesor, șef al catedrei de chimie anorganica și
Frans Maurits Jaeger () [Corola-website/Science/313709_a_315038]
-
mineralogia cu științele fizico-chimice, tectonica și petrografia. În anul 1891 își ia licența și în 1892 titlul de doctor cu teza „"La protogine du Mont-Blanc et les roches éruptives qui l’accompagnent"”. La 1 decembrie 1894, este numit profesor de Cristalografie, Mineralogie și Petrografie la Universitatea din București, deținând în perioada 1894-1937 funcția de șef al "Catedrei de Mineralogie". A predat cursul de "Cristalografie, Mineralogie și Petrografie" la "Facultățile de Științe" și "Științe Naturale" (Universitatea din București), la "Facultatea de Farmacie
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
du Mont-Blanc et les roches éruptives qui l’accompagnent"”. La 1 decembrie 1894, este numit profesor de Cristalografie, Mineralogie și Petrografie la Universitatea din București, deținând în perioada 1894-1937 funcția de șef al "Catedrei de Mineralogie". A predat cursul de "Cristalografie, Mineralogie și Petrografie" la "Facultățile de Științe" și "Științe Naturale" (Universitatea din București), la "Facultatea de Farmacie" și la "Facultatea de Chimie Industrială" (Institutul Politehnic). Direcțiile de cercetare pe care le-a abordat prof. Mrazek s-au înscris într-un
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
Fizica Teoretică de la École Polytechnique, a fost profesor la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHÉS), președinte al "Societății Franceze de Fizica" și membru al Academiei Franceze de Stiinte. A adus contribuții importante în fizica teoretică, de la fizica particulelor elementare la cristalografie. Lucrările sale privind "ruperea spontană a simetriei", în diverse contexte, au deschis o perspectivă nouă asupra descrierii teoretice a fenomenelor neliniare în fizica. a obținut diplomă de inginer la École Polytechnique din Paris și doctoratul la Manchester, cu o teza
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
Rădicați a dezvoltat teoria geometrica a octetului ȘU(3). Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de faza că fenomene de rupere a simetriei; a aplicat acest concept la o clasă largă de fenomene, de la fizica particulelor elementare la cristalografie.
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
Clasa cristalografică este un set de simetrii a geometriei tridimensionale a lui Euclid, cu ajutorul căreia se descrie simetria unui corp. În cristalografie există 32 de clase de cristalizare posibile, a căror precizare este importantă pentru descrierea spațială a cristalului respectiv. În fizica moleculară, aceste grupe de puncte de simetrie sunt indispensabile pentru reprezentarea spectroscopică a moleculei. Grupa de simetrie a unui corp
Clasă cristalografică () [Corola-website/Science/307953_a_309282]
-
tuturor sistemelor de operații posibile. Astfel de sisteme de operații sunt: punctul de simetrie, axa de simetrie, suprafețele de simetrie, precum și datele combinate obținute prin rotirea acestora, care în general nu pot fi comutative sau translative. Sunt mai răspândite în cristalografie două sisteme de sisteme, și anume sistemul lui Carl Hermann și al lui Hermann-Mauguin, ambele fiind acceptate pe plan internațional. În fizica moleculară este acceptat sistemul de simboluri a lui Schoenflies. Nu toate simetriile axelor de rotire unei molecule pot
Clasă cristalografică () [Corola-website/Science/307953_a_309282]
-
Revoluția informatică denumită uneori și revoluție informațională descrie tendințele curente în economie, tehnologie și sociale după Revoluția industrială. Pentru a descrie dezvoltarea societății, au fost propuși mai mulți termeni. În 1939 polimatul britanic John Desmond Bernal, specialist în cristalografie și biologie moleculară în cartea sa "The Social Function of Science" pentru a descrie noul rol pe care îl joacă știința și tehnologia în societate a introdus termenul de "revoluție științifică și tehnologică". El afirma că știința a devenit o
Revoluție informatică () [Corola-website/Science/328997_a_330326]
-
dialectul olandez vorbit de el. Cu toate acestea, la o privire retrospectivă, descoperim că realizările lui sunt unice și foarte variate. Este considerat îndeobște fondatorul științei microbiologiei, dar a avut contribuții însemnate și în alte științe, cum ar fi embriologia, cristalografia și chimia. Unele din observațiile sale erau atât de precise, încât au putut fi folosite ca bază de interpretare și după două secole. "„Ar fi foarte greu să găsești un om pe masura lui Leeuwenhoek”", scria Brian J. Ford, "„atât
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
1,3,5 ciclohexatrienică. Contrar acestei structuri benzenul este mult mai stabil, mai ales termic. Formulele de rezonanță se indică prin săgeată dublu sens, tocmai pentru a arăta ca structurile rezonantice nu sunt compuși diferiți ci mai mult ipotetici. Prin cristalografie în raze s-a constatat ca legăturile simple C-C au valoare de 140 pm mai mari fața de legăturile C=C (valoare 1.35m) dar mai mici față de legăturile C-C simple din alcani 147pm. Teoretic legătura dublă ar
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
College din Cambridge. A fost profesor la Universitatea din Toronto. În 1966 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Moscova. Este cunoscut ca autor a numeroase scrieri într-un stil clar și sugestiv. Domeniul tratat este destul de variat: geometrie neeuclidiană, cristalografie, teoria grupurilor, teoria rețelelor, geodezicele, geometria proiectivă, geometria afină, topologie etc.
Harold Scott MacDonald Coxeter () [Corola-website/Science/326926_a_328255]
-
în particular grupurile Lie continue, joacă un rol important în mai multe discipline academice. Grupurile matriceale, de exemplu, pot fi folosite pentru a înțelege legi fundamentale ale fizicii, în teoria relativității restrânse, sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma anilor 1870
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
un element de ordinul 7 din grupul triunghiurilor (2,3,7) acționează asupra mozaicului prin permutarea triunghiurilor evidențiate (și a celorlalte). Prin acțiunea grupului, șablonul grupului este legat de structura obiectului asupra căreia acționează. În subdomeniile chimiei, cum ar fi cristalografia, grupurile spațiale și grupurile punctuale descriu simetriile moleculare și cristaline. Aceste simetrii stau la baza comportamentului fizic și chimic al acestor sisteme, iar teoria grupurilor permite simplificări ale analizei mecanice cuantice a acestor proprietăți. De exemplu, teoria grupurilor este folosită
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și neferoase. ele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS 2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
sus.O carboranul suferă o deprotonare în prezența"n"-butillitiu , iar apoi în prezența dicloro-di(trifenilfosfino) nickel formează un complex în care carborinul leagă coordinativ nichelul.Compusul astfel format reacționează cu 3-hexina printr-o reacție de trimerizare formând benzocarborane. Prin cristalografia în raze X s-a demostrat că legăturile interatomice au valori cuprinse între 164.8 ppm și 133.8 ppm ceea ce demonstrează ca acești compuși nu au caracter aromatic!
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
aminoacizilor: metionină, alanină, leucină, acid glutamic și lizina); prin contrast aminoacizii aromatici (triptofanul, tirosina și fenilalanina, dar și aminoacizii cu legare prin carbonul beta (izoleucina, valina și treonina, adoptă configurația β. Structura secundară cunoaște cîteva ipoteze privind formarea ei: Prin intermediul cristalografiei cu raze X s-a dovedit faptul că macromoleculele proteice au o conformație tridrimensională, realizată de obicei prin intermediul cuplării mai multor lanțuri polipeptidice scurte între ele, cuplare care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile intercatenare pot fi principale sau secundare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
din Moscova (șef al laboratorului de măsurători, șef al secției de asamblare). Din 1919 trece la catedra de fizică a facultatății de fizică și matematică a Universității din Moscova. În anul 1922 este ales membru al Insitutului de fizică și cristalografie de pe lângă Universitatea din Moscova. În anul 1926 este ales asistent, privat-docent la cabinetul de fizică a facultății de fizică și matematică a Universității din Moscova. În 1929 este reales în același post. În anul 1931 este ales Membru al Institutului
Cazimir Teodorcic () [Corola-website/Science/313555_a_314884]
-
accidentală, Reinitzer nu a mai urmărit studierea cristalelor lichide. Cercetarea a fost continuată de Lehmann, care a realizat că a întâlnit un fenomen nou și că este în postura de a-l investiga: în anii postdoctorali, el dobândise expertiză în cristalografie și microscopie. Lehmann a început un studiu sistematic, mai întâi asupra benzoatului de colesteril, și apoi asupra unor compuși înrudiți care prezentau fenomenul de dublă topire. El a reușit să facă observații în lumină polarizată, și microscopul lui era echipat
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
un procedeu de determinare a volumelor, pe baza căruia se va dezvolta calculul integral. De asemenea a studiat simetria fulgilor de zăpadă și a calculat forțele naturale care intervin în creșterea structurilor geometrice și care vor fi aplicate în studiul cristalografiei. A lucrat și în domeniul opticii, unde se poate aminti invenția sa numită „luneta lui Kepler”. a murit la 15 noiembrie 1630 în Regensburg, Germania, în vârstă de 59 de ani. În memoria lui, Universitatea din Linz poartă numele de
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
iraționalităților cubice. A dat o expunere geometrică diagramei lui Voronoi. A rezolvat problema identității pentru corpuri comutative de ordinul al treilea, adică a rezolvat problema inversă transformării lui Tschirnhausen. Cercetările sale din domeniul geometriei le-a aplicat cu succes în cristalografie. Începând cu anul 1932 reîncepe studiul algebrei. Astfel cercetează din punct de vedere geometric soluțiile în radicali pentru ecuațiile de gradul al treilea și al patrulea.
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]