1,168 matches
-
un astfel de solipsism nu-i este caracteristic Lidiei Lazu. Eul său nu e tentat a se împotrivi lumii date, a o pune la îndoială, ci dimpotrivă e animat de năzuința de a i se supune necondiționat. La polul opus criticismului luciferic, poeta se dăruie lumii nu doar prin contemplație, ci și printr-un soi de automatism existențial, lăsîndu-se în voia ei, sublim părăsită de voință: ,și n-ar trebui să mai fac nimic// decît să mai fac nimic// decît să
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
zbuciumata epocă napoleoniană... Creația lui se nutrește din ideile iluminismului și din raționalismul antidogmatic al lui Lessing, iar în expresia sa artistică continuă tradiția acelui Lebensgefuehl inaugurat în poezie pe plan european de Goethe. Spiritul epocii, cumpănă între romantism și criticismul social și estetic care avea să ducă la realism, grefat pe înclinațiile lui temperamentale, și-a pus pecetea pe întreaga creație a liricului austriac. Familia de spirite în care este încadrat este cea a lui Heine, Freiligrath și a compatriotului
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
numita criză a lui Eminescu la Berlin - dacă nu refuzăm acest termen tare înainte de a-i fi dovedit inadecvarea - are la rădăcina ei (și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum am mai spus, în anii studiilor la Universitatea Friedrich-Wilhelm, tînărului român trebuia să-i fi apărut drept evident că "omul științific" îl
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
elitist. Textele sunt scrise cursiv, accesibil, citatele sunt multe, pentru a facilita accesul la sursă și e bine că e așa, doar că trebuie ceva cunoștințe de engleză veche și poate și ceva cunoștințe despre mai actualul feminism, reader response criticism, eventual, spre a înțelege pe deplin ce se dorește. Suflul acesta erudit vrea Mihaela Mudure să citim, cu noi grile de interpretare, literatura barocă engleză. Cu toate acestea opiniile nu frapează prin originalitate, repet, ar putea fi o carte de
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
interpretării". "Multe voci [...] stau sub semnul unei lungi tradiții de ignorare sau abuzare a textelor și ideilor lui șMaiorescuț", afirmă dl Șiulea. De la Ibrăileanu, pentru care Maiorescu era un "reacționar" cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur și el de criticismul reacționar maiorescian și pînă la Adrian Marino, care-i descinde pe Nae Ionescu și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui volum este aplecarea spre un criticism social sensibil în cîteva proze - e vorba de Povestea cubului Rubik, fermecător scrisă, totuși pe o temă de corectitudine politică (tînărul retardat mintal, pasionat de cubul rubik, ținta suspiciunilor muncitorilor de pe șantier, a preotului, a femeii de serviciu a preotului
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția primelor trăsături definitorii pentru homo-europaeus, tendința spre cuprinderea liberă și rațională a lumii, spiritul iscoditor și criticismul, tentația creativității, a acțiunii inovatoare, de adaptare a mediului la nevoile celui ce-l locuiește. Pentru european, pentru spiritul lui, individul, omul, a devenit "măsura tuturor lucrurilor", scopul Istoriei și vehiculul ei. Fenomenul este analizat în capitolul " Apariția spiritului european
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că, la cronica literară a revistei, Ion Șiugariu și Miron Suru nu s-au putut constitui ca autorități. Antologia literară realizată de Al. Husar redescoperă o secvență multă vreme ocultată în istoria noastră literară, dezvăluind rolul catalizator al
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
o cultură proprie. în intervenția sa, Fundoianu punea sub semnul întrebării capacitatea noastră de a o lua de la început, pe o altă direcție. Și tendința lui Fundoianu de a urmări problemele culturii române în datele lor fundamentale îl apropie de criticismul faimosului predecesor. Comentînd cartea lui Ibrăileanu Spiritul critic în cultura românească, de pildă, în două articole din "Sburătorul literar" Fundoianu își pune problema criticii românești. Pînă la Maiorescu am avut o critică culturală pentru că "critica culturală a trebuit să împotrivească
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
a desfășurat, din interior, cea mai virulentă critică a lumii totalitare comuniste. Recent, referindu-se la Refugii, Mircea Iorgulescu vorbește, pe bună dreptate, despre ,cea mai radicală contestare a sistemului politic din România de atunci". S-ar spune că acel criticism radical și reputația de disident pe care și-o dobândise în anii comunismului prin cărțile sale, dar și printr-un număr de atitudini publice, nu i-au putut fi iertate lui Buzura, căruia i se aduce acum, și lui, acuzația
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
din perspectiva unei transcendențe axiologice. Există și un strop de ironie fină, aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru își păstrează vigilența remarcând, de exemplu, că “în ciuda negației vehemente a trecutului imediat, junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
cultura română, iar programul lor inițial exprima această atitudine intelectuală iconoclastă, dar - surprinzător - într-un spirit pragmatic, așezat și coerent în cele mai mici detalii ale unei acțiuni culturale pozitive de bătaie lungă. Aceasta e, poate, fața matură, bătrânicioasă, a criticismului junimist” (pp. 8-9). Este o observație ascuțită, ce prinde ca în ambră ceea ce aș numi paradoxul junimist, conviețuirea sentimentului de “ruptură violentă față de trecut” cu un conservatorism “bătrânicios”. Ruptura este mereu prudentă, învelită într-un “cod ironic” al discursului cultural
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
History of Rhetoric, 2, Princeton, 1972, 607-613; idem, Classical Rhetoric and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
idem, Classical Rhetoric and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l'ad Donatum), Roma,1956; idem, Retorica e
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
and Its Christian Secular Tradition from Ancient to Modern Times, London, 1980, 132-160; idem, Greek Rhetoric under Christian Emperors. A History of Rhetoric, 3, Princeton, 1983, 180-264; idem, Christianity and Criticism, în The Cambridge History of Literary Criticism. I. Classical Criticism, edited by G. A. Kennedy, Cambridge, 1989, 330-346; idem, A New History of Classical Rhetoric, Princeton, 1994, 257-270; A. Quacquarelli, La retorica antica al bivio (L'ad Nigrenum e l'ad Donatum), Roma,1956; idem, Retorica e liturgia antenicena, Roma
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
poezie, virtualmente epuizată), este, luată în sine, excepțională. Strălucit cititor, Alexandru Mușina nu are probleme în a identifica exact deficiențele. Strălucit poet, le rezolvă neostentativ. În primul rând, lărgește orizontul: natura psihotică, hrănindu-se din cultivarea obsesiilor lasă locul unui criticism abia disimulat. De care, de altfel, se simte mai apropiat, pentru el, poezia fiind și o formă de atitudine (stau mărturie toate marile lui proiecte, de la subversivul Budila Express până la acidele epigrame din Personae). Spațiul în care Dactăr Nicu își
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere de enorma variație a fenomenalului, poetul îl trece prin filtrul criticismului d-sale imaginativ: "și actuala politică a lumii plutește la suprafața petrolului/ în irizări de roșu verde roșu și albastru/ grasă ca stratul de acid oleic/ pe membrana unei suspensii proteice" (ibidem). Sau înverșunîndu-se a enumera ciudățeniile unei lumi care
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
după calificativul de critic exigent și sever ce repune în discuție valorile mai recente pretinzînd că proporțiile lor sînt minime sau în unele cazuri de-a dreptul inexistente. Și-a propus, cu alte cuvinte, să desființeze falsele glorii. Din păcate, criticismul său izvorăște tot dintr-o apetență spre o glorie rapidă și spre autoritatea temută. El speculează acest moment favorabil minimalizărilor, cînd poți cu ușurință să devii o sperietoare critică, însușindu-ți totodată și frumosul rol de pedagog al tinerelor generații
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
ferm și elegant al stilului său. Nu ne lăsăm înșelați de subtitlul modest, căci titlul, parafrază după replica reginei din "Hamlet" adresată actorilor cărora le cere forță și autenticitate, spune totul: mai ales substanță. John Updike, More Matter. Essays and Criticism, Alfred A. Knopf Publisher, New York, 1999, 900 pag.
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
explicit în opera gînditorului român, dar este implicit acesteia. Tocmai căutarea acestui sistem, în nivelurile imanente ale operei, pare a-l fi intrigat cel mai tare pe semnatarul recenziei din "The Journal of Religion", pentru caracterul cu aer de New Criticism, chipurile, al demersului, într-o epocă a deconstrucției textuale. Bryan Rennie este însă de părere că de-construcția postmodernă (nu ca principiu metodologic de abordare a lui Eliade, ci principiu inclus în chiar sistemul de gîndire al acestuia) se află
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Paul de Man), "critici psihanalitice" (freudiene și lacaniene)...". Un prim nivel la care apare analizat modernismul e cel filosofic, întrucît teoria literară modernă e înclinată a aprecia rolul criticii ca un examen eminamente rațional, așadar ca o formă specializată a criticismului kantian. Sub cupola acestuia, consideră autoarea, se situează întreaga istorie a modernismului și postmodernismului. Kant a efectuat o "revoluție copernicană", dislocînd Intelectul Divin, caracterizat de Aristotel ca noesis noeseos, intelect ce se autocontemplă, și așezînd în centru rațiunea, cercetată în privința
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
e greu de văzut. Sînt de așteptat însă răspunsurile pe măsură. îndelung analizate în eseurile lui Caius Dobrescu mai sînt: rolul cultural al generației '60 și înțelesul reducționismului estetic, retragerea în cultură a intelectualilor marxiși și absența în consecință a criticismului din acestă direcție, atitudinea "contemplativă" în raport cu ierarhia intelectuală oficială încurajată de educație după '89, înțelesul și consecințele elitismului "Școlii de la Păltiniș", "rezistența prin cultură" ca eliberare, dar și ca legitimare a regimului trecut și multe alte chestiuni arzătoare în curs
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
din metafore, biografii și așa mai departe.(...) Arată-mi mie, te rog, care istorie a literaturii europene sau universale este făcută cu biografii, cu portrete, cu metafore critice. Am citit foarte atent, cu creionul în mînă, A history of Modern Criticism a lui Wellek, în 8 volume. Este o distanță de la cer la pămînt. Dar mi-a dat de gîndit: echivalentul lui Călinescu în critica internațională ar fi, poate, Faguet.(...) Știi de ce tratament se bucură însă Faguet în A History? Jumătate
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
orice popor cult". De aceea, tocmai, a stîrnit opera sa mînia cercurilor naționaliste din epocă și de după aceea care, în 1940, la sărbătorirea centenarului nașterii marelui T. Maiorescu au declarat-o "inactuală". De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian (pomenit și mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această inegalitate fatală între fondul propriu și formele importate, adaptate după modele ilustre din afară. Cu
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]