57 matches
-
lumile, materia, sufletul, ființele raționale mai bune sau mai rele, învierea, judecata, patimile lui Cristos. Izbutind să le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
moment etnografic admit. Dar nu e posibil să încercăm să aducem ploaia cu paparude sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd că s-a "săturat" de "maeștrii spirituali". Motivul refuzului spiritualității (religiei, metafizicii) ar consta într-o întîmplare din copilăria autorului, cînd acesta a fost vexat de reacția dură a unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
cultură ne trebuie". Dl. Adrian Marino apreciază: "Nu cred deloc în secte, loje, cuiburi, în orice formă de cultură de "grup". Și nici în... "apocrife" creștine. Doresc o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică și care să nu se orienteze după mesajele inițiatice ale unui "maestru spiritual"". Acest ultim pasaj se referă, evident, la Const. Noica și școala sa. Dl. Marino consideră că "multe dintre ideile ceaușiste corespundeau cu ideologia naționalistă a lui
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum ar fi: raportul dintre stat și individ, dintre om și cetățean, dintre binele individual și cel al colectivității. Celebra definiție a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru tipar, care nu mai vine". Ambele probleme solicitate îi vor fi rezolvate, dar scrisoarea merită citită pentru îndrăzneala critică la adresa sistemului de propagandă comunist (presă, edituri, cărți). De altfel, savoarea jurnalului lui Miron Radu Paraschivescu stă în dimensiunea lui criticistă, în formulările memorabile, în etichetele plastice pe care le pune cu ușurință în dreptul multora. Lumea și viața literară (și nu numai) pare, astfel, o imensă porcărie - vorba lui Arghezi. Să concretizăm: ,Articolul - ca și întreaga lui activitate - al lui Zaharia
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
de topor aveți voi în România!”. Iar eu pot să-i dau răspunsul rusului aceluia, după atâția ani, că ”n-au ei atâtea mănăstiri și biserici, câți sfinți le putem da noi”. Deci despre aceasta este vorba: spargerea unei paradigme criticiste, ușor superioare și infatuată occidental, care vezi Doamne ia la rost poporul român. Îi înțelegeți domnule în cauzele respective. Este un neam vlăguit, este un neam terminat. A, apucă-te și vorbește despre toate haimanalele de intelectuali care dau în
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
în sufletul orășeanului, zidind nevoia trăirii frumosului, adică a vieții, numai în comuniune creștină. Aveam să înțeleg ascultându-l pe Părintele Petru Moga, care mi-a deslușit cum omul modern se poate simți „avizat“, nerămânând pe „dinafară“, „în stare doar criticistă“, simțindu-se cucerit de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și de faptul că lucrul acesta îi aparține. Îl înfrumusețează. Îl îmbogățește și-l face copărtaș la bucuria împlinirii. În altă ordine de idei și, totuși, în aceste condiții, istoria locului lucrează
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
și autorității pe care a căpătat-o viața de cult, în primul rând, exigenței și nivelului în care noi slujim Sfânta Liturghie, practicăm calendarul Bisericii, omul modern s-a simțit avizat. De aceea nu a rămas pe dinafară, în stare criticistă, ci „omul de Câmpina“ s-a simțit cucerit și a înțeles că lucrul acesta îi aparține. Că este al lui. Bucuria de a veni la biserică în mod regulat nu a mai fost o problemă. Am mai reușit un lucru
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
avea, „în toate diversele aspecte sub care se va înfățișa, un fir conducător, care-i va da coeziune și libertate [...]. Din această pagină vor respira adevărul și puternicul, de la informațiile critice până la articolele de idei. Pozițiunea noastră va fi cea criticistă. În numele spiritului și al valorilor vom lua atitudini față de toate manifestările culturii” (Programul paginii culturale). Ponderea principală revine criticii literare, dublată de recenziile de întâmpinare (întotdeauna cu observații la obiect, cu aprecieri de valoare nuanțat contextualizate), difuzată prin rubricile „Aspecte
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
l-a consacrat ca atare. Se părea că Raționalul lui Tyler va triumfa definitiv și va orienta decisiv știința curriculumului într-o direcție managerial-eficientistă18. Dar anii ’50 nu au mai fost la fel de benefici pentru această orientare. A fost o decadă criticistă, conflictuală și reformistă similară anilor ’80 - care au fost dominați de criticismul postmoderniștilor. 11.5. Declinul criticist și restauratortc "11.5. Declinul criticist și restaurator" Eforturile cercetătorilor de a concepe curricula eficientiste și curricula progresiviste contrastau flagrant cu rezultatele pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in Openly Ideological Research: Between a Rock and a Hard Place”, Interchange, 17 (4), 1986, pp. 63-84. 63. J. Goodman, Elementary Schooling for Critical Democracy, State University of New York Press, Albany, 1992. Actualmente, Harmony School a abandonat cu discreție fundamentele criticiste și nu se mai dorește o „matrice a societății democratice”; s-a transformat într-o rețea de „școli de excelență” de nivel primar și secundar, elitiste, centrate pe valorificarea pedagogică a teoriei inteligenței multiple. 64. Cartea fundamentală a lui Paolo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le percep a fi nemanipulabile la nivelul lor- fie că acestea depind integral de nivelurile ierarhice superioare, fie că derivă dintr-o serie de parametri structurali dați ce nu pot fi modificați - sau sufocarea sistemului cu informații feedback negative (atitudine criticistă) sunt de natură să genereze reacții de respingere. Atitudine utopică. Adesea, sistemele sociale acuză sociologul că furnizează soluții nepractice, utopice. Uneori, așa cum am văzut mai înainte, această acuzație își are originea în faptul că sociologul este orientat spre explorarea alternativelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producție să aprecieze în mod superior profesiile muncitorești; faptul înregistrat „indică prezența unor carențe ale motivației lor” și, în consecință, carențe ale activității de orientare profesională și de educație, în general. O asemenea concluzie reprezintă un exemplu tipic de atitudine criticistă a sociologului, de pe poziția unui model social ideal-utopic. Se presupune că depinde de indivizi și de sistemul de educație și orientare profesională ca fiecare tânăr să aprecieze cel mai mult tipul de profesie spre care se orientează. Aceasta ar fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
lor viitoare. Dincolo, În rândul specialiștilor, articolul din Scânteia nr. 1300 (Spre un nou avânt al creației literare) În care se lua poziție critică față de un anumit schematism și o anume rigiditate fața de anumite formule de cabinet și excese criticiste, se pare că n-a adus pretutindeni revizuirile autocritice și limpezirile necesare. Fără Îndoială, critica noastră are contribuții certe În crearea acestui Început de avânt al creației literare, pe care l-a semnalat organul central al partidului. Se pare Însă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
buni fii ai clasei muncitoare, din capacitatea lor de a mobiliza și conduce la luptă marea masă a celor asupriți și exploatați. (Ă). Resturile mentalității mic burgheze apar mai puțin evidente În critica vechii societăți tocmai pentru că poziția mic-burgheză este criticistă, pentru că mai ales critica simplă, neînsoțită de ilustrarea a ceea ce pune la loc, dezvelește mai puțin deslușit pozițiile, poate coexista cu o atitudine Încă șovăielnică. Dar trebuie să Înțelegem că nici În critică scriitorul nu va putea face ca verbul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a predat niciodată un curs despre Kant, spre deosebire de mulți dintre colegii săi. Iar în prelegerile lui Ionescu, referirile la Kant erau sumare și fugitive. Numele filosofului german era pomenit nu atât în relație cu idei și teme specifice ale filosofiei criticiste, cât drept numele unui autor reprezentativ pentru „filosofia științifică”, acea filosofie pe care Ionescu o combătea în mod constant. Învățământul său filosofic a fost îndreptat în mod constant împotriva spiritului raționalist al culturii occidentale moderne care era, pentru Ionescu, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
chiar și în prezența împreună, după cum există o apropiere în interacțiunile decalate în timp și la mari distanțe. Demersurile de formare clasice, tradiționaliste, standardizante, transmisive și centrate pe actul de predare trebuie să-și schimbe obiectivele în profitul formulelor activizante, criticiste și centrate pe actul învățării. De o manieră contextualizată, educatul se cere a fi pus în situația să genereze singur cunoașterea și să-și supravegheze propriul parcurs către adevăr. Elevul, în contextul educației virtuale, este simultan cel care învață, cel
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
desăvârșire”, despre aclamarea muncii, care însă „nu se face deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
hieratice, dispariția anonimatului și revendicările auctorialității), care pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o criteriologie empiristă 1, contagiunea criticistă 2, gândirea antiteleologică și, mai ales, hegemonia metodei științifice asupra tuturor disciplinelor umane, care aspiră de acum înainte la corectitudine și progres. Cu o sagace remarcă a lui Constantin Noica, „Modernii nu au mai «văzut» incoruptibilul de la luneta lui Galilei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
astfel: 1. Devieri de comportament În sfera relațională, În care elevii care refuză comunicarea, fiind egoiști, capricioși, respinși de colectiv. Acești elevi fie sunt prea răsfățați În familie, fie sunt neglijați afectiv În familie. Ei afișează o atitudine pesimistă sau criticistă. 2. Devieri de comportament În sfera afectivității, În care elevii sunt irascibili sau total pasivi. (Este cazul elevilor care, de obicei, ei au suferit traume psihice). 3. Devieri de comportament În sfera dezvoltării intelectuale, În care elevii sunt ostili Învățăturii
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate acestea misiunea de apărători ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele și ceilalți tropi prezenți în discursul său dau un
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
referea și Macmillan, când vorbea despre așa-numitul "mod poetic de a gândi" al lui Kant, amintit aici mai înainte.) Cu titlu de exemplu în acest sens, putem cita câteva rânduri extrase din diverse texte ale filosofului, atât din perioada criticista cât și din cea precedentă. "Lumină tremurătoare a stelelor sfâșie umbră întunecoasa a nopții și luna solitara apare la orizont"26. "Zilele sunt ca niște copii ai timpului, pentru că ziua următoare, cu tot ceea ce conține ea, este procreata de cea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
instaurării sensurilor moderne ale conceptelor ei principale, ca a definit termeni cardinali pentru dezvoltarea posterioara a acestei discipline, cum au fost aceia de estetică, filosofia artei, judecată de gust sau literatura. Meditația kantiana asupra artei are, evident, drept sprijin, gândirea criticista, observă filosoful italian Antonio Banfi, dar ea derivă, în plus, "problemele și conținutul ei din căutările, analizele și discuțiile cu caracter estetic, atât de abundente în secolul al XVIII-lea"75. Asupra poeziei, Kant se oprește în contextul comentariului pe
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]