3,585 matches
-
prietenul are, într-adevăr, o problemă, așa că schimb pe un alt canal de televiziune unde tocmai se retransmite un reportaj, drept că un pic retro, dar simpatic, despre începerea anului școlar... Ei, așa da! Ne relaxăm văzând burice goale, fustițe croite cu respectarea prevederilor austerității anunțate de toate guvernele post-decembriste, verigi în nas, urechi și limbă, blugi flenduriți, decolorați, rupți în... și în genunchi, celulare, lănțișoare, brățări... Mazde, Logane, Mercedesuri etc., parcând majestuos-copleșitor lângă pereții școlilor cu tencuiala zdrențuită. Și mulți
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
ceea ce spunea bunica mea. Bunica mea a fost întotdeauna o persoană de condiție modestă, ce nu avea haine alese să epateze la hora/șezătoare duminică, avea strict două fuste: una pentru zile obișnuite, una pentru dumnicile petrecute-n sat, ambele croite de ea. Duminică de duminică aceeași fustă. Există și o fată a învățătorului(înstărita) în această poveste, fata ce i se plângea mamei cum că bunica mea reușea întotdeauna să aibă haine mult mai frumoase. Bunica, o persoană tare calina
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
s-a dus de una singură la Jefferson Lick, fără să încerce teamă. Nu se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia să se afunde cît de departe putea. Pădurea era minunată, întunecoasă și adîncă și, în timp ce-și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
al �kaghebiștilor". Până și căderea de la conducerea P.D.-ului trebuie contabilizată între plusurile carierei sale democratice, mai ales dacă vedem ce reprezintă azi partidul, înafara șmecheriilor de limbaj ale marinerului Băsescu... În același timp, Petre Roman a știut să-și croiască o bună imagine internațională. Din septembrie 1991 încoace, e foarte greu să identifici vreo gafă de genul acelora, sângeroase, în care fusese implicat, mai mult sau mai puțin, în primii doi ani postcomuniști. Partea proastă e că în România nu
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
așa cum a fost Magda Ianculescu la începuturile ei ș.a. În strategia de construire a unei cariere de cântăreț, o treaptă obligatorie o constituie concursurile; e adevărat că ele țin de o modă a ultimelor decenii, căci vechile generații și-au croit drumul fără palmaresul con- cursurilor, dar pentru tinerii de astăzi ele sunt o carte de vizită obligatorie, uneori o trambulină chiar dacă presupun o doză de risc. Căci vocea este un produs atât de personal, de "fizic" încât cea mai mică
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
piață în cumplita ei variantă dîmbovițeană? Cerul patriei și gurile de canal îi pot adăposti în spiritul ospitalității și omeniei noastre recunoscute. Dar dacă în discuție intră vreo casă de casă ridicată în inima tîrgului, vilă, blocșor sau ditamai hardughia croită pe tipicul Casei Poporului se schimbă discuția. Arhitecții care n-au dat aviz de construcție oribilității sînt bătuți pe spate energic-prietenește să lase prostiile și mofturile. Sau sînt chiar amenințați, pentru că își permit să se împotrivească unor proiecte la a
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
al metafizicii cel puțin egal celui pe care îl are el, spre a fi înțeles. Pe sine se percepe tot ca pe o ființă "cu ochii goi", încercând să uite în băutură, fapt divers și televizor nimicul din care e croită viața. Și cu toate astea nu e un roman existențialist, grav și sumbru, ci o carte care, în ciuda stilului rece, e aproape înduioșătoare. Lumea aceasta care sună a gol, ființele acestea cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
din secolele întunecate, posomorâte, de atâta credință și gravitate spirituală... Ce să-i faci, dacă și marii clasici ai omenirii, cum e de pildă Virgilius, își închipuie și gândesc cu totul altele pe când conducătorii cei mari de popoare fac istorie, croind lumii alte și alte pârtii glorioase, cum este acest pasaj nemuritor din Georgicele lui Virgilius, cartea a patra, pe care l-am notat cu cerneală neagră pe o coală de hârtie îngălbenită, gata să se rupă precum cartonul ilustratei lui
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
umană e alcătuită din incertitudinea esențială și riscul, văzând în confort, asemenea lui Kierkegaard, cauza lenei și a morții spirituale ("anesteziere"), și în progresul tehnologiei - motivul derapajului de la propria identitate, rămâne totuși un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne evalua faptele, pentru a gândi asupra lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe și experimentează propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
lor, pentru a păstra echilibrul. Fiecare își percepe și experimentează propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și înțelegerea lumii (știința, logica și filosofia fiind născocite pentru a da vieții sens). Dar nici măcar marile sisteme filosofice nu sunt universale - cracterizând doar orizontul individual al creatorilor lor. Cine ar putea percepe concomitent toate aceste perspective
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba mai mult: nici nu putea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Țiganca tânără în căruța veche dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
mecanica scurgerii lacrimilor la ei e oarecum deosebită de a noastră; cu toate că lacrimile, ca și cauzele ce le pricinuiesc, sunt comune tuturor neamurilor... Mă obișnuisem de mult cu durerea, până la rutină. Durerea kirghiză, însă, amplificată de craniul lătăreț al kirghizului, croit ca o mască, are o expresie și patetică și resemnată, greu de exprimat... Eventual, ca a unei foci străpunsă în ger de un harpon pe o banchiză de gheață.
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
ambele ipostaze, care țin de particularitățile individuale, ireductibile și a căror manifestare se cuvine îngăduită într-o atmosferă a libertății. Doar propaganda comunistă îi lega, într-o manieră feudală, pe români de pământul natal, stigmatizîndu-i pe cei dornici "a-și croi o altă soartă" cu etichete precum renegați, apatrizi, trădători de neam. "Lumea liberă" i-a primit pe cetățenii oprimați la ei acasă, indiferent de capacitatea lor, mai mare ori mai redusă, de adaptare la mediul străin, în virtutea unui principiu democratic
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
el întruchipează încercarea de a măsura starea muzicii contemporane. Am cunoscut multe asemenea ansambluri. De obicei, ele funcționează în proximitatea unor instituții de învățământ cu profil muzical. Unul este chiar vecin cu noi: ansamblul al Unviersității de Muzică din București, croit după chipul și asemănarea mentorului său, Alexandru Matei, cel ce a rostuit o comunitate studențească strălucită, care n-are decât un suflet și o istorie, în ciuda caracterului reofil, efemer al ansamblului, caracter redevabil principiului rotației dictat de însăși vremelnicia calității
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
multe referiri la lucrările lui Gershom Sholem și Moshe Idel, dar cele câteva paragrafe introductive prin care Bloom își stabilește cadrul teoretic cabalistic (care să cuprindă și să explice cele o sută de genii) par insuficiente, insuficient elaborate și slab croite pentru foarte ambițiosul lui proiect. Cabala e, cred, o tradiție mult mai complexă decât poate să rezume cineva în numai câteva pagini, iar operele de geniu pe care le comentează Bloom sunt conectate la acest cadru teoretic numai într-un
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
uriașă ciornă. 2. Da, recunosc. Am numit prezentul o așezare rurală care capătă sens numai în funcție de locul ei în imperiu. Cuvântul, însă, e azvârlit înapoi plin de sânge: "Sens?" Între mine și pedagogie totul s-a terminat. 3. Să-ți croiești drum între patru și cinci e uneori ca și cum ai vrea să-ți îmbraci un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo - 4. Nu e o manevră psihică de-a scăpa faptul că astăzi așa de mulți locuitori
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
În fond, cine-i dom’le Manolescu (Patapievici, Simion sau cine doriți) ăsta? Cîte cărți a publicat?" Nu, nu este vorba de nici un fel de complot. Nici SRI-ul, nici revistele de cultură, nici „găștile" literare nu își pierd vremea croind planuri de neutralizare a geniului literar al lui X sau Y. Dacă există o cauză a tăcerii criticii în fața anumitor producții editoriale, ea poartă un nume: pudoare. În general, prin comentarii critice, un autor (din categoria celor despre care este
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește invitații,/ Pe vișine - lumina de pe un alt tărâm,/ Amar și dulce gustul, săruturi și libații.../ Tu ai venit cu părul de rouă greu pe umeri,/ Veșmânt de sânziene, croit pe trup te-mbracă,/ Când soarele apune, minutele le numeri/ Cu ochii către cerul ce stă să se desfacă./ Flămândă de iubire, așptepți să-ți vezi ursitul,/ Fluide note urcă desprinse din viori,/ Îndrăgostit de tine îmi profețesc sfârșitul;/ Din
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better weather. O să ajungem la Valparaiso. Problema, îmi spunea Treize, e ce facem după aia? Nimeni n-are nevoie de încărcătura de broșuri roșii din
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
unde mă duceam de două ori pe zi să stau de vorbă cu prietenii mei scriitori. Cel care i-a spus asta a prevenit-o: "Fiți cu băgare de seamă fiindcă sînt nebuni de legat". Sosi la douăsprezece fix. Își croi drum cu mersu-i ușor printre mesele cu cărți expuse, se înființă în dreptul meu, privindu-mă în ochi cu zîmbetul năzdrăvan din zilele ei cele mai bune și, înainte ca eu să pot reacționa, mi-a spus: - Sînt mama ta. Ceva
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pe furiș cu o sulă în mână s-o vâre în burta unui cal pe care îl călărea o polițistă cu aer de walchirie; ...când să strig, de oroare, femeia, ca și cum mi-ar fi auzit țipătul din cap, l-a croit brusc pe bețiv cu cravașa, sângele acestuia împroșcând pântecul castaniu al animalului...
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru a le arăta părinților cea mai crîncenă înfățișare a zădărniciei. Dar și frageda repăriță și încruntatul său tată se înșeală amarnic. Departe de a-și fi croit cavoul la mansardă, de a fi dat bir cu fugiții din fața concurenței și a economiei de piață sau, și mai rău, de a-și fi suspendat funcțiile digestive, artistul este bine mersi, povara cea mai mare fiind doar aceea pe
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
îngrozitor!” - ba chiar și don Emilio, întotdeauna discret asemeni creioanelor și carnetelor lui cu coperte de vinilin. Toți vorbeau de Delia Mañara cu un rest de pudoare, nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
cloș. Mario a crezut o vreme că grația Deliei și rochiile ei alimentau ura lumii. „O urâți pentru că nu-i o amărâtă ca voi, ca mine”, și nici n-a clipit când maică-sa a făcut gestul de a-l croi peste față cu un prosop. A urmat ruptura vădită; îl lăsau singur, îi spălau rufele de mântuială, duminicile mergeau în cartierul Palermo sau la vreun picnic fără ca să-i spună măcar și lui. Atunci Mario se ducea până la fereastra Deliei
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]