17 matches
-
Wolfgang Pauli, și Erwin Schrödinger. Mai târziu, câmpul de cercetare a fost extins de lucrările lui Julian Schwinger, Sin-Itiro Tomonaga și Richard Feynman care au dus la dezvoltarea Electrodinamicii Cuantice în 1947 și de către Murray Gell-Mann mai ales pentru dezvoltarea Cromodinamicii cuantice. Este relativ ușor a observa spectrul produs de lumină la trecerea printr-o prismă, când se reflectă din marginea teșită a unei oglinzi, când traversează un pahar de sticlă conic sau când trece prin picăturile de apă ale ploii
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică cromodinamica(QCD). Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau considerați particule elementare indivizibile. Era cunoscut ca protonii purtau o sarcină electrică pozitivă. În ciuda faptului că respingerea electromagnetică realiza respingerea particulelor încărcate cu același fel de sarcină electrică, mai mulți protoni apăreau
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
s-a descoperit că protonii și neutronii nu erau particule fundamentale, ci erau constituite din alte particule, denumite quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului interacțiunii țări
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului interacțiunii țări este gluonul, existând opt tipuri de gluoni. Gluonii transmit sarcina de culoare (care pot fi de trei tipuri: "verde
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
puternice, pot fi la rândul lor de o "culoare" și de o "anti-culoare" corespunzătoare (exemplu: antiroșu-albastru). Există nouă posibilități de combinare între cei 8 gluoni din motive matematice legate de grupul de simetrie "ȘU(3)", care reprezintă fundamentul matematic al cromodinamicii cuantice (combinația verde-antiverde este neutră din punct de vedere al sarcinii de culoare). Interacțiunea unui gluon cu un quarc poate schimba culoarea quarcului: un gluon albastru-antiroșu absorbit de un quarc roșu îl va transforma pe acestă într-un quarc albastru
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
găsite în stare liberă în Univers din cauza fenomenului de confinare. Trebuie calculate funcțiile beta, care codifică comportamentul constanței de cuplaj. În teoriile de calibru non-abeliene constantă de cuplaj este negativă.Chiar mai mult cuplajul scade logaritmic cu creșterea energiei, deci cromodinamica cuantică ar trebui să devină cuplata puternic la energii joase, iar aplicarea unei expansiuni de puteri ale constanței de cuplaj adimensionale g nu mai este valabilă. Dat fiind că odată cu scăderea energiei, cuplajul a crescut, metodele perturbative cu dezvoltarea cu
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
rezultatele experimentale. Totuși, în spusele lui Feynman: „e ceea ce aș numi un proces sucit!” ("a dippy process") Electrodinamica cuantică este teoria interacțiilor electromagnetice și totodată un prototip pentru teorii de câmp care încearcă să explice alte interacții fundamentale, cum e cromodinamica cuantică. Dar constanta de cuplaj adimensională pentru forțele nucleare are o valoare cuprinsă între 7 și 57, și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele Feynman pot fi utilizate pentru a ilustra calitativ câmpurile implicate, nu ca
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mai mult succes. Quarkurile au fost în curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri. Gell-Mann și Richard Feynman, lucrând împreună, și un grup rival format din George Sudarshan și Robert Marshak
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri. Gell-Mann și Richard Feynman, lucrând împreună, și un grup rival format din George Sudarshan și Robert Marshak au fost primii care au descoperit structura
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
acestuia, notată cu A. Protonii, neutronii șl electronii fac parte din clasa de fermioni, având spin semiîntreg. Interacțiunea nucleară forte / tare, cea mai puternică din cele patru forțe naturale ale fizicii, are rolul de a menține o coeziune în interiorul nucleului. Cromodinamica cuantică se ocupă cu studiul forței exercitate în interiorul nucleilor. Datorită scalei microscopice, pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică - știința care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică. Atomii cu același număr de ordine dar cu masă atomică diferită
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
de exemplu, profesorul Farnsworth se plânge că oficialii unei curse de cai terminată la quantum finish „"au schimbat rezultatul măsurându-l"”, o referire la efectul de observator din mecanica cuantică. De-a lungul rulării sale, serialul a făcut referiri la cromodinamica cuantică (prin apariția adezivului marca Forța Tare), informatică (două cărți separate aflate într-o bibliotecă, pe cotorul cărora scrie "P", respectiv "NP", cu referire la posibilitatea ca clasele de probleme P și NP-complete să fie distincte), electronică și genetică (o
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey și a studiat acolo. S-a mutat apoi la Universitatea Chicago, unde a devenit profesor în 1958. Nambu este cunoscut ca fiind cel care a propus fenomenul de „schimbare a culorii” din cromodinamica cuantică, pentru lucrările sale preliminare ce tratau ruperea spontană a simetriei în fizica particulelor, și pentru că a descoperit că modelul de rezonanță duală poate fi explicat ca o teorie a corzilor în mecanica cuantică. Este considerat unul din fondatorii teoriei
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
tare este forța responsabilă cu menținerea integrității structurale a nucleelor atomice în vreme ce forța nucleară slabă este răspunzătoare pentru dezagregarea anumiților nucleoni în leptoni și în alte tipuri de hadroni. Forța tare reprezintă interacțiunile între quarkuri și gluoni, descrise în teoria cromodinamicii cuantice. Forța tare este forța fundamentală mijlocită de gluoni, și care acționează asupra quarkurilor, antiquarkurilor, și asupra gluonilor înșiși. Interacțiunea tare este cea mai puternică dintre cele patru forțe fundamentale. Forța tare acționează "direct" doar asupra particulelor elementare. O componentă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Einstein, Începând cu teoriile privind relativitatea specială și cea generală. Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost structurarea celor două electrodinamici: „Electrodinamica cuantică” - pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga și Richard Feynman au luat premiul Nobel În 1965 și „Cromodinamica cuantică” - noua teorie a interacțiunilor tari. Cromodinamica cuantică (Quantum chromodynamics-QCD): Teoria de câmp cuantic relativist a forței tari și a cuarcilor, Încorporând relativitatea specială. Cele două teorii au condus la cea mai impresionantă construcție a fizicii din toate timpurile - modelul
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
și cea generală. Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost structurarea celor două electrodinamici: „Electrodinamica cuantică” - pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga și Richard Feynman au luat premiul Nobel În 1965 și „Cromodinamica cuantică” - noua teorie a interacțiunilor tari. Cromodinamica cuantică (Quantum chromodynamics-QCD): Teoria de câmp cuantic relativist a forței tari și a cuarcilor, Încorporând relativitatea specială. Cele două teorii au condus la cea mai impresionantă construcție a fizicii din toate timpurile - modelul standard, al cărui subiect „fierbinte” l-a
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
formula 17 fiind fiind interpretat ca stare legată formula 19. Au fost observați noi barioni și mezoni „charmed” (în a căror structură intra quarkul "c"), iar partonii experimentali au fost identificați cu quarkurile matematice. Fusese creată baza experimentală pentru teoria "interacțiunii tari", cromodinamica cuantică. A urmat identificarea quarkurilor din „a treia generație”: "bottom" ("b") (1977) și "top" ("t") (1995). În cromodinamica cuantică, interacțiunea tare dintre quarkuri este mediată de bosoni de masă zero numiți "gluoni"; simetria SU(3) a interacțiunii tari e reflectată
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
căror structură intra quarkul "c"), iar partonii experimentali au fost identificați cu quarkurile matematice. Fusese creată baza experimentală pentru teoria "interacțiunii tari", cromodinamica cuantică. A urmat identificarea quarkurilor din „a treia generație”: "bottom" ("b") (1977) și "top" ("t") (1995). În cromodinamica cuantică, interacțiunea tare dintre quarkuri este mediată de bosoni de masă zero numiți "gluoni"; simetria SU(3) a interacțiunii tari e reflectată în existența a 8 tipuri (sau "culori") de gluoni. Ca și quarkurile, gluonii sunt încarcerați în hadroni, însă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]