53 matches
-
este deosebit de interesantă prin problemele pe care le pune structura și transportul de energie dintre fotosferă și coroană, cromosfera având rol de intermediar, ca și pentru fenomenele pe care le generează, cel mai important fiind erupția cromosferică. Structura definitorie a cromosferei o constituie o rețea de formații conice mici luminoase (ca o iarbă), spiculele. fiecare con care reprezintă o spiculă are cca. 5.000 km înălțime și o rază de cca. 500 km. Spiculele sunt într-o permanentă mișcare, apar și
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
un milion Kelvin, în timp ce suprafața vizibilă (fotosfera) are o temperatură de „doar” aproximativ 5.780 K. Investigațiile curente legate de activitatea Soarelui includ cercetări asupra ciclului regulat al petelor solare, originea și natura fizică a protuberanțelor solare, interacțiunea magnetică dintre cromosferă și coroană, precum și originea vântului solar. Hidrogenul reprezintă aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul este constituit din cantități mici de elemente mai grele. Datorită acestei compoziții și a temperaturilor ridicate, pe Soare nu există o crustă (scoarță
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
loc. Această deplasare dovedește că Soarele se învârtește în jurul propriei sale axe. În timpul unei eclipse totale, când discul orbitor al Soarelui dispare, uneori chiar total, în spatele Lunii pentru câteva ore, remarcăm în jurul Soarelui o bordură subțire, de un roșu aprins, cromosfera, iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai puțin neregulat, coroana. Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
eclipse totale, când discul orbitor al Soarelui dispare, uneori chiar total, în spatele Lunii pentru câteva ore, remarcăm în jurul Soarelui o bordură subțire, de un roșu aprins, cromosfera, iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai puțin neregulat, coroana. Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât fotosfera. Cromosfera se ridică până la 5.000 km de suprafața Soarelui. Ea este acoperită
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai puțin neregulat, coroana. Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât fotosfera. Cromosfera se ridică până la 5.000 km de suprafața Soarelui. Ea este acoperită de mici jeturi dinamice de gaz foarte cald, spiculii (sau spicule). Temperatura ei crește o dată cu altitudinea: în vârf, ea atinge 20.000 °C. Coroana, care îmbracă atmosfera, se
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
se diluează treptat în spațiu și nu are o limită exterioară bine definită. Ea este foarte rarefiată, dar extrem de caldă: temperatura sa depașește 1 milion de grade. Cu ajutorul instrumentelor speciale, din timp in timp se observă că anumite regiuni ale cromosferei devin deodată foarte strălucitoare: acestea sunt erupțiile solare. În urma acestora apar jeturi imense de gaz, protuberanțele, care au aspectul unor filamente întunecate. În afară de acestea, un flux de particule foarte rapide părăsește Soarele prin coroană în mod permanent. Acestea sunt vânturile
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
unui enorm magnet. Pot rămâne vizibile timp de mai multe săptămâni. Numărul petelor care pot fi observate pe Soare variază după un ciclu de aproximativ 11 ani. În timpul unei erupții solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X (Röntgen), de unde radio și, în
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
radio în jurul globului. Uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității. Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare, protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaze ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură unele cu altele. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade numărul petelor solare înregistrează un minimum și
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Maree stelară". Jacob Demwa se reface după tragedia în care a salvat de la distrugere liftul spațial, dar și-a pierdut soția. El este contactat de un prieten extraterestru, Kantenul Fagin, care îl invită să se alăture unui proiect dedicat explorării cromosferei Soarelui. Acolo ar fi fost detectați niște „Strigoi” a căror existență nu este menționată nicăieri în bibliotecă galactică. Demwa călătorește pe Mercur, de unde pornește expediția pentru explorarea Soarelui, din care mai fac parte: comandantul Helene deSilva, Fagin, reprezentantul bibliotecii Pil
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
de unde pornește expediția pentru explorarea Soarelui, din care mai fac parte: comandantul Helene deSilva, Fagin, reprezentantul bibliotecii Pil Bubbacub, asistentul acestuia Pringul Culla, conducătorul proiectului dr. Dwayne Kepler, psihiatrul Mildred Martine și exuberantul jurnalist Peter LaRoque. Strigoii solari întâlniți în cromosferă apar sub trei forme: „toroizi” magnetovori care amintesc de cirezile de vite de pe Pământ, ființe fluide și aparent inteligente, precum și o figură antropomorfică ostilă. Când un neo-cimpanzeu este ucis în misiunea sa solară, investigația care urmează descoperă că între membrii
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
dezvăluirilor făcute de Demwa, se organizează o nouă expediție către Soare, pentru a se afla care dintre informațiile culese în precedenta misiune au fost reale și care măsluite. Noul contact, aparent pașnic, este întrerupt de una dintre ființele ostile din cromosfera solară, care le cere să plece. Demwa descoperă că fostul asistent lui Bubbacub, Culla, folosește un laser cu care proiectează forma antropomorfică ostilă, aceasta nefiind decât un fals. Văzând că a fost desconspirat, Culla sabotează nava și comunicațiile acesteia, astfel încât
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
din sistemul solar. Acțiunea sa este continuarea celei prin care dorise să-l discrediteze pe Bubbacub, pentru ca rasa Pring să scape de sub tutela rasei Pil. Demwa îl anihilează pe Culla, iar Helene folosește un truc tehnic pentru a evada din cromosfera solară. Cei doi rămân împreună, iar rasa umană ajunge într-o poziție delicată în fața raselor extraterestre ca urmare a descoperirilor făcute și a desconspirării faptelor a două rase evoluate. Pentru a scăpa cu viață din cromosfera Soarelui după ce tehnologia galactică
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
pentru a evada din cromosfera solară. Cei doi rămân împreună, iar rasa umană ajunge într-o poziție delicată în fața raselor extraterestre ca urmare a descoperirilor făcute și a desconspirării faptelor a două rase evoluate. Pentru a scăpa cu viață din cromosfera Soarelui după ce tehnologia galactică a fost sabotată, echipajul folosește un laser refrigerator pe post de pompă de căldură pentru a îndepărta din navă căldura solară. Tehnica este folosită din nou în romanul "Heaven's Reach". "Locus" consideră romanul „o lectură
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
procente din volum, de unde se extrage industrial, printr-un proces de separare la temperaturi scăzute, denumit distilare fracționala. Prezența heliului a fost observată pentru prima dată pe 18 august 1868 sub forma unei linii spectrale de un galben intens în cadrul cromosferei Soarelui, având o lungime de undă de 587.49 nanometri, fiind detectată de către astronomul francez Pierre Janssen în timpul unei eclipse totale de Soare în Guntur, India.; inițial, linia era considerată a fi provocată de existență sodiului. Pe 20 octombrie 1868
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Soarelui în fotosferă și se extind spre exterior în coroana solară. În timp ce coroana este formată din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență se formează în aproximativ o zi, iar proeminențele stabile pot persista în coroană mai multe luni. În prezent oamenii de știință cercetează cum și de ce se formează proeminențele. În mai multe cronici vechi apar descrieri ale unor eclipse
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
atunci ipotetic heliu (denumit astfel de la denumirea în limba greacă a Soarelui), element chimic neidentificat pe Pământ până în acel moment; el a fost găsit abia în 1895 în anumite minereuri radioactive. Fiind transparente în lumina integrală la fel ca și cromosfera și erupțiile solare, protuberanțele au fost observate în afara eclipselor totale de Soare cu ajutorul spectrografului sau al spectrohelioscopului. După inventarea cronografului și a filtrului monocromatic în deceniul 3 al secolului al XX-lea, protuberanțele sunt urmărite și cercetate aproape incontinuu. Termenul
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
de filamente. Schimbarea aspectului dintre protuberanțe și filamente a dus la denumiri diferite pentru același fenomen și se explică prin faptul că protuberanțele la fel ca și filamentele, sunt formate din plasmă (nori de gaz) având densitatea mai mică decât cromosfera. Fiind mai puțin dense ele absorb radiația straturilor mai joase care le străbate, ducând la apariția lor sub formă de formațiuni întunecate pe discul solar (protuberanțe solare). În schimb, la margine ele se proiectează pe radiația difuză a coroanei solare
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
cuvintele grecești « fotos ă și « sferos ă, e considerată și « suprafața vizibilă a Soarelui ă, fotonii sunt emiși sub formă de lumină și căldură, la temperaturi de 6.000 șC (lumină ce străbate distanța până la Terra în 8 minute); 5. cromosfera - între 500 15.000 Km peste fotosferă, formată din plasmă mai rarefiată, unde temperaturile se mențin la 10.000 șC ; observabilă în timpul eclipselor ca un val roz, asemănată cu o « câmpie în flăcări ă, o masă de gaze agitate, cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care particulele sunt captate de polul nordic sau sudic, apar aurorele polare (în N aurora boreală sau luminile nordice, în S - aurora australă sau luminile sudice) Activitatea solară În timpul erupției solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X, de unde radio și, în cazul
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
radio în jurul globului, uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității. Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare, protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaz ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură. Ele constituie activitatea solară. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade numărul petelor solare înregistrează un minimum
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
menționat de a crea premisa apariției vieții biologice și a întreținerii ei, acela de a crea eterul necesar dezvoltării regnurilor următoare, anume că eterul (prana) este produs de un Soare “adevărat” ce stă ascuns după cel vizibil, asociat ulterior cu cromosfera (astăzi știm că cromosfera este o parte integrantă a Soarelui “vizibil”). Ca principiu subtil, eterul constituie o primă treaptă a transformării materiei în informație, realizabilă și la nivelul lumii abiotice. Că doar lumea biotică este capabilă să ducă mai departe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
premisa apariției vieții biologice și a întreținerii ei, acela de a crea eterul necesar dezvoltării regnurilor următoare, anume că eterul (prana) este produs de un Soare “adevărat” ce stă ascuns după cel vizibil, asociat ulterior cu cromosfera (astăzi știm că cromosfera este o parte integrantă a Soarelui “vizibil”). Ca principiu subtil, eterul constituie o primă treaptă a transformării materiei în informație, realizabilă și la nivelul lumii abiotice. Că doar lumea biotică este capabilă să ducă mai departe acest proces, transformând materia
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ani. aceasta este și periodicitatea așa-zisei activități a Soarelui, când și o serie de alte fenomene solare se intensifică considerabil (este o valoare medie, care poate varia de la 7 ani în 1830-1837 și până la 17 ani în 1787-1804). În cromosferă, cel de al doilea strat important al atmosferei solare, apar protuberanțe de forme variate: evantaie, șuvoaie, bolți, jerbe, nori, fântâni arteziene care ating înălțimi ce depășesc raza astrului. Acestea își schimbă în câteva minute forma sau rămân neschimbate luni de
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
prin refracția și difuzia luminii Soarelui în atmosfera terestră. La latitudini geografice mai mari de 60 0 33’, în jurul solstițiului de vară, cele două intervale de crepuscul (de seară și dimineață) se succed unul după altul dând fenomenul nopților albe. CROMOSFERĂ Strat al atmosferei solare sau stelare aflat deasupra fotosferei. Cromosfera solară are o grosime de 10000km, unde temperatura crește de la 4000K(la marginea fotosferei) pana la 1000000K(la marginea inferioară a coroanei solare). Cromosfera prezintă mici formațiuni structurale denumite spicule
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
latitudini geografice mai mari de 60 0 33’, în jurul solstițiului de vară, cele două intervale de crepuscul (de seară și dimineață) se succed unul după altul dând fenomenul nopților albe. CROMOSFERĂ Strat al atmosferei solare sau stelare aflat deasupra fotosferei. Cromosfera solară are o grosime de 10000km, unde temperatura crește de la 4000K(la marginea fotosferei) pana la 1000000K(la marginea inferioară a coroanei solare). Cromosfera prezintă mici formațiuni structurale denumite spicule care pot fi văzute în timpul eclipselor totale. CULOARE Proprietate a
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]