93 matches
-
supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent sub rafturi de casete
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
determina conținutul și valoarea. Putem afirma că această inepuizabilă, surprinzătoare și înflăcărată DOAMNĂ a poeziei, născută sub zodia zeițelor Afrodita și Eutrope, continuă să cânte precum privighetoarea, trecând prin viață optimistă și mai ales zâmbitoare, fără a ține cont de croncănitul ciorilor: //noaptea coboară dinspre asfințit spre lună/de trei sute șaizeci și cinci de ori pe an/asta mă face să gândesc că neiubirea/e mult mai mare decât iubirea/iar viața e doar o fărâmă de moarte/câtă risipă e-n toate
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
exact ale clar-divinului apar necondiționat tocmai pentru că este nevoie: „Hava/ călătorește dincolo de orizont fără itinerar/ fără pașaport fără carnet de identitate/ a uitat să ia un pic de dor/ călător neobișnuit/ în secolul douăzeci și unu./ Hava/ se vindecă în negura vărateca/ croncănit de cucuvea uimită-n gravitate/ cu brațe deschise trece Curcubeul/ în frontieră nu se oprește/ alergând dincolo de maraton/ anunțul triumfului o dezvelește în ogeacul soarelui/ mormânt, vale, plăgi, dorul i se scurge pe pământ./ Hava/ pornit-a în secole spre
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
flăcări otrăvuri/ nu se carbonizează atîtea suflete pe terase/ nu crește atît de repede gradul de alcool în sîngele public.// O bătrînă cară o vară scînduri de la ambasada americană/ gînduri de iarnă roiesc deasupra noastră ca ciorile/ însă nu auzim croncănitul răgetul răcnetul.// Nicăieri nu se deschid atîtea localuri birouri/ nu se închid atîtea uși nu ard de vii atîtea speranțe./ Trecem cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
-i lipsea! De altfel, majoritatea scenelor filmate în aer liber, în lumina amețitoare a celei mai frumoase zone din lume, Provence, sunt dominate sau măcar însoțite de indescriptibila bogăție a acelor sunete. Fie că e vorba de episoadele în care croncănitul ciorilor anunță ravagiile holerei, fie de scârțâitul sinistru al căruțelor pline de morți ce urmează a fi incinerați, fie de minunata scenă a "baletului" tânărului colonel pe acoperișurile satului Manosque, pentru a reapărea în fiecare din etapele lungii călătorii, pe lângă
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
pas egal, regulat, fără opriri și fără alergătură, ajunge În vârf cu respirația normală și neobosit. Așa că degeaba vă mai străduiți : noi am Învățat lecția urcușului și Înaintăm Încet, dar sigur, orice ați Încerca. Așa că noi o să ascultăm În continuare croncănitul de corb și o să Înțelegem ce trebuie, nu ce vreți voi să Înțelegem și, la un moment dat, chiar fără să băgăm bine de seamă, vom observa că cerul s-a limpezit, că au dispărut corbii de pe boltă și hienele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zdruncină cre ierii și-i împrăștie mânia de sine, îi aduse la loc indigna rea față de perfidia bătrânului ce-l ținuse de vorbă atâta vreme și nu-i anticipase scrupulele vinovate. Iar când îi puseră cătușele și auzi peste ele croncănitul satisfăcut al bătrânului, care se congratula cu unul din mascați, lui Nur Iulian îi veni parcă să pufnească - și se puse atunci să-și fredoneze: Sunt haiduc cu vulva udă... Sâmbăta morților Și să nu uitați să jertfiți un cocoș
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din nou viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
naiba or putea să le-mpletească atât de strâns, dar dacă am învăța și noi meșteșugul, navele noastre ar fi mereu cele mai rapide de pe fața oceanului. Tapú îi făcu semn să tacă puțin, căci i se păru că aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți. Era mai Înalt decât ceilalți, iar când vorbea, glasul Îi alterna Între un chițăit copilăresc și un croncănit de bărbat. Ăsta-i orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin două țipete scurte, Victor apărea În fața ferestrei, mândru nevoie-mare, Zoița executa alte două volte În cerc, salutându-și profesorul, apoi se așeza pe pervazul ferestrei, mereu proaspăt vopsit, sărea de pe un picior pe celălalt, anunțând și sonor, printr-un croncănit grav, Îndeplinirea misiunii sale și mai ales faptul că-și dorește simbria meritată, totdeauna sub forma unei bucăți de caș dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bronz, care cu niște gheare lungi de bronz strângea o bilă de bronz. Probabil că era importat din Bronx. Am auzit niște copii jucân-du-se pe undeva, strigând niște nume. În copacii din parc cânta o pasăre tiatira tiatira cu un croncănit. Nu era cald, deși părea că o să plouă după-masă. Poarta s-a deschis iarăși. - Intră, a zis tipul, împotriva voinței lui. Când am intrat primul lucru pe care l-am simțit a fost un miros delicios de mâncare. Mi-am
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
spre mine și m-am gândit să-i intend mâna și să i-o strâng pe a lui, dar pe care. A continuat să avanseze până la fereastră și a închis-o; așa a făcut să dispară glasurile copiilor, cântul și croncănitul păsării și lumina, după-amiaza. Apoi s-a așezat în fața mea. Și-a dat seama că nu mă uit la el, că mă fascinează arma din mâna lui. - Tragere la țintă, a spus, fără nicio altă explicație. Nu era tânăr, dar
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
ceața deasă jucându-se de-a ascunsa râsul copiilor 20. toți dovlecii au gura la urechi- noapte de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt - pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați încing o horă 23 croncănit de corb - doar vechile ruine tac și ascultă 24 podul de piatră- lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
Prințesa Lalelelor. Oamenii, animalele și îngerii începură să horească și să chiuie cu mult foc. În timp ce Prințesa Lalelelor le vorbea astfel și veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece și niște păsări negre și mari, cu un croncănit ascuțit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ și se transformară în balauri. Îngerii începură și ei să croncăne, cum niciodată nu fuseseră auziți și văzuți de oameni și de animale, care se speriară foarte tare. Numai Prințesa Lalelelor
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
care îi ajutase pe Maria și pe Ion, vorbind cu Domnul să-i facă părinți. Ajungând sus în înaltul cerului, nu mică le fu mirarea că nu vedeau norul cel alb din cauza norilor întunecați care fuseseră aduși de zborul și croncănitul balaurilor. Soarele își strânsese razele și se ascunsese după ei. Era întunecat iar Luna reușise să iasă de după nori. Doar ea mai reușea să lumineze puțin cerul și Pământul. Când Văzu Domnul că îngerii nu mai găseau drumul, atunci strigă
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
gânduri și poteci Traversează căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până ajung la Marin, Ifrim. Răresc pasul, la capătul sforii S-a prins în laț croncănitul ciorii. Trec stoluri, stoluri, privirea-mi năucă Urmărește cum, din taninul toamnei, Mai cade o nucă. Teo Cabel Referință Bibliografică: Taninul toamnei / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 20 Septembrie 2015 „În curând va fi sfârșitul lumii!” Iar se-aud în cor prevestitorii, Teamă pentru tot ce spun nu mi-i! Cât de bizar e croncănitul ciorii Și-orăcăitul broaștelor pe lac! Curândurile-acestea câte-au fost Când eram mai tânăr și burlac, Le-am știut pe toate pe de rost... Oricâtă mi-ar fi lacrima de grea, Eu plâng în voie, nu când alții vor, Îmi
PREVESTITORII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366177_a_367506]
-
din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului LACRIMILE SPERANȚEI Bunicii mele Maria și fiului ei Dumitru Ene, mort la Cotul Donului Vărsase lacrimi neîncetat Și-l aștepta pe Mitu-al ei de la arat Sau de la vreo fată dintr-un sat. Un croncănit de pasăre la geam Îi tot șoptea că e-n zadar, Un stol de păsări de metal S-au repezit la trupu-i prea firav Și l-au străpuns ca un pumnal. Orice-i spunea era-n zadar, Fiindcă era convinsă
LACRIMILE SPERANŢEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350581_a_351910]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-am îngropat și eu pe lângă voi un trunchi, Și ramuri mă mângâie în toamnele- mănunchi, Nimic nu mă clintește, nimic nu mă doboară, Decât un croncănit și-o aripă de cioară. În codrul ăsta des, esențele alese, M-au mângăiat cu ramuri și florile- mirese, Și pe cărări acunse de umbre seculare, Eu mi-am oprit uitarea în foi de calendare. Și știu că nu voi
COPACI CU PĂDURE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356452_a_357781]