23 matches
-
ei, vor ucide oamenii și toate viețuitoarele.Vor distruge sate și orașe întregi cu razele ei explozive, care au forța unor bombe atomice! - Vor să arunce în aer Palatul de Gheață Veșnică! Uite așa zburau zvonurile alarmiste prin cârâielile și croncăniturile agitate ale cioroilor, care umpluseră crengile copacilor și pe stâlpii de telegraf, cârâind mesaje cifrate către cartierul general: - Crau! Crau! Craaau! Ce să mai spunem că la palat aceste zvonuri se amplificau, cioroipanii de gardă rotindu-se mereu în stoluri
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424638210.html [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din apropiere. La asemenea zarvă întreaga suflare din cetate iese care mai de care cu ce apucă în mână. Dar oare cine se poate întrece cu forțele întunericului? Uriașa pasăre croncane cu aripile larg deschise planând
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ai visat, Și te miri și tu de tortul Ce crezi că l-ai meritat. Totuși am crezut că-nvață Vulturul cu șters penaj Să nu-nșele vreo speranță, A faunei în picaj. El continuuă să tacă, Doar câte-o croncănitură O mai scoate când atacă Prin lume vreo aventură. Grădinile suspendate Le-a adus și la palat Fiindcă-n altă viață poate, Vulturul fost-a-mpărat. Ca a lui Semiramidă Să se simtă-n Babilon Astfel e orice omidă Când
VULTURUL SI FAUNA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1458373482.html [Corola-blog/BlogPost/368966_a_370295]
-
costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic peste iarnă-or dezveli apriga foame s-a dedat zăpezii stomacul vid s-a-ncrâncenat pe zare negru sughiț de lipsă-n crucea-amiezii se-aud croncăniturile amare pe sub pământ își ascund bocet munții i-a scufundat mizeria din cer de frig s-a spart aureola frunții brazii-s smeriți în bezne de miner ...nici Dumnezeu nici înger nu coboară până și-n vis - psalmodiază-o cioară
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1421881231.html [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
În formă În clipa de față. O să vezi despre ce vorbesc. De Îndată ce m-am așezat pe toaletă, am auzit foșnit de pene și zgomot de piciorușe, căci porumbeii manevrau deja, așezându-se În poziție. Urmară o serie de uguituri și croncănituri, care, treptat, sporiră În intensitate și viteză. Ieșitura pe care Își făcuseră cuib fusese montată, inițial, În scopul de a adăposti grătarul de ventilație de deasupra chiuvetei din baie. Acum, grătarul era aproape Înfundat. Deși nu era decât o nișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înainte, păreau să justifice totul. Nu mai erau motive. Un câmp abandonat ca dintr-un capriciu. Nici o arătură, nici o sămânță de două primăveri. Iar acolo, pe panta care coboară spre un jgheab, corpul înnegrit și umflat al unui cal. Și croncăniturile care, la apropierea călărețului, sfâșie liniștea. Totuși, capriciul fusese cel care îl îmbătase la începutul războiului. Comisarii vorbeau despre lumea cea nouă, iar prima noutate era că puteau să nu mai iasă la arat. Iac-așa, dintr-o toană. El
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un echilibru - cu tine în pumnul stâng și cu mine în cel drept drept în inimă pumnii ei se potrivesc așa cum ar scrie în instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii care se crede liberă. Nu știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e să-l judeci pentru această stare de influențabilitate, atunci are o singură scuză: don' Cezar a rămas, până în ultima clipă, un copil. Un copil bătrân. Care se speriase (cândva) de primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la cer și așteptau să apară alte semne rele. O cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un alt număr, ales la întâmplare. Important este că e mai bine. Din odaia de jos se auzeau zgomote slabe, pe care nu puteam să le identific: un plescăit, un tropăit ușor și niște croncănituri nearticulate. Este Eva, spune Manfred. Stă la computer. Ea și micul Manfred. Le-am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura este a mea, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face, albatros. După ce s-a asigurat că microfoanele erau deconectate, comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în sfârșit, sosiră subalternii, obosiți de atâta mers pe jos prin oraș, îi întrebă dacă aduceau noutăți și ei răspunseră că nu, că își dăduseră toată silința să vadă și să audă, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
artă, derapajele individuale se pot coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]