15 matches
-
dimensiune și totodată nevoia politică a lui Otto I de a încerca să satisfacă pe cât mai mulți dintre supușii și a-i menține în starea de loialitate. Subdiviziunile în care ea a fost împărțită erau oricum pe baze naturale. Sursele cronistice primare pentru viața lui Gero sunt scrierile lui Widukind de Corvey și Thietmar de Merseburg.
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
expedițiile organizate de otomani împotriva voievozilor români în sec. XIV-XVI erau considerate gazavat ( expediții sfinte): Bayazid I ( 1394-95), Mehmed I ( 1417,1419), Mehmed ÎI ( 1462,1476), Bayezid ÎI ( 1484) și Suleyman Kanuni ( 1538). În instroiografia relațiilor româno-otomane, termenul „închinare” - specific cronisticii medievale - a fost și este de regulă utilizat, din punct de vedere cronologic, cu două înțelesuri:Pentru a desemna un moment anume din evoluția Relațiilor Porții cu Țara Românească, Moldova sau Transilvania, respectiv „momentul inițial”. Din punct de vedere terminologic
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1462, însă nu există o unanimitate în cronici. Această apare după vremea lui Suleyman Legiuitorul. Când vine vorba de Moldova, anul 1538 reprezintă un moment de cotitură, în contestul în care Suleyman avea dreptul să hotareasca asupra destinului Moldovei. În cronistica românească, mai ales după Dimitrie Cantemir, se fac anumite diferențieri între Moldova și Valahia. Cantermir este de acord cu fpatul că Valahia a fost cucerita pe calea armelor, insă neagă faptul că această metodă ar fi fost aplicată și în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
puterea creatrice a limbei, nu primea în ea nici vorbele grece: gramatică și istorie, nici vorba greco-slavă: carte de citire. Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă - că cronistice e dreaptă și scuzată. După estremul latinităței, a etimologismului absolut inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un adevărat martir ce-a fost, nu a rămas drept și nepărtinitor până și cu inamicii. Șincai, chiar dacă n-ar fi atât de mare cum pretindem noi că este, totuși el a fost la înălțimea misiunei sale - la o nălțime cronistice absolută; pentru că dacă criticul ce-l califică de mincinos {EminescuOpIX 83} ar fi avut bunăvoința de-a cerceta istoria istoriei, atunci ar fi putut băga de samă că procesul întru scrierea istoriei la orice națiune se începe mai Întâi și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
uomo universale, devenit strict impracticabil deja Înainte de epoca lui Honigberger, persista Încă elocvența acestor „cetățeni ai lumii”. A fi fost În primul rând medic Îl Îndepărta de speculațiile inclusiv rasiste de care nu e lipsit nici un umanism al secolului său3. Cronistica săsească Însăși poate fi un sprijin, iar Adolf Armbruster, care a scris o carte formidabilă de istoriografie românească, rămâne un argument decisiv pentru echilibrul percepției 1. De altfel, unul dintre cronicarii pe care i-a studiat, Johann Filstich, un brașovean
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fără a fi grupate Într-un capitol special, la Ioan-Aurel Pop XE "Pop" , Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești În secolele XIII-XVI, Editura Enciclopedică, București, 1998 (vezi pp. 141-142). O perspectivă nouă aduc studiile lui Ovidiu Pecican, dedicate primelor tradiții cronistice românești, tradiții care cuprind și o serie de reprezentări ideologice, extrem de coerente, cu privire la regalitatea maghiară: vezi volumul acestuia, Troia, Veneția, Roma. Studii de istoria civilizației europene, Editura EFES, Cluj-Napoca, 1998, mai ales pp. 64-68, 103-112, 139-160, 173-252. O lucrare maghiară
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
La femme au Moyen Âge, editori: M. Rouche și J. Henclin, Maubeuge, 1990; E. Power, Les femmes au Moyen Âge, Paris, 1979. Pentru alte titluri vezi Hervé Martin, op. cit., p. LI-LIII; Ana Rodriques Oliveira, As representações da mulher na cronistica medieval Portuquesa (secs. XII a XIV), Cascais, 2000. Vezi și Madeleine Lazard, Les avenues de Fémynie. Les Femmes et la Renaissance, Paris, Fayard, 2001, cu o traducere românească - realizată de Adriana Mitu: Eva în oglindă. Viața femeilor în Renaștere, București
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Veneția, am putea spune că a plecat cu banii în străinătate, și-a depus 20.000 de galbeni la Zecca, Veneția", a afirmat Isărescu, prezent la o dezbatere prilejuită de lansarea cărții "Cronicarii, adevărul și puterea. Istorie și ideoligie în cronistica moldovenească a secolului al XVII-lea" de Nadia Manea, relatează Mediafax. Referindu-se și la "obsesia" băncilor centrale și a guvernatorilor de a ține "inflația, să țină inflația cât mai jos", Mugur Isărescu a continuat: "Și în mare măsură este
De ce atrage atenția Isărescu asupra morții lui Constantin Brâncoveanu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/50657_a_51982]
-
fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX-lea, aparține mai degrabă culturii tipografice - deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
jurnalistice relevă renunțarea treptată la formele lexicale arhaice, specifice primelor articole ale jurnalistului, și modernizarea vocabularului, prin adoptarea unui număr însemnat de neologisme, în special din limbile romanice. Astfel, forme precum: aginții, aplaudem, cede, cedem, a cercui, corecțiunal, creatrice, criticastri, cronistic, demisiunare, a egemoniza, a enara, împregiurare, națiunal, opuzețiune, a se preîmbla, populace, stafagiu ș.a., care apar în textele publicate în Curierul de Iași, dispar sau apar sporadic în articolele din Timpul. De asemenea, numărul dubletelor lexicale, sensibil redus față de cel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în scrierea limbii române, dobândesc expresie în publicistica eminesciană, jurnalistul alocând pagini numeroase problemelor limbii în veacul al XIX-lea: Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă că cronistice e dreaptă și scuzată. După estremul latinităței, a etimologismului absolut inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ș.a. ă...î s-or duce calea celor duse..."1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clasic, pentru a pretinde de la cel persecutat ă...î să fie în toate drept ă...î Șincai - chiar dacă n-ar fi atât de mare cum pretindem noi că este, totuși, el a fost la înălțimea misiunii sale - la o înălțime cronistice absolută; pentru că, dacă criticul ce-l califică de mincinos ar fi avut bunăvoința de a cerceta istoria istoriei, atunci ar fi putut băga de seamă că procesul întru scrierea istoriei la orice națiune se începe mai întîi și constă din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX-lea, aparține mai degrabă culturii tipografice deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria națională românească se poate spune, așadar, fără riscul infirmării, că este o memorie întipărită. Palimpsestul prototipic al memoriei istorice moderne îl formează versiunile succesive ale Marii Enciclopedii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]