68 matches
-
din proza românească, începînd cu cronicarii, oprindu-se mai ales asupra secolelor al XIX-lea (considerat "secolul descrierii") și al XX-lea și ajungînd pînă la contemporani - Agopian, Cărtărescu, Groșan ș.a. Sînt prezentate principalele tipuri descriptive - portretul, peisajul, topografia și cronografia, descrierea operei de artă și cea a obiectelor (ultima, cu o frecvență destul de redusă în proza românescă). Sînt inventariate procedeele stilistice, morfosintactice - enumerarea (numelui sau a determinărilor), cu tipicul "efect de listă", elipsa, repetiția, uzul timpurilor verbale - și compoziționale: paralela
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
imaginat, afectat ori proiectat", structurîndu-se diferit în funcție de discursurile despre timp ale oamenilor. Astfel, Ciprian Mihali vorbește despre cronometrie (timp al măsurătorii precise, omogen, ciclic și simetric), cronologie (timp liniar prin excelență, ireversibil, avînd ca punct de plecare un eveniment fondator), cronografie (scrierea timpului, cronicile sau biografiile, timp episodic și neregulat, irepetabil) și cronosofie (propune o chestionare a viitorului, cuprinzînd toate tipurile de divinație). Calendarul este o mediere între timpul societăților și timpul cosmic, astfel "refigurează timpul" și "cuprinde în sine forma
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
ar exista așa ceva). La noi, Rebreanu, Olăreanu și Cărtărescu ilustrează trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie o minuțioasă cronografie ce transformă eul într-o cutie de rezonanță a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii: toate jurnalele noastre "de sertar" apărute după 1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
numeroasă populație care folosea o limbă tipic romană, în care se accentuau trăsături noi, considerate drept expresii ale limbii romane comune incipiente. Despre acest icident din rândul armatei romane în luptele cu avarii (sec. V d.Hr.) ne vorbește în ‚,CRONOGRAFIA’’ , THEOPHANES CONFESSOR. Cronicarul armean, MOISE CORNIAȚI, în ‚,Cartea despre și de fabule, care e Cartea Vulpii”; menționează în secolul al IX-lea existența țării BALAK. „Țara sarmaților, din care o parte este la răsărit de ZAGHURA, care este țara bulgarilor
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
numeroasă populație care folosea o limbă tipic romană, în care se accentuau trăsături noi, considerate drept expresii ale limbii romane comune incipiente. Despre acest icident din rândul armatei romane în luptele cu avarii (sec. V d.Hr.) ne vorbește în ‚,CRONOGRAFIA'' , THEOPHANES CONFESSOR. Cronicarul armean, MOISE CORNIAȚI, în ‚,Cartea despre și de fabule, care e Cartea Vulpii”; menționează în secolul al IX-lea existența țării BALAK. „Țara sarmaților, din care o parte este la răsărit de ZAGHURA, care este țara bulgarilor
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
numeroasă populație care folosea o limbă tipic romană, în care se accentuau trăsături noi, considerate drept expresii ale limbii romane comune incipiente. Despre acest icident din rândul armatei romane în luptele cu avarii (sec. V d.Hr.) ne vorbește în ‚,CRONOGRAFIA'' , THEOPHANES CONFESSOR. Cronicarul armean, MOISE CORNIAȚI, în ‚,Cartea despre și de fabule, care e Cartea Vulpii”; menționează în secolul al IX-lea existența țării BALAK. „Țara sarmaților, din care o parte este la răsărit de ZAGHURA, care este țara bulgarilor
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
romane ale rezistenței antifasciste, ele narează despre activitatea comuniștilor din ilegalitate, pregătind gestul insurecțional de la 23 august 1944. Pătrunse de un discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi naționalizate și sfârșește înfrânt, strivit de circumstanțe absurde. Dar în interiorul romanului există un alt roman, care dezvoltă pe filiera erotică, prin insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
moldo-ruso-ucrainene (1967), în limba rusă, Folcloristică și folclor (1970), Studii despre romantismul și realismul moldovenesc din secolul XIX (1970), Național și internațional în literatură, folclor și limbă (1971), în limba rusă, Profiluri literare (1972), Genuri și specii folclorice (1972), De la cronografie la literatura modernă (1974), Estetica folclorului moldovenesc (1974), Creația populară moldovenească (I-XVI, 1975- 1983), Moștenirea lui Dimitrie Cantemir și contemporaneitatea (1976), în limba rusă, Cercetări de istorie literară (1978), Critica și procesul literar contemporan (1979), Schițe ale relațiilor literare
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
n-ar fi beneficiat de protecția Sfântului Václav și a Sfântului Procop. S-a afirmat că dreptul a contribuit, de asemenea, la cristalizarea conștiinței naționale, prin acțiunea modelatoare exercitată asupra tuturor supușilor statului și prin ancorarea în tradițiile populare. În cronografia cehă a fost atestată de timpuriu noțiunea de ritus terre nostre, dreptul raportându-se nu la o comunitate de persoane, așa cum avea loc în Europa de Apus, ci la teritoriul țării 16, iar nobilimea sileziană care recunoscuse în anul 1337
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demnitățile ecleziastice, a preferat să i se adreseze pe numele lui autohton. Opinia pe care boemii și-o făcuseră despre polonezi nu era mai puțin complexă. Diferendul pentru Silezia și ciocnirile violente din secolul XI au lăsat urme adânci în cronografia epocii. Alianțele matrimoniale ale Piaștilor și Přemyslizilor, lipsa aproape deplină a diferențelor lingvistice și culturale dintre cele două comunități în primele secole medievale n-au putut să contrabalanseze rivalitățile politice. Pentru Gallus Anonymus cehii erau cei mai înverșunați dușmani ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la suita militară și la elită. Gens Bohemorum și gens bohemica se întâlnesc în sursele latine occidentale din secolul IX, apoi, începând cu cel de-al XII-lea veac, sunt înlocuite de natione Boemicus, însă asupra semnificației termenului planează incertitudinea. Cronografia locală relevă existența în rândul cehilor a unei pronunțate conștiințe de sine. La Cosma de Praga Sfântul Adalbert este noster episcopus, militarii sunt nostri, Boemia • nostra terra, boemii - nostra gens, normele de drept - ritus terre nostre și Vltava - noster iste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în manieră proprie - Anonymus se referea la violența și la curajul cu care au atacat și au jefuit teritorii întinse, iar Simon de Kézai - la binefacerile ce rezultă din trecerea de la traiul nomad și prădalnic, la cel sedentar și laborios -, cronografia a fost unitară în a-l califica drept „ales“ și tutelat de Dumnezeu chiar înainte de a deveni creștin 45. Cosma de Praga și Gallus Anonymus acreditau ideea despre originea modestă, țărănească a popoarelor ceh și polonez și a dinastiilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
însă de istoriografia adevărată și, în sfârșit, a ajuns să fie din nou foarte prețuit în epoca bizantină, în paralel cu ceea ce începuse să se întâmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al cincilea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a avut foarte mare răspândire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți care începea cu istoria mitică a Egiptului și ajungea până în anul 563 d.C. Această cronografie este însă incompletă în prima parte pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la Facerea lumii și nici sfârșitul său nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șaselea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a avut foarte mare răspândire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți care începea cu istoria mitică a Egiptului și ajungea până în anul 563 d.C. Această cronografie este însă incompletă în prima parte pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la Facerea lumii și nici sfârșitul său nu e întreg pentru că ar fi trebuit să aibă cu totul optsprezece cărți. Totodată, scrierea s-a păstrat într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ș.a. File vechi necunoscute... (1981) este o culegere de studii întemeiate exclusiv pe materiale de arhivă. L. a participat la elaborarea multor lucrări colective: Istoria literaturii moldovenești (I-II, 1986-1988), Schițe asupra relațiilor literare moldo-ruso-ucrainene (1978, în limba rusă), De la cronografie la literatura modernă (1974) ș.a. Noutatea cercetărilor pe care le întreprinde rezidă atât în bogăția și, deseori, în ineditul materialului documentar, cât și în capacitatea de a analiza cu minuție toate aspectele unei probleme, formulând supoziții judicioase și concluzii întemeiate
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
la începuturile ei (1770-1840) (1976). Din păcate, L. a teoretizat și a susținut, prin multe dintre lucrările lui, existența unui „popor moldovenesc”. SCRIERI: Gheorghe Asachi. Viața și opera, Chișinău, 1966; Studii de istorie literară, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1971; De la cronografie la literatura modernă (în colaborare), Chișinău, 1974; File vechi necunoscute..., Chișinău, 1981; Istoria literaturii moldovenești (în colaborare), I-II, Chișinău, 1986-1988. Antologii: Poezia moldovenească modernă la începuturile ei (1770-1840), Chișinău, 1976. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, „Studii de istorie literară”, „Nistru
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
timp și postul de director (1961-1970), apoi la Institutul de Limbă și Literatură (1970-1982). A fost membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1961). Încă de la începutul carierei sale științifice, R. și-a ales drept obiect principal de studiu cronografia moldovenească. Pregătirea multilaterală i-a permis să cerceteze fenomenul cronicăresc integral, sub diferite aspecte: istoric, filosofic, literar. Lucrările lui se remarcă prin minuțiozitatea documentării și spiritul polemic, dar și prin supralicitarea aspectului ideologic în comentariul privitor la scrierile cronicarilor. A
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
aspectului ideologic în comentariul privitor la scrierile cronicarilor. A prefațat ediții de opere ale marilor cronicari apărute la Chișinău. SCRIERI: Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera (în colaborare cu Vasile Coroban), Chișinău, 1956; Slova cronicărească - ecoul bătrânei Moldove, Chișinău, 1974; Cronografia moldovenească din veacurile XV-XVIII, Chișinău, 1977; Miron Costin, Chișinău, 1978; Ion Neculce, Chișinău, 1980; Cronografia moldovenească - monument al ideologiei feudale, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Efim Levit, Valoroase investigații asupra cronografiei moldovenești, „Nistru”, 1974, 5; Nicolae Bilețchi, Cronografie moldovenească într-o
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
cronicari apărute la Chișinău. SCRIERI: Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera (în colaborare cu Vasile Coroban), Chișinău, 1956; Slova cronicărească - ecoul bătrânei Moldove, Chișinău, 1974; Cronografia moldovenească din veacurile XV-XVIII, Chișinău, 1977; Miron Costin, Chișinău, 1978; Ion Neculce, Chișinău, 1980; Cronografia moldovenească - monument al ideologiei feudale, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Efim Levit, Valoroase investigații asupra cronografiei moldovenești, „Nistru”, 1974, 5; Nicolae Bilețchi, Cronografie moldovenească într-o nouă viziune, „Nistru”, 1977, 12; Vladimir Beșleagă, Actualitatea cronicarilor, „Nistru”, 1979, 7; Nicolae Corlăteanu, Un
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
Coroban), Chișinău, 1956; Slova cronicărească - ecoul bătrânei Moldove, Chișinău, 1974; Cronografia moldovenească din veacurile XV-XVIII, Chișinău, 1977; Miron Costin, Chișinău, 1978; Ion Neculce, Chișinău, 1980; Cronografia moldovenească - monument al ideologiei feudale, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Efim Levit, Valoroase investigații asupra cronografiei moldovenești, „Nistru”, 1974, 5; Nicolae Bilețchi, Cronografie moldovenească într-o nouă viziune, „Nistru”, 1977, 12; Vladimir Beșleagă, Actualitatea cronicarilor, „Nistru”, 1979, 7; Nicolae Corlăteanu, Un savant eminent, RLSL, 1982, 3; Bibliografia lucrărilor lui E. M. Russev, RLSL, 1985, 4; Cimpoi, Ist.
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
Moldove, Chișinău, 1974; Cronografia moldovenească din veacurile XV-XVIII, Chișinău, 1977; Miron Costin, Chișinău, 1978; Ion Neculce, Chișinău, 1980; Cronografia moldovenească - monument al ideologiei feudale, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Efim Levit, Valoroase investigații asupra cronografiei moldovenești, „Nistru”, 1974, 5; Nicolae Bilețchi, Cronografie moldovenească într-o nouă viziune, „Nistru”, 1977, 12; Vladimir Beșleagă, Actualitatea cronicarilor, „Nistru”, 1979, 7; Nicolae Corlăteanu, Un savant eminent, RLSL, 1982, 3; Bibliografia lucrărilor lui E. M. Russev, RLSL, 1985, 4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 274. V.C.
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două cetăți, cea pămîntească și cea cerească, acestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de istoriografia propriu-zisă și, în sfîrșit, a ajuns să fie din nou foarte prețuit în epoca bizantină, în paralel cu ceea ce începuse să se întîmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al V-lea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia, unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), avea supranumele „Malala”, care în siriacă însemna tocmai „retor”. Supranumele ne face să ne gîndim că el n-ar fi aparținut populației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celei siriace. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit la jumătatea secolului al VI-lea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a cunoscut o foarte mare răspîndire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți, care începea cu istoria mitică a Egiptului și ajungea pînă în anul 563 d.C. Această cronografie este însă incompletă în prima parte, pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la facerea lumii, și nici sfîrșitul nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]