827 matches
-
Admiral Graf Spee”, care acumulase în primele trei luni de război nouă victorii în Altlantic și Oceanul Indian împotriva unor vase comerciale cu un deplasament de 50.000 tone. Britanicii și francezii au format o serie de grupuri de vânătoare, (trei crucișătoare grele, trei portavioane și 15 crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
primele trei luni de război nouă victorii în Altlantic și Oceanul Indian împotriva unor vase comerciale cu un deplasament de 50.000 tone. Britanicii și francezii au format o serie de grupuri de vânătoare, (trei crucișătoare grele, trei portavioane și 15 crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în Bătălia de la Rio de la Plata. Crucișătorul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost încolțit în Bătălia de la Rio de la Plata. Crucișătorul de buzunar german a fost silit să se refugieze în portul Montevideo. Echipajul german a ales să-și sabordeze nava în rada portului, în decembrie 1939. După o perioadă de efervescență a campaniei în Atlantic, activitatea germană a scăzut în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
ofițeri de marină din ambele tabere considerau navele de suprafață drept cea mai importantă componentă a luptei împotriva convoaielor. În prima jumătate a anului 1940, vasele de suprafață germane nu au executat raiduri în Atlantic, fiind concentrate în Norvegia, iar „crucișătorul de buzunar” „Admiral Graf Spee” fusese învins cu mult noroc de o escadră britanică inferioară din punct de vedere al puterii de foc în bătălia de la Rio de la Plata. Dar, începând cu jumătatea anului 1940, un număr crescând de vase
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
1940, un număr crescând de vase de război și de vase comerciale înarmate germane au început să patruleze în apele Atalanticului. Puterea vaselor de război lansate împotriva convoaielor a fost demonstrată de soarte covoiului HX-84, care a fost interceptat de „crucișătorul de buzunar” „Admiral Scheer” pe 5 noiembrie 1940. “Admiral Scheer” a scufundata rapid cinci vase și a avariat alte câteva. Numai sacrificiul echipajului crucișătorului HMS “Jervis Bay” și căderea nopții au salvat restul convoiului. Britanicii au suspendat toate transporturile convoaielor
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
război lansate împotriva convoaielor a fost demonstrată de soarte covoiului HX-84, care a fost interceptat de „crucișătorul de buzunar” „Admiral Scheer” pe 5 noiembrie 1940. “Admiral Scheer” a scufundata rapid cinci vase și a avariat alte câteva. Numai sacrificiul echipajului crucișătorului HMS “Jervis Bay” și căderea nopții au salvat restul convoiului. Britanicii au suspendat toate transporturile convoaielor și au lansat toate vasele disponibile în căutarea vasului german „Admiral Scheer”. Căutarea nu a fost încununată de succes. „Admiral Scheer” a traversat Atlanticul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
dar a fost alungat de vasele de escortă. „Hipper” a avut mai mult succes două luni mai târziu, când, pe 12 februarie 1941, a atacat convoiul neescortat SLS-64 format din 19 vase, dintre care a scufundat 7. În ianuarie 1941, crucișătoarele grele germane „Scharnhorst” și „Gneisenau”, care aveau o putere de foc mai mare decât a oricărei alte nave aliate, au fost trimise în Atlantic împotriva convoailor comerciale în cadrul Operațiunii Berlin. Cu așa de multe vase militare germane în Atlantic, britanicii
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
fost trimise în Atlantic împotriva convoailor comerciale în cadrul Operațiunii Berlin. Cu așa de multe vase militare germane în Atlantic, britanicii au fost să asigure escorte formate din cuirasate la cât mai multe convoaie cu putință. În februarie, prezența unui vechi crucișător britanic HMS „Ramillies” a salvat convoiul Convoy HX-106. O lună mai târziu, convoiul SL-67 a fost salvat de prezența unui crucișător vechi din Primul Război Mondial, HMS „Malaya”. În mai, germanii au organizat cel mai ambițios raid dintre toate: Operațiunea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
fost să asigure escorte formate din cuirasate la cât mai multe convoaie cu putință. În februarie, prezența unui vechi crucișător britanic HMS „Ramillies” a salvat convoiul Convoy HX-106. O lună mai târziu, convoiul SL-67 a fost salvat de prezența unui crucișător vechi din Primul Război Mondial, HMS „Malaya”. În mai, germanii au organizat cel mai ambițios raid dintre toate: Operațiunea Rheinübung. Noul cuirasat „Bismarck” și crucișătorul “Prinz Eugen” au plecat în Atlantic în lupta împotriva convoaielor. Marina Regală a primit informații
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
convoiul Convoy HX-106. O lună mai târziu, convoiul SL-67 a fost salvat de prezența unui crucișător vechi din Primul Război Mondial, HMS „Malaya”. În mai, germanii au organizat cel mai ambițios raid dintre toate: Operațiunea Rheinübung. Noul cuirasat „Bismarck” și crucișătorul “Prinz Eugen” au plecat în Atlantic în lupta împotriva convoaielor. Marina Regală a primit informații despre ieșirea în larg a celor două vase germane și a format o escadră care le-a interceptat pe „Bismarck” și „Prinz Eugen” în drum
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
lupta împotriva convoaielor. Marina Regală a primit informații despre ieșirea în larg a celor două vase germane și a format o escadră care le-a interceptat pe „Bismarck” și „Prinz Eugen” în drum spre Islanda. În bătălia din Strâmtoarea Danemarcei, crucișătorul greu britanic HMS „Hood” a fost scufundat. „Bismarck” a fost lovit de o torpilă în regiunea cârmei și a fost atacat de vase aparținând marinei britanice trei zile mai târziu. Scufundarea cuirasatului Bismarck a marcat încetarea raidurilor vaselor germane de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a fost scufundat. „Bismarck” a fost lovit de o torpilă în regiunea cârmei și a fost atacat de vase aparținând marinei britanice trei zile mai târziu. Scufundarea cuirasatului Bismarck a marcat încetarea raidurilor vaselor germane de suprafață. Operațiunea Cerber, (reîntoarcerea crucișătoarelor grele „Scharnhorst”, „Gneisenau” și a crucișătorului „Prinz Eugen” din Brest în Germania în februarie 1942), deși stânjenitoare pentru Marina Regală, a marcat sfârșitul amenințării marelor nave de suprafață asupra convoaielor din Atlantic. Pierderea crucișătorului „Bismarck”, amenințarea unei invazii Aliate în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
lovit de o torpilă în regiunea cârmei și a fost atacat de vase aparținând marinei britanice trei zile mai târziu. Scufundarea cuirasatului Bismarck a marcat încetarea raidurilor vaselor germane de suprafață. Operațiunea Cerber, (reîntoarcerea crucișătoarelor grele „Scharnhorst”, „Gneisenau” și a crucișătorului „Prinz Eugen” din Brest în Germania în februarie 1942), deși stânjenitoare pentru Marina Regală, a marcat sfârșitul amenințării marelor nave de suprafață asupra convoaielor din Atlantic. Pierderea crucișătorului „Bismarck”, amenințarea unei invazii Aliate în Norvegia și organizarea convoaielor artice l-
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
germane de suprafață. Operațiunea Cerber, (reîntoarcerea crucișătoarelor grele „Scharnhorst”, „Gneisenau” și a crucișătorului „Prinz Eugen” din Brest în Germania în februarie 1942), deși stânjenitoare pentru Marina Regală, a marcat sfârșitul amenințării marelor nave de suprafață asupra convoaielor din Atlantic. Pierderea crucișătorului „Bismarck”, amenințarea unei invazii Aliate în Norvegia și organizarea convoaielor artice l-au determinat pe Hitler să lase întreaga greutate a Bătăliei din Atlantic pe umerii submariniștilor. Planul Z de reînarnare și extindere a marinei germane, început încă din 1936
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
capacitatea necesară pentru a face cu succes Marinei Regale britanice. Deși numărul de vase comerciale scufundate de marile nave germane de suprafață a fost relativ mic comparativ ce succesele înregistrate de submarine, aviație și vasele scufundate de minele marine, raidurile crucișătoarelor și cuirasatelor germane au dezorganizat grav sistemul convoaielor, reducând serios importurile britanice. Tacticile crucișătoarelor grele germane de retragere atunci când erau angajate contrasta cu tacticile „nelsoniene” ale Marinei Britanice, de încleștare imediată în lupta cu inamicul, indiferent de raportul puterii de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
comerciale scufundate de marile nave germane de suprafață a fost relativ mic comparativ ce succesele înregistrate de submarine, aviație și vasele scufundate de minele marine, raidurile crucișătoarelor și cuirasatelor germane au dezorganizat grav sistemul convoaielor, reducând serios importurile britanice. Tacticile crucișătoarelor grele germane de retragere atunci când erau angajate contrasta cu tacticile „nelsoniene” ale Marinei Britanice, de încleștare imediată în lupta cu inamicul, indiferent de raportul puterii de foc a celor două tabere. Dacă ar fi stat să lupte atunci când condițiile le-
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
fost un asemenea succes, încât Hitler i-a permis lui Dönitz să aibă controlul total al flotei de submarine. Între timp, marele amiral Erich Raeder a fost demis ca urmare a dezastrului din bătălia din Marea Barenț, în care două crucișătoare grele germane au fost învinse de șase distugătoare britanice. Karl Dönitz a fost avansat la gradul de mare amiral al marinei și toate eforturile șantierelor navale au fost direcționate spre construirea de submarine. După ce americanii au început să-și organizeze
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză. În zilele de 3 și 4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
detalii și ținte ale planurilor "MO" și "RY". Pe 29 aprilie, Nimitz a dat ordinul ca toate cele patru portavioane și navele de însoțire să se îndrepte către Marea Coralilor. "Task Force 17", care consta din portavionul escortat de trei crucișătoare și de patru distrugătoare, sprijinit de trei petroliere și două distrugătoare, comandat de contraamiralul Fletcher, a plecat pe 27 aprilie din spre Marea Coralilor. "Task Force 11", care consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
consta din portavionul escortat de trei crucișătoare și de patru distrugătoare, sprijinit de trei petroliere și două distrugătoare, comandat de contraamiralul Fletcher, a plecat pe 27 aprilie din spre Marea Coralilor. "Task Force 11", care consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză. Convoiul a fost escortat de "Forța de Atac Port Moresby" formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului . Pe 4 mai navele comandate de Kōsō Abe au plecat din Rabaul pe drumul de 840 de mile marine (1,556 km) către Port Moresby și s-au întâlnit cu navele comandate de Kajioka în ziua următoare
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere, a asigurat, alături de "Compania de apărare", protecția necesară forței de invazie care se
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere, a asigurat, alături de "Compania de apărare", protecția necesară forței de invazie care se îndrepta spre Tulagi. După ce Tulagi a fost ocupat, pe 3 sau 4 mai, cele două armate de acoperire s-au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
invazie care se îndrepta spre Tulagi. După ce Tulagi a fost ocupat, pe 3 sau 4 mai, cele două armate de acoperire s-au îndreptat spre Port Moresby pentru a ajuta armata invadatoare de acolo. Inoue a condus Operațiunea "MO" de pe crucișătorul "Kashima", care ajunsese de la Rabaul la Truk pe 4 mai. "Compania de apărare", condus de contraamiralul Gotō, a plecat din pe 28 aprilie, a trecut prin Insulele Solomon printre Insula Bougainville și Insula Choiseul și a ancorat lângă Insula Noua Georgie
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
în Golful Thousand Ships de lângă Insula Sfânta Isabel pentru a stabili o bază aeriană separată pentru susținerea atacului asupra Insulei Tulagi. "Armata de Invazie din Tulagi" a plecat din Rabaul pe 30 aprilie. Portavioanele "Zuikaku" și "Shōkaku", însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare, au plecat din Truk pe 1 mai. Convoiul a fost comandat de viceamiralul , nava amiral fiind crucișătorul "Myōkō" avându-l pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]