827 matches
-
Tulagi. "Armata de Invazie din Tulagi" a plecat din Rabaul pe 30 aprilie. Portavioanele "Zuikaku" și "Shōkaku", însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare, au plecat din Truk pe 1 mai. Convoiul a fost comandat de viceamiralul , nava amiral fiind crucișătorul "Myōkō" avându-l pe contraamiralul de pe "Zuikaku" la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
se întâlnească cu "Task Force 44" care se afla în marș dinspre Sydney către Nouméa. Task Force 44 era compusă din nave de război americane și australiene aflate sub comanda lui MacArthur și era comandată de contraamiralul , fiind formată din crucișătoarele , , și trei distrugătoare. După ce a terminat alimentarea pentru „Task Force 11”, petrolierul "Tippecanoe" a plecat din Marea Coralilor pentru a livra combustibilul care îi mai rămăsese navelor aliate staționate la Efate. Pe 3 mai dis-de-dimineață, flota condusă de Shima a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a oprit lângă Insulele D'Entrecasteaux pentru a ajuta convoiul condus de Abe care se apropia. Pe 7 mai la ora 06:25, "Task Force 17" era la 213 km sud de "Insula Rossel" (). În acest timp, Fletcher a trimis crucișătoarele și distrugătoarele conduse de Crace, care formau acum "Task Group 17.3" să blocheze Pasajul Jomard. Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de "Task Force 17" vor fi ocupate cu
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a lansat 12 bombardiere la ora 06:00 pentru a căuta flota americană. Hara credea că navele lui Fletcher se aflau la sud și l-a sfătuit pe Takagi să trimită avioane pentru a cerceta zona. Aproximativ în același moment, crucișătoarele "Kinugasa" și "Furutaka" au lansat patru hidroavioane pentru a căuta la sud-est de Louisiade. Pentru a spori căutarea, au fost ajutate de 4 hidoravioane din Insulele Deboyne, de patru avioane "Kawanishi" din Tulagi și de trei bombardiere din Rabaul. Fiecare
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
fost localizat. La 07:22, unul din avioanele de recunoaștere de pe "Shōkaku" a raportat că a localizat navele americane la 182 de grade, 302 km de Takagi. La 07:45 , cercetașul a anunțat că au fost localizate un portavion, un crucișător și trei distrugătoare. Un alt avion de recunoaștere de pe "Shōkaku" a confirmat localizarea. Avionul de pe "Shōkaku" a raportat eronat și a identificat greșit petrolierul "Neosho" și distrugătorul "Sims". Crezând că a localizat portavioanele americane, Hara, cu concursul lui Takagi, a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ora 08:15, un avion SBD de pe "Yorktown", pilotat de John L. Nielsen a văzut flota lui Gotō protejând convoiul japonez. Nilesen, care a făcut o greșeală în mesajul său codat, a raportat că a văzut două portavioane și patru crucișătoare la , la 417 km nord-est de "Task Force 17". Fletcher a tras concluzia că portavioanele japoneze staționează și că li s-a ordonat să lanseze toate avioanele disponibile pentru a ataca. Până la ora 10:13, americanii au atacat cu 93
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
bombardiere SBD și 22 de avioane torpiloare . La 10:19, Nielsen a aterizat și a văzut ce eroare de codare a mesajului a făcut. Deși forța armată condusă de Gotō includea portavionul "Shōhō", Nielsen a crezut că a văzut două crucișătoare și patru distrugătoare. Totuși, la ora 10:12, Fletcher a primit un raport de la un avion B-17 despre un portavion, 10 nave de transport și 16 nave de război situate la 56 km de ceea ce văzuse Nielsen la . Avionul B-17
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
primit un raport de la un avion B-17 despre un portavion, 10 nave de transport și 16 nave de război situate la 56 km de ceea ce văzuse Nielsen la . Avionul B-17 văzuse de fapt același lucru ca și Nielsen: portavionul "Shōhō", crucișătoarele lui Gotō și Forța de Invazie Port Moresby. Crezând că avionul B-17 a văzut flota japoneză principală de portavioane, Fletcher a dirijat atacul avioanelor spre această țintă. La ora 09:15, avioanele trimise de Takagi au ajuns în zona țintei
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de Insula Misima la ora 10:40 și au lansat un atac. Portavionul japonez era apărat de șase avioane Zero și două avioane de vânătoare Mitsubishi A5M, iar celelalte avioane erau pregătite sub punte pentru un atac împotriva portavioanelor americane. Crucișătoarele lui Gotō au înconjurat portavionul în formație de diamant poziționându-se la o distanță de la 3,000 yarzi (2,743 m) la 5,000 yarzi (4,572 m) de fiecare colț al lui "Shōhō". Atacând primul, grupul de avioane de pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
acoperiș plat! Semnat Bob") Avioanele americane s-au întors și au aterizat pe portavioane la 13:38. Până la 14:20, avioanele au fost alimentate cu muniție și pregătite pentru o nouă lansare împotriva "Forței de Invazie Port Moresby" sau a crucișătoarelor lui Gotō. Totuși, Fletcher era îngrijorat de faptul că nu știa nimic despre celelalte portavioane japoneze. I se spusese că sursele de informații ale aliaților credeau că până la patru portavioane japoneze ar fi putut susține Operațiunea „MO". Fletcher a tras
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cuprindea 19 avioane ca urmau să lanseze bombe. Ambele grupuri au găsit și au atacat navele lui Crace la ora 14:30 și au pretins ulterior că au scufundat cuirasatul "California" și că au avariat o altă navă și un crucișător. În realitate, navele lui Crace nu aveau nicio avarie, dar doborâseră patru avioane japoneze. În scurt timp, trei avioane americane B-17 l-au bombardat din greșeală pe Crace, dar nu i-au produs nicio pagubă. La ora 15:26 Crace
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
km de portavioanele japoneze. Torpiloarele erau însoțite de trei avioane Kawanishi din Tulagi și patru bombardiere din Rabaul. La ora 07:00, portavioanele și navele care le însoțeau s-au întors spre sud-vest și s-au întâlnit cu două din crucișătoarele lui Gotō, "Kinugasa" și "Furutaka", pentru o protecție suplimentară. Convoiul de invazie, Gotō și Kajioka s-au îndreptat spre un punct de întâlnire situat la 74 km est de Insula Woodlark pentru a aștepta rezultatul bătăliei portavioanelor. În timpul nopții, frontul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a informat pe Takagi că numai 24 de avioane de vânătoare Zero, opt bombardiere în picaj și patru bombardiere torpiloare de pe portavioane mai erau operaționale. Takagi se temea și din cauza cantității de combustibil pe care o mai aveau navele sale; crucișătoarele sale mai aveau 50% și unele distrugătoare aveau numai 20%. La ora 15:00, Takagi l-a anunțat pe Inoue că aviatorii săi au scufundat două portavioane americane, "Yorktown" și un altul din Clasa Saratoga, dar pierderea avioanelor nu îi
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
externă a României, precum și cu doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă. O serie de nave militare maritime construite în șantierele navale românești, la sfârșitul anilor ’70 și la începutul anilor '80, precum escortoarele „Midia” și „Constanța”, crucișătorul ușor „Muntenia”, transformat în distrugător, iar ulterior în fregata „Mărășești”, fregatele din clasa „Eustațiu Sebastian”, clasificate apoi în corvete, a dimensionat capacitatea Marinei Militare, iar Comandamentul structurii a planificat și coordonat, cu deplin succes, nenumărate aplicații la standardele impuse de
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
lupta împotriva inamicului care părea cel mai puternic dintre forțele Axei. De asemenea, această strategie trebuia să împiedice scoaterea Regatului Unit sau a Uniunii Sovietice din războiul împotriva Axei. În practică Statele Unite au fost capabile să folosească cele mai multe portavioane și crucișătoare împotriva Japoniei, flota de suprafață germană fiind mică, iar navele americane de însoțire folosite în a doua bătălie a Atlanticului au fost în principal distrugătoare și distrugătoare de escortă, care erau destinate contracarării amenințării submarinelor naziste. Războiul din Pacific a
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
inamice, în special în Bătălia Atlanticului (1939-1945). Semnalul SSS semnalizează atacat de către submarine, în timp ce RRR avertizează un atac din partea unui participant la o incursiune de suprafață, QQQ avertizat de către un participant la o incursiune de suprafață necunoscut (de obicei, un crucișător auxiliar), și AAA indicat un atac de aeronave. Ele au fost, de obicei, trimise în conjuncție cu codul de alarmă SOS. Toate aceste coduri mai târziu trecut de la trei repetări de litere la patru repetări ("RRRR", etc). Nici unul dintre aceste
SOS () [Corola-website/Science/327305_a_328634]
-
Hitler a dat ordin ca armata sa să ocupe Norvegia pe 9 aprilie 1940. Armata germană au declanșat o operațiune încununată de succes, ocupând punctele strategice ale Norvegiei. Pentru marina germană, debarcarea s-a dovedit costisitoare, deoarece a pierdut trei crucișătoare. La rândul lor, britanicii au trimis rapid forțele terestre terestre în Norvegia. Britanicii au debarcat în centul țării, la Åndalsnes și Namsos, și în nord, la Narvik. Alte tentative de debarcare britanice în sudul Norvegiei au fost respinse de aviația
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
și Regatul Unit și aveau ca destinație porturile din Oceanul Arctic ale Uniunii Sovietice - Arhanghelsk și Murmansk. Marina Regală a pierdut 85 de nave comerciale și 16 vase de război. Germanii au pierdut mai multe vase de suprafața, dintre care un crucișător de linie, cel puțin 30 de submarine și un mare număr de submarine. Volumul proviziilor avea nu numai o mare importanță materială, ci și una simbolică, de vreme ce Stalin a insistat ca aprovizionarea pe mare să continue multă vreme după ce Armata
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
bătălie, purtată între 27-29 martie 1941 în apele teritoriale ale Greciei, a fost încununată cu o victorie a vaselor britanice și australiene de sub comanda amiralului Andrew Cunningham împotriva vaselor italiene comandate de amiralul Angelo Iachino. Aliații au reușit să scufunde crucișătoarele grele "Fiume", "Zara" și "Pola", distrugătoarele "Vittorio Alfieri" și "Giosue Carducci", și au the reușit să avarieze cuirasatul "Vittorio Veneto". Britanicii au pierdut un vas torpilor, iar alte vase au fost ușor avariate. După ocuparea Greciei de către Puterile Axei, doar
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
aeropurtată și i-au forțat pe britanici să evacueze insula. Evacuarea forțelor brianice din Creta a fost versiunea mediteraneană a evacuării de la Dunkerque, dar cu pierderi mai mari pentru Royal Navy. Marina Regală Britanică a pierdut în timpul evacuării mai multe crucișătoare și distrugătoare. În timpul evacuării, amiralul Cunningham a hotărât ca „marina nu trebuie să abandoneze forțele terestre”, iar când mai mulți generali de infanterie și-au exprimat temerile că vor fi pierdute prea multe vase militare, amiralul a afirmat „Durează trei
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Iran erau ținte preferate ale atacurilor vaselor Axei. Cele mai importante operațiuni militarea au avut loc în Oceanul Indian la începutul anului 1942 și în perioada 1944-1945. Forțele britanice din Singapore au fost întărite cu cuirasatul „Prince of Wales” și cu crucișătorul de linie „Repulse” în decembrie 1941. Pe 10 decembrie 1940, însă, aceste două vase au fost scufundate de aviația japoneză. „Prince of Wales” a fost singurul cuirasat aliat modern scufundat în timpul războiului și, de asemenea, a fost singurul cuirasat care
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
aprilie 1942. Chuichi Nagumo a organizat atacuri împotriva vaselor britanice, inclusiv raiduri în Golful Bengal. Capacitatea totală și experiența forțelor japoneze depășeau cu mult ceea ce avea disponibil Royal Navy în acel moment. În timpul acestor atacuri japoneze, britanicii au pierdut două crucișătoare grele („Dorsetshire” și „Cornwall”), un portavion învechit, („Hermes”), un distrugător și numeroase vase comerciale. Cu toate aceste pierderi, flota britanică nu a fost angajată într-o luptă cu cea japoneză și a rămas relativ intactă și disponibilă pentru acțiunile viitoare
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în funcția de comandant al Flotilei Române, col. Vasile Urseanu a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungă călătorie efectuată de către o navă de război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul, col. Urseanu a fost
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]