54 matches
-
îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le las
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu el, încă de mic, o taină bine ascunsă, o taină măreață. Simțea cum ceva în el, ca făptură, era în neregulă. Și era firesc să vrea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
într-un catastif special confecționat, cu un condei și o călimară pe copertă. Toate astea i se datoresc lui C. Borș, profesor de matematică și poet sub numele de Lucian Mircea. E un om mic de statură, cu privire ușor crucișă, cu o gură frumoasă, cam știrbă, drept care și-o acoperă tot timpul cu mîna. Vorbește abia auzit, e inteligent, uneori biciuitor, totuși timid pînă la exasperare." Constantin Borș, pe care poeta îl portretizează destul de fidel, a fost, în ciuda timidității, un
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
o zi, mă chiamă doamna X să-i ajut la treabă, că avea o petrecere, făcea nuntă de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
o zi, mă chiamă doamna X să-i ajut la treabă, că avea o petrecere, făcea nuntă de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare.Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de praf de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi așa de knisch“, „Să te knisch“, „Te simți knisch azi?“... Când eram doar un copil, dădeam multe explicații de genul ăsta. Cumva aveam impresia că Îmi reinventam tatăl. Dar maică-mea auzise toate variantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
între pagini despre vise în vis, șoimi tiranici, peneluri crude și atotștiutoare, furieri care se transportau pe sine ca mesageri divini și alte sofisme din astea. Deodată, cineva o fură pe Alimentară, un bărbat mare, roșu în obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Iorgu al nostru s-a hotărât să ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Auzisem că se uitau la ea mulțimi de oameni... Aicea, nimic. Gol. Pustiu. Tăcere. Mă apropiu eu încet de ea... când colo... mă uit bine, - semăna cu o chinezoaică, da' știi cum? chinezoaică sadea și se uita la mine așa,... cruciș. A holbat ochii... Și-a făcut cu ochiul, - ochiul ăla cum îl au ei, oblic!... Și deodată m-am deșteptat, - în vis! - și când ies afară, eram la noi, pe Calea Victoriei. - Te-ai deșteptat de tot, vasăzică, constată ea, - și
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
gest, stătea neclintită. „Leul” meu învins și-a descoperit fața: era livid. Luând banii și ridicându-se greoi, s-a îndreptat inspre ea.. I-a pus banii în palma ei micuță, închizând-o, apoi, într-un pumnișor. Cu palmele puse cruciș, ca-ntr-o rugăciune, i-a acoperit pumnișorul și l-a dus, asfel, în dreptul inimii. Au stat așa minute în șir. Fotoliul meu a început să scârțâie... A deschis ușa. Gingășia, felul în care a condus-o spre ieșire, m-
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
o zi, mă chiamă doamna X să-i ajut la treabă, că avea o petrecere, făcea nuntă de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
pierde în deșert, adică neantizat. „(...) Prof. Dr.Mihai Păstrăguș 3. Și... ne mai amintim de Divină Comedie a lui Dante, Cantul III - ,,Lasciate ogni sperenza, voi ch’entrate!”, să ne resemnam docili că nu e prea înaltă Golgota, iar ,,mea cruciș” nu e chiar atât de grea. Cititorul constant, dar și cel care deschide accidental cartea că pe o poartă de intrare intru ospitalitate și buna găzduire, va găsi în această antologie poeți merituoși, din țară și din diaspora română, membrii
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
într-o frenezie a verbelor acțiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabilă, prin viteza a consumării deznodământului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Înșfacă trei scânduri, înșfacă securea - / Lucrează în friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindină morții din acoperiș, / Iute, două cruciș, stâlp a treia proptiș, / Și peste o clipă, inima-i țipă: / Salvat, abatajul! - grindină stete! / Ai luptat, ai învins, ai fost om, măi băiete." În „Marea preluare” viziunea revoluției se apropie de în limbaj trivial de o vulgaritate jalnică : „Odesa
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
a doua încercare. 6. Subiectul închide alternativ ochiul drept și pe cel stâng. Proba nu este reușită dacă a închis mai puțin de cinci ori fiecare ochi, dacă nu închide complet un ochi, dacă sunt prezente și alte mișcări (privirea crucișă, contractarea feței, coborârea comisurilor, deschiderea gurii etc.). Se permite o a doua încercare. 14.4. Diagrama dezvoltării psihomotricetc "14.4. Diagrama dezvoltării psihomotrice" Se realizează pe baza rezultatelor obținute în urma aplicării unor seturi de itemi/exerciții care se referă la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
făcut acea descriere, m-am gândit la ochii lui Seymour, ba chiar au fost de părere că, într-un fel ciudat, nu m-am descurcat prea rău. În realitate, ochii lui Seymour aveau un soi de uite-o-nu-e, extrem de vagă, privire crucișă - cu excepția faptului că nu erau deloc sașii, și aici am dat de necaz. Un alt scriitor la fel de hazliu - Schopenhauer - încearcă, undeva în opera lui ilariantă, să descrie o pereche de ochi similari și, spre încântarea mea, nu i-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obsedat care achiziționează femei agro, ce traficant de carne vie... Ba uite că doar una chemase omul. Doar de una avea nevoie, dragostea mea, mă uitam lung și înghițeam în sec în contul brunetei ăleia criminale, al puștoaicei cu uitătură crucișă, de curvă, care erai. Mi te luase, dobitocul, alesese dintre toate pe cea mai, dragostea mea, păi, bineînțeles că meritai mai mult decât pe pârlitul ăla cu față de cocoș împintenat lângă care te urcai în mașină în zarva de râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o dedicațiune: "celui întru ființa sa nemărginit, întru fapturile mînurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită. " Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare, pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. Două triunghiuri crucișe încunjurate de sentința: "Director coeli vigilat noctesque {EminescuOpVII 99} diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
partea dinspre care venea sunetul... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un zid de granit și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămase mută. VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunetul de pași... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un mur de granit și la acestă fulgerare scăpărătoare se recunoscură îmbii rivali. În același moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, a zăngăni, apoi se auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămasă mută.. \ \ VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeua
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul... Castel mare sosi... Tăcere. Ieronim plesni cu vârful sabiei într-un zid și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să fi schimbat vro vorbă, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... O cădere grea pe pavagiul stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă... cealaltă rămase mută. {EminescuOpVII 164} VII Ieronim se-ntinse pe patu-i și dăduse-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]