157 matches
-
volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-o masă enormă de dosare, file răzlețe și manuscrise învălmășite: Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964 (2000), Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică (2001), Helvetizarea României (tot 2001) și Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958 (2002). Editura Vremea anunță și un al șaptelea volum: Turnul de ivoriu. În anexele volumului Călugărul alb sunt incluse și două documente care atestă acuzațiile, perioadele de detenție (1948-1952 și 1958-1964) și reproduc sentința de condamnare
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-un sobor Îngeresc! Nu-i viscol lumina, nu-i nimeni În față, pe crugul sfiirii pășesc ca un șchiop, patine de gheață Îmi fug pe sub gene, În apele minții se scaldă un mort. Vin sloiuri spre mine și poduri de șoapte mă prind la strâmtoare În zori de mprumut, izvorul mirării se-ascunde În
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
pizmuire Și ne-am cununat cu vrajba, De la Herodot cetire. Mă-ntâlnesc cu toate gândurile mele Mult mai des și Încă tot mai des, mai des. Și nu știu: de vină dacă-s eu sau ele Sau doar timpul care crugul și-a purces. Mi se pun În cale, mi se-mpotrivesc, Mă Împing, m-apasă pe un țărm trecut. Unde-mi ești, tu, viață, când ai tras zăvorul Să te-ascunzi În mine și În nevăzut? Doamne, fă să crape
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
sol - a Ions-y grand organist comme libation tomist necum pun anaforale pe leș fautes gramaticale. Dogoare la tavernare clime - le metapolare ponți pilații și aklime scăpa tâmpa păgânime la icoane să se-nchine line picura lumine și fiori ----- aligatori suie crugul crucilor. Cu sincopa interlopă levitez siberian ca otaj/zălog milog 3/4 danț râmlean tămâiet la fumigena gaița opaița limba de limbarița, sămânțând prin crater genă. Ploua roua drobi de sare (s)neghina la anghinare utagak ------ împerechere gorgona la belvedere
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge-i condeiul, Doamne, fă-i fila grea fierbinte, Dă-i aripi și văzduh și ținere de minte. Psalmul III Poetului și prietenului Dan Verona Nici o durere, Doamne, nu mi-a rămas datoare, Călcâiul lor mă poartă pe
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund din lumina apei ne-am ales cu prund... așa - cam pe seară - Crist s-a dat pe-o coastă: armonìi fugit-au - lăsând drâmbă proastă... vetrele crăpat-au - cruguri s-au strâmbat stins e focul - stele-au uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se prăvală cu toții-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih au venit la mine câinii zădărâți au venit toți peștii din recif și popoarele de stele-au năvălit crugul să-i citesc fiecăreia m-au silit din pustiuri împlinitu-s-au oglinzi și-au țesut zadarul la mine în tinzi tuturor le-am fost ieri pròroc și-ajutor de cer piscului i-am spus să-i fie dor nu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
făcându-și simțită prezența. Copiii care am fost odinioară nu au dispărut, își cer dreptul la trăiri, așa după cum este zidită firea omenească. Așadar, și în aceste zile, să ascultăm cu urechea sufletului toaca din slava cerului înălțându-se spre crugul veșniciei și glasurile îngerești amintindu-ne de ziua Nașterii Mântuitorului. Icoana Preacuratei să fie luminată de candela a cărei flacără păstrează tainele cerești. Să ne bucurăm de frumusețile simple izvorâte din ramurile argintate ale pomilor, de mișcarea lin legănată a
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
a recuperat după 1989. Pe baza lor, scriitorul intenționa, probabil, să-și redacteze cândva, în liniște, memoriile. Existența mai multor caiete se află la originea compartimentării cărții, al cărei sumar arată astfel: Jurnalul mandarinului valah (1954-1958), Conversațiile mandarinului valah (1956), Crugul mandarinului valah (1956-1957), Cronica mandarinului valah (1956). Trebuie spus însă că această împărțire nu are, practic, cine știe ce semnificație, întrucât autorul, indiferent de caietul în care scrie, este mereu același comentator lucid și dezlănțuit, neintimidat de nici o restricție, al evenimentelor trăite
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
în insula cu neuroni, blazon de omenie și dăinuire prin forță Cuvântului strălucind în "Albul/ Semnul particular/ Al făpturii mele/ Așezat în filigran/ Brâncovenesc". Râului istoric i se adaugă și fugă ireparabila a timpului, al cărui frison se simte în "Crug", atenuat mereu de mitul ținutului natal și de religia albului, de cultul părinților, de smerenia rugăciunii creștine. Își face tot mai mult loc actualitatea "producătorilor de infern", bănuiți a fi eșalonul 2 al PCR flancat de lideri ai fostei politii
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
a întîmplat săptămîna trecută?), mai diferiți unul de celălalt, ieșind mai mult în relief. Ani făcuți nu doar pentru trăire, cu oarece nonșalanță, lejeră nebăgare de seamă că timpul care trece e al nostru, ci și pentru gînduri, pentru semne, cruguri și așezări. Un an de sfîrșit de secol, descusut din toate poveștile lui, face aproape cît o carte de literatură. E anul 1882, al cărui Calindariu julianu, gregorianu și poporalu românu îl publică Simeone Mangiuca, în 1881, la Tipografi'a
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
și unica modalitate de salvare din recluziunea spațiului dușmănos, care seamănă nefiresc de mult cu moartea: gesturile care își propun să cucerească spațiul devin tot mai largi, până ating cortina nevăzută a timpului ("O, vreau să fug/ dincolo de al stelelor crug", Noapte-minune) : Și așa împodobit și așa spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de speculațiile ce alterează trăirea, produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
împrăștiat-o cu mâna larg deschisă ̀în cele patru zări. De atunci Iașul are ceva în plus, ceva mai nu știu cum, are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Fără de pereche veste: Că-n palatul din poveste / Stă cea mai frumoasă fată. / Ochi de-albastru întuneric / Ce lucesc adânc, himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe creștet cununa de cuvinte-spini, a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ12, de Φ24, de Φ38, pentru cruce, brațe și picioare, da, abia acum am înțeles pe Cel atât de Singur sângerând, a fost țintuit pe crugul timpului cu ascuțișul șlefuitor al cuvintelor. EL CARE ERA ÎNSUȘI CUVÂNTUL. În oglindă o tolera pe Mama ca pe un animal închis dintr-o grădină zoologică oarecare. Îmbrăcată în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mama mea grea rămasă?// Cum să scrii cu oameni în alți oameni? Cu elitre în alte elitre?/ Cu ochi de orbi peste alți ochi de orbi? Cu meteahne peste/ meteahne? Beteșuguri peste beteșuguri, răni peste răni? Sângele/ nostru curge în cruguri. Ca stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți acoperi fața/ Și plângi" (Prolog). Nenăscutul cu
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
tipsie din aur fosforescent, cu margini ondulate. De cum s-a terminat tot procesul, în câteva secunde calul s-a și ridicat, dând să pășească. Dar întreaga baterie de tunete a explodat deasupra lui. Pe ceea ce părea a fi bezna din crugul nopții, se întrețeseau trăznete mai subțiri și mai groase. Pe munți veneau de-a dura scântei albe cât o odaie, iar fulgerele păreau tacul unui biliard meteoric. Calul se învârtea în loc. Lovit cât se putea de rău, Rugendas a tot
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
24 de ore de coloane sonore de film, bunăoară -, metoda, simplist totalitară, îi îngăduia șefei să înlocuiască uzurpator grila programelor, să oblige la un soi de grevă forțată redacții întregi, pentru cîte 10 zile sau două săptămîni, alese tocmai la crugul Anului, în pragul Sărbătorilor ce îndeamnă la o trăire adîncită a identității noastre spirituale. Etnologi cu largă perspectivă și exactă aplicație pe teren, ca Ernest Bernea, ne-au dezghiocat profunde axe de înțeles, elocvente dimensiuni antropologice, în tezaurul folcloric ce
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
neostenitul și prolificul scriitor, cum ne informează prefațatorul Ștefan Dimitriu, de fapt, al nouălea volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conținut compozit, alături de puținele pagini de jurnal intim și de memorialistică, adăugându-se numeroase eseuri, ca cele despre
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
știe să împace dezbinările. Distribuind eficient statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
a tipărit Editura Vremea, care și-a făcut un titlu de glorie din această restituire: Reeducarea de la Aiud (jurnal penitenciar, 1961-1964), 2000; Garda de Fier, jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare), 2001; Helvetizarea României (Jurnal intim; Pomul vieții 1947), 2001; Crugul Mandarinului (Jurnal intim: 1952-1958), 2002; Călugărul alb, 2003; Turnul de ivoriu (memorii), 2004, și, în sfârșit, Soarele melancoliei (memorii), 2005, cea mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna-n șaișpe ani Ci parcă-i știmă spelbă-n mâl înfiptă. Nici nourii, în crugul abătut, Nu-și fac declicul spre zăpezi de-a gata, Căci Moș Crăciun nu vine ca-n trecut: Când sub cojoc nu-l bănuiam pe Tata. . . . . . . . . . . Doar blugii, azi, mi-i trag peste țurloi (Ițarii, calzi, bucolica și-o-ncheie
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
noastre. Noi suntem două astre, nu două mici mărgele, grădini mari cu lalele și nu firave glastre. Speranțele ne ară din nou cu-albastre pluguri, ardem în chip de ruguri ce au albastră pară, iubire legendară, cu-azur superb în cruguri și promițând belșuguri și-o nesfârșită vară. Cine să poată stinge această bucurie ce e atât de vie și culmile le-atinge? Tristețea nu mai ninge, iar zarea cenușie albastră vrea să fie și de dorinți se-ncinge. Ne binecuvântează
ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384907_a_386236]
-
așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-un sărut și nu-n acest „A fost odată !“... Și-ntr-o noapte Toamna vieții noastre-i minunată, plină de belșug și-albastre cruguri pe sub care iar, ca altădată, sufletele noastre devin ruguri pentru ca-n iubirea re-nviată să simțim din nou cum pleznesc muguri ca-ntr-o primăvară-ntârziată. Am păstrat ce-i bun pentru la urmă, toate-acele tandre sentimente care-au refuzat să meargă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]