297 matches
-
P.D.S.R. mă refer) sau partide și publicații extremiste ("România Mare" etc.) nu se sfiau să batjocorească, să amenințe ori chiar să reprime fizic pe cei lăsați de natură să fie altfel decât purtătorii de ițari și de panglici tricolore la cușmă. N-am putut decât să jubilez când, urmare a acestei simpatii afișate, presa naționalist-șovină mi-a lipit varii etichete: "vândut ungurilor", "are mamă evreică și tată țigan", "e însurat cu o agentă a Mossadului" și alte produse-tip ale imaginarului
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Kremlin, și cum plutea, diminețile, deasupra Moscovei, zangătul clopotelor, iar mulțimile de oameni, îmbrăcate de sărbătoare, dădea năvală în Kremlin. Și când treceam pe lângă turnul Spaski, repeta invariabil: Cine clopotul-țar să ridice poate, Cine poate să întoarcă tunul-țar, Cine trufașule, cușma nu-și va scoate La Kremlin, la ușa sfântă de altar?" Întotdeauna mi-l reprezentam pe acest ins trufaș: stătea în fața porții Spaski, cu mâinile în șolduri, privind în sus și ridicându-și atât de tare capul, încât căciula era
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul de flori. Din Valea Plângerii până la cele Șapte Vâlcele Am purtat cușmele de câte trei pielcele: Una de miel Să nu mă vadă nimenea în vre-un fel, A doua, de ied Să nu cunoască nimeni în cine cred, mă încred, Și-a treia, căciulă de piele de lup Să nu afle
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
malul Bosforului și va readuce, într-un târziu, mulajele din plastic ale fragilelor oase de lebădă ale poetului. Iar românii ce vor veni după noi vor vărsa lacrimi înduioșate în fața mulajelor de plastic așa cum astăzi strămoșii lor se închină cu cușma în mână în fața ciorii vopsite livrate la metru (și douăzeci și cinci) de cinismul incomensurabil al unor avortoni ai istoriei. Remanierea operată zilele trecute cu viteză de Năstase are aceeași consistență a tinichelei: inși mutați de ici-colo, vechi fețe de incompetenți pozând
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
său. Când s-a trezit a doua zi, dimineața, În jurul lui erau strânși o mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe... Presa din Roma a scris În ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie, iar Duiliu
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă, din cușmă. 2. Lumina care stă peste cel ce se roagă vine din Psalmi, din ieslea de la Betleem, din cruce. 3. Rusalina, Sentia, Tisia, Aburia - cuvinte line acestea peste ape, corăbii îngropate în stele. ...catarge, catarge... 4. mănînc cireșe pe întuneric număr
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
la poalele dealurilor, / acum o jumătate de veac a trăit un popor / fără origini și fără conștiință clară a identității sale istorice. / Așa, mai mult o zdreanță de neam, o gloată mai mult, / niște vedenii de oameni dormitînd cu o cușmă de nori peste ochi / și cu o pîclă deasă pe creier..." Nu discut cu cîtă dreptate împarte poetul responsabilitatea pentru eșecul mișcării politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
împarte poetul responsabilitatea pentru eșecul mișcării politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul actor și perdant în acele frămîntări este caracterizat reușit, fie și cam dur; "zdreanță de neam", "cușmă de nori peste ochi", "o pîclă deasă pe creier" sînt expresii care merită să nu fie trecute cu vederea. Eugen Cioclea este un poet născut, nu făcut, cum sînt atîțea alții care au o poezie mai mult sau mai puțin
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
altă parte, I.E. Torouțiu transmite impresia că Livia Maiorescu, fiica criticului, a fost cea care a copiat poeziile lui Eminescu pentru tipar. Putea, însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la Împărat și proletar (1874), de pildă, „cumșe frigiene” în loc de „cușme frigiene”, sau la Povestea codrului (1878), „Împreju-ne s-adună” în loc să îndrepte: „împrejuru-ne” - și cîte și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția princeps. Aceasta este prima fisură, și ne pune pe gînduri. Situația ineditelor
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
strujan erau câte trei-patru drăgălețe de pule organe sexuale masculine, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze și mai răsbelite decalotate!... - Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zice țăranul, scărpinându-se în cap și trântind cușma de pământ cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama... ‘Tu-i mațele Întreține-aș relații sexuale cu intestinele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de făcut? - ‘Tu-i Întreține-aș relații sexuale cu descântecul
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind începutul.Furnicarul lumii colcăie-n ispită,Fățarnic botează clipa travestită,Pierdută de haită desface zăvoare,Cu bani de argint
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
spiritul strămoșilor noștri care mureau zâmbind, în apărarea patriei.” Amintiri despre daci”:„Din întâmplările trecute / Îmi amitnesc un peisaj montan / Unde trăiau, fără redute / Dacii cu sica și cu buzdugan // Stăpâneau codrii de stejar / Roteau pe dealuri herghelii de cai / Cușma de miel, tolba cu-amnar / Doinindu-și viața din caval și nai. // Altare-aveau cioplite-n piatră, / Căci dacii s-au născut din stâncă / O Țară-aveau - Mamă și vatră / O țară ce trăiește încă // Le-am urmat noi - așa-i destinul
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Curând și vara asta o să plece pierzându-se în franjuri de senin și-n urma ei va mai rămâne-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nisip un ultim rug. Și-mpreunați ca într-un mistic dans ... Citește mai mult Curând și vara asta o să plecepierzându-se în franjuri de seninși-n urma ei va mai rămâne-o vagăînmiresmare de uscat mălin.Pe sub corola zărilor deschise,ca niște cușme sure de păstori,s-or aduna, mânate dinspre munte,neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se laseca draperia peste visu-n carecu brațele întinse pân’ la steleam pus câte-o dorință-n fiecare.Vom trece prin hățisuri reci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
apar cincisprezece magi, iar tradiția coptă consemnează 60. Deoarece creștinii asimilau magia cu vrăjitoria, iar pe magi cu Anticrist după modelul lui Simon Magul, la începutul secolului III, Tertulian i-a preschimbat pe magi în regi/crai. Iconografia a înlocuit cușmele lor frigiene cu coroane. Abia în anul 520, la Bizanț, un mozaic menționează în dreptul lor trei nume, stabilizate până la urmă în Occident de Venerabilul Beda (672-735) în formule asemănătoare cu cele bizantine, adică Gaspard, Melchior și Batlhazar. Ei dau și
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
în care-adânc se-nchină/ Lui Ștefan-vodă astăzi ai României fii.” Și în alte poezii de sorginte populară, tot Ștefan cel Mare domină scena, așa cum se întâmplă în „Mușatin și codrul”: „Ștefan-vodă, tinerel,/ Trece puntea singurel,/ Cu pieptarul de oțel,/ Cu cușma neagră de miel, / Drag i-e codrului de el” („Închinare lui Ștefan Vodă”)[33]. Domnii români ai lui Eminescu stăpânesc, organizează și oblăduiesc țara în mod natural, ocrotind națiunea. S-a spus, pe bună dreptate, că Evul Mediu este văzut
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
să țină seamă de aceste noi rezultate de specialitate în creația sa literară. Eminescu are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște țărani mai răsăriți, mai înțelepți. Ștefan Vodă, surprins „tinerel”, purta cușmă neagră de miel, arc la spinare, cânta din frunză o doină legănată, apoi doinea din voce, vorbea cu codrul, cânta din fluier, copleșit de dor de casă etc., aidoma unui simplu locuitor al țării, adică țăran. Ispita aceasta au avut
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
nu mă recunoască vreun paparazzo! ), am dat cu ochii de o priveliște uluitoare: blocul de vizavi. Și ce scria, discret, finuț, cu cărămiziu, pe un colț de zid? “Privește soarele și ascultă păsările!”. Hmm, ce frumooos, nu? Mi-am scos cușma și am aruncat-o cât colo (în rucsac ), mi-am scuturat pletele și am purces mai departe, cu un zâmbet mare pe față și urechile ciulite, ca să aud păsărelele. Soarele îmi intrase deja în ochi, făcându-mă să-i mijesc
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
strujan erau câte trei-patru drăgălețe de pule organe sexuale masculine, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze și mai răsbelite decalotate!... - Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zice țăranul, scărpinându-se în cap și trântind cușma de pământ cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama... ‘Tu-i mațele Întreține-aș relații sexuale cu intestinele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de făcut? - ‘Tu-i Întreține-aș relații sexuale cu descântecul
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
nr. 1694 din 21 august 2015 Toate Articolele Autorului Curând și vara asta o să plece pierzându-se în franjuri de senin și-n urma ei va mai rămâne-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință-n fiecare. Vom trece
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
chiar imaginea vizuală a unei mișcări "oblice" și insistente a se transforma, cred, în metafore ale devierii, ale fixației și ale nebuniei. Poate că pentru construcția p-oreche, de la Pann, explicația e diferită, sugerînd o altă deviere (apropiată, eventual, de purtarea cușmei pe-o ureche?). E greu de spus care dintre expresii a apărut mai întîi, pentru că formulele orale au o anume instabilitate formală și semantică: s-ar putea să se fi petrecut o convergență a mai multor imagini, sau o remotivare
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
în plus, Mulder are și un dinte împotriva FBI-ul, mai ales a departamentului "Nerecunoștiință veșnică pentru serviciile aduse". Totul se desfășoara iarna, iar peisajul este minunat, cu rotocoale de fîn, așa arată stogurile americane, pe care s-au așezat cușmele de zăpadă. Pe Mulderul sastisit îl scoate din hibernare un nou X-File, în care surprinzător nu mai apar extratereștri și cu excepția unui clarvăzător, Părintele Joseph Crissman (Billy Connolly), specie de care este plină lumea X-Files-lurilor încît unul devine personaj principal
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
Dimov cel matur ca să îndreptățească suspiciunea că ar fi fost, măcar un pic, lucrate și prelucrate după 1954: „Dac-au trăznit în ciobanii și-n oile Ce coborau de pe Trâmpoile: Muntele rotund ca dintr-un basm german Aurit tocma-n cușma lui de-un lan Sus arcuit deasupra sa, Înseamnă că nu era Decât un semn precum c-o să înceapă Mocnire surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]