77 matches
-
nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a lui Cezanne o făcuse în convenția imaginii. Breșă prin care, într-o bună măsură, au țîșnit experiențele cubiste și marele avînt autoreflexiv al formei plastice. Și toate la un loc, pe lîngă faptul că exprimau o anumită stare de nesiguranță, o dorință imperativă de primenire a limbajului și o trăire individuală și colectivă la limita nevrozei, anticipau moral
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
impuse de ea. În mod confuz, refuzau să întemeieze o nouă școală de artă modernă. Lucrurile au explodat la Cabaret. «Cei care sînt cu noi își apără libertatea - explică Tzara. Noi nu recunoaștem nici o teorie. Ne-am săturat de academiile cubiste și futuriste, laboratoare de idei despre formă. [...] Să răcnească fiecare, avem înaintea noastră mult de distrus, de negat. Măturați, curățați!»1) Hans Arp mergea și mai departe spunînd că, în mijlocul «abatoarelor create de războiul mondial, noi căutam o artă elementară
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
1865. Am comparat desenul lui Ardan din ediția princeps de la Paris cu autoportretul lui Nadar și am găsit același chip (ceva mai tînăr în carte!). Autoportretele din secolul al XX-lea sînt deja foarte departe de teoria oglinzii: de la cele cubiste, care îl șocau pe Iorga, la cele în chip de diavol, de măști africane, de suveniruri kitsch, unul și unul, bizare sau înspăimîntătoare ca secolul însuși. Brâncuși și Victor Brauner există și ei în antologie. Mărturisesc că nu mă așteptam
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
o diversitate captivantă de idei și stiluri - regizorale și muzicale. Țara de carton și vată i-a inspirat regizorului Emmanuel Flores o combinație de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și pe verticală, ca în picturile cubiste de după 1900 ale lui Georges Braque - printre ele, Natură moartă cu vioară,, Pahare și sticlă, Valsul violinei, Acoperișuri etc. Muzica scrisă de Cornelia Zambilă a urmat îndeaproape
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și vată i-a inspirat regizorului Emmanuel Flores o combinație de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și pe verticală, ca în picturile cubiste de după 1900 ale lui Georges Braque - printre ele, Natură moartă cu vioară,, Pahare și sticlă, Valsul violinei, Acoperișuri etc. Muzica scrisă de Cornelia Zambilă a urmat îndeaproape mișcările și metamorfozele imaginilor, alegând instrumentele adecvate formelor și culorilor, dar și ritmurile
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
că nu a fost un urmaș servil al preceptelor impresioniste ci și faptul că a fost de multe ori mai radical în alăturările de culoare decât pictorii fauvi, că imaginile sale pot fi mai complexe și mai misterioase decât cele cubiste sau suprarealiste. O recentă inițiativă a Muzeului Metropolitan - o primă expoziție consacrată exclusiv scenelor de interior și naturilor statice pictate de Bonnard între 1923 și 1947 - a subliniat din nou originalitatea creației târzii a pictorului francez. Spre deosebire de impresioniști, Bonnard a
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
avatar al ei. Dar și revenirea la standardul mizerabilist de Cenușăreasă pe scena clubului de jazz, unde M.J. profesează ca waitress & singer deopotrivă are aerul fals al unei operații estetice nereușite cam în felul în care-și aranjează Picasso personajele cubiste, cu ochiul în gură și nasul în loc de pipă. Oricum, după performanța de musical, MJ ne convinge pe toți că trebuie să încerce altceva, poate să dea la o facultate că cu muzica nu ține. Din păcate, MJ are crize referitoare
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso, Bacon le opune deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
pulsînd - / broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse // aleargă girafe în flăcări prin visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
un constructor și un vizionar al formelor grele, abia desprinse din amorf, Doina Lie este singurul nostru sculptor gotic, cel puțin printr-o secvență bine definită a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
60 de expoziții au fost dedicate artei fotografice... Ajutat de Steichen și de graficianul mexican Marius de Zayas, Stieglitz definește pentru publicul american prin manifestările pe care le organizează - desene de Rodin, litografii de Toulouse- Lautrec, acuarele de Cézanne, opere cubiste de Braque și Picasso, sculptura lui Brâncuși (1914), picturi de Picabia și Severini - granițele artei „moderne”. De la „Armory Show” Stieglitz achiziționează Improvizație 27- Grădina dragostei, primul tablou al lui Kandinsky care trecuse Atlanticul. Expoziția reprezintă însă pentru el mai degrabă
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
Renoir-urile și lăsându-i surorii sale lucrările lui Matisse și Picasso. Gertrude, continuând o prietenie născută în timpul zecilor de ședințe pentru celebrul portret pe care Picasso i l-a făcut în 1906, continuă să achiziționeze lucrările acestuia și alte picturi cubiste de Juan Gris, atâta vreme cât poate să-și permită prețurile. După război însă, mereu în căutare de talente „nedescoperite”, include în colecția sa lucrări de un gust îndoielnic ale unor sicofanți precum Francis Rose sau Jo Davidson. Ca și Stieglitz, surorile
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
fie una rigidă, simplificatoare, bazată pe interzicerea oricăror elemente figurative. În plus, există inconsistențe. Dacă Miró și Klee sunt excluși pentru „vina” de a nu fi creat o artă abstractă „pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor mecanisme industriale sau fotografii de Alfred Stieglitz și Paul Strand care, prin natura acestei arte, nu pot porni decât de la real? Mai mult, artiști pe care Dickerman îi consideră esențiali pentru
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
cézanne-iană la rețele de dreptunghiuri de diferite dimensiuni pictate în culori primare... Există un punct în expoziție din care, rotindu-te cu 360 de grade, poți vedea armonii vizuale de Kupka, Delaunay, Léger. Ultimul a ajuns la abstract prelungind tehnici cubiste. Delaunay a pornit de la impresionism și experimentele de descompunere a luminii ale lui Chevreul. Frantisek Kupka, artist ale cărui compoziții pline de forțe și energii mereu în mișcare nu sunt încă destul de apreciate pentru originalitatea lor, a făcut un salt
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
activează ca arhitect, fiind unul din promotorii arhitecturii moderne în România. Pentru prima oară în aceată expoziție se prezintă cîteva machete de case proiectate de Iancu. În pictură, lucrările din această perioadă, se remarcă prin compoziții echilibrate, care includ elemente cubiste și constructiviste, cu o coloristică restrînsă, în care domină nuanțe de cenușiu și cafeniu (Natură statică cu fructe uscate, Port la Marea Neagră). În Israel se produce o schimbare profundă atît în stilul picturilor, cît și în stilul arhitectonic al artistului
MARCEL IANCO (JANCU) ÎNTR-O NOUĂ PREZENTARE de LIANA SAXONE HORODI în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349664_a_350993]
-
inovația, scopul fundamental. Câțiva artiști ajung până la a-și antedata lucrările pentru a le face să pară mai originale”, susține criticul Mary Hollingsworth. Parisul devine punctul principal de referință, unde se întâlnesc artiști de diferite naționalități. Se nasc primele experiențe cubiste, deja anunțate zgomotos de o pictură a lui Picasso considerată scandaloasă : „Domnișoarele din Avignon”. Culorile sunt agresive, violente. Câțiva artiști (ca Matisse și Derain) sunt numiți semnificativ fovi, adică sălbatici. Arta primitivă (în special cea a indigenilor din Africa și
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
și prea îndestulați, noiembrie întinde din funigei perdele și-ncepe a picta cu ochi înlăcrimați, gutui rubensiene cu licăriri solare, pălind însângerarea fondului tițian, trădând natura moartă cu tușele polare stropite prin ferestre de-albastru marțian. Fântânile-nghețate cu licăriri cubiste, ornează câmpuri nude și poleite trist, cu linii alungite și mult prea pesimiste, trasate alegoric prin ceața de-ametist. Tabloul se tot schimbă, cu fiecare pată ce ruginește-n tonuri și tremură-n culori, iluzionist, măiastru, noiembrie ne-mbată cu
TABLOU DE NOIEMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341124_a_342453]
-
efectele sonore în timp real (live foley) ale celor de la Foley’Ala vineri, de la 21.00, în Grădina Melies. Atelierele Fantastice de la Biertan se pun în mișcare vineri și sâmbătă, începând cu ora 12.00. Participanții vor confecționa pandantive, măști cubiste, coarne malefice, borcane-mumie, fantome simpatice, monștri din PET-uri și pietre și proiectoare fantastice. Revine la Biertan, pentru al treilea an, „Proiecționistul posedat”, ghost hunt-ul care va pune la încercare perspicacitatea căutătorilor. Anul acesta, participanții vor avea ocazia să afle
Filme, ateliere fantastice și vânătoare de fantome [Corola-blog/BlogPost/100184_a_101476]
-
cu spectacolul vieții „pur tehnice” - ca o construcție gigantică, ascunsă sub un clopot de sticlă - (visate, raționale, meditate, închipuite, asumate). Majoritatea scrierilor, ce poartă semnătura lui Constantin Severin, abundă în construcții tehnice, într-o paradigmatică geometrie a formelor, cu elemente cubiste. Fiecare poezie este reflectarea pe o imensă pânză a unei construcții picturale, semiabstracte, într-o gamă cromatică largă. Însăși genul liricii sale este o îmbinare a mai multor tendințe literare. Dacă accentele expresioniste (introversiunea) le preced pe cele impresioniste (subiectivismul
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
au avut o istorie zbuciumată, pe câțiva îi vom aminti aici. Marcel Ianco (1895-1984) - Ianco era pictor avangardist, fondator al dadaismului alături de evreul Tristan Tzara. A fost arhitect, grafician și gravor. A construit în București clădiri după noi idei arhitecturale, cubiste. Scrie la revista Contimporanul alături de Voronca și Arghezi. A emigrat în Israel unde înființează o colonie a artiștilor la Ein Hod, la sud de Haifa. Un muzeu permanent prezintă vasta opera a lui Ianco. Orașul Tel Aviv numără zeci de
PROBLEMA AVANGARDELOR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376105_a_377434]
-
dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților tehnice ci și a sferei real obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic al plasticii futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță, chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase ani de la debutul constructivismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicale, a căror compoziție simultaneistă, mereu aflată sub controlul inteligenței artistice, este foarte departe de radicalismul anarhic futurist): „E interesant cred să ne oprim puțin la părerea d-sale asupra futurismului. Se știe că în pictură futuriștii au adoptat principiile cubiste, adică concepția simultană. Prenez l’antologie des dix poètes italiens, parue en 1912: c’est le triomphe du vers-librisme dans la peninsule. ...c’est mieux que le chaos, c’est tout, sauf un art nouveau. Le bric-à-brac, les onomatopées, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peste drum de Café Terasse (amănunte memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]