110 matches
-
ar denunța și i-ar ridiculiza din nou, fie ei bărbați ori femei, fie pe cei din Opoziție sau pe cei care lingușesc Puterea, i-ar infiera pentru că, sub cortina demnităților, posturilor ce le ocupă, păcălesc și umilesc Poporul Suveran. Cuconi și cuconițe de prin Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Anul_caragiale_ion_c_hiru_1332436334.html [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
chiar obosit. Ea a îndrăznit să-l întrebe: - Ce ziceți..., e bine cum am făcut? - E foarte bine, de ce te temi? Uite ce luminoasă e camera și cum strălucește parchetul! Hai, mergi și te spală. Te aștept la bucătărie. - Da, cuconule, dar... parcă nu aș mai mânca... Mă duc acasă, știți... - Lasă, băi fată, că acasă la tine sunt destui la masă... Stai să mănânci cu mine. Nu vezi că soarele nu a apus? Nu-ți place mâncarea mea? - Ba da
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_4_marian_malciu_1326477541.html [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
peste tot, când oi termina ... - Bine, fetițo. E cam târziu. Pun muzică la calculator să auzi din sufragerie... dar, când vrei să pleci acasă? - Păi, aș pleca ... până vine noaptea, că... - Adică până la lăsarea întunericului, să ajungi acasă, nu? - Da, cuconule! Să fiu acasă... - Bine! Eu aranjez să mâncăm peste o jumătate de oră. Îți convine așa? a întrebat-o el, urmărindu-i foarte atent reacția. - E bine, că acușica sunt gata aci, a răspuns ea încrezătoare și s-a și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_3_marian_malciu_1326391641.html [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Urechia se dovedește a fi un bun povestitor care surprinde personajele în momentele lor dinamice, în ipostaze neașteptate, și le caracterizează în chip magistral. Unele relatări sunt amuzante, altele sunt hazoase de-a binelea. Emoția cu care îl evocă pe cuconul Mihalache Kogălniceanu nu este transmisă spontan și cititorului, ceea ce dă o notă de autenticitate scrierii: „Am avut de la 1849-50 multe alte izbânde, dar nici una n-a zguduit ca aceasta sufletul meu. Și iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_carturar_de_renume_conte_cezarina_adamescu_1391757734.html [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
boierești din Moldova. Tatăl său a fost Vasile Dubău iar mama Nastasia, fiica boierului Irimia Murguleț. S-a născut în jurul anului 1630, fiind menționat documentar într-un act din 24 septembrie 1638, când nașul său, Toader Șoldan, dăruia finilor săi, „"cuconilor lui Vasile Dubău"”, partea lui de moșie din satul Vartici. Tudosie Dubău s-a căsătorit cu "Măricuța", care era rudă cu familia hatmanului Vascan (Vasile) Orăș. Au avut împreună trei copii: "Dumitrașcu", "Vasile " și "Catrina". Catrina se va căsători cu
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
narativ mai precis conturat, schimbând orientarea textului de la o rememorare a trecutului său pescăresc la definirea opțiunilor politice ale unui adolescent sub influența unor întâmplări trăite de câțiva răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Unele personaje conțin asemănări cu rudele sale: cuconul Alecu Sadoveanu (tatăl scriitorului) devine inginerul Manole Dumitraș, intelectual luminat și cu convingeri socialiste; bădița Vasile (fratele Profirei Ursachi, mama scriitorului) este numit în roman uncheșul Haralambie; cucoana Leona (prima soție a cuconului Alecu) își transmite caracterul țâțacăi Leona, care
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Unele personaje conțin asemănări cu rudele sale: cuconul Alecu Sadoveanu (tatăl scriitorului) devine inginerul Manole Dumitraș, intelectual luminat și cu convingeri socialiste; bădița Vasile (fratele Profirei Ursachi, mama scriitorului) este numit în roman uncheșul Haralambie; cucoana Leona (prima soție a cuconului Alecu) își transmite caracterul țâțacăi Leona, care mai preia mofturi și fumuri ale unor surori ale tatălui său, întrezărite în copilărie de viitorul scriitor; apriga și inimoasa bunică din Verșeni a împrumutat multe elemente din firea ei dădacei Anghelina, precum
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
ale lui Tiberiu Voișel de a împușca un iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu). Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
undița în apropiere de podul de fier de pe râul Prut, în compania lui moș Pilescu (căpitan pensionar din Iași), prilej de contemplare a frumuseții naturii și de visare la prinderea „împăratului peștilor”; două vizite efectuate în anii 1923-1924 la conacul cuconului Costache Lăbușcă din Comana, continuate cu pescuirea de crapi cu năvodul în bălțile Prutului și terminate cu ospețe îmbelșugate; o întâmplare fantastică de fermecare a unui șarpe acvatic la care a asistat Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (membru al Academiei Române, dar și
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
locale îl întâmpină cu ostilitate, sătenii sunt suspicioși și copiii fug de el. Nemaivând nici casă și nici pământ, Manlache se învoiește să intre în slujba boierului pentru a-și primi înapoi bucata de teren. El are grijă de caii cuconului Leon, prinzându-i și apoi lăsându-i liberi pe cei doi găzari care, într-o noapte furtunoasă, intraseră în grajd cu intenții necinstite. Temându-se de insistența jandarmului Ion (Gheorghe Dinică), țăranca Ruxandra (Ioana Pavelescu), fiica fostului răsculat Vasile Țigău
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
acea seară, spune N.C. Ciacârz-Cuș, în spațiosul cabinet al lui A.V.Vârlan a avut loc o adunare a basarabenilor (...) și bătrânul A. Cotruță pe toți îi uimea prin conversațiile lui interesante, prin vioiciunea lui spirituală și claritatea ideilor sale. Cuconul Cotruță suferea mult din cauză că liceenii și studenții basarabeni cunoșteau bine istoria Greciei, Romei, Egiptului, Iudeei, Rusi-ei (...) iar despre gloria vechii Moldove - absolut nimic. Căci în manualele școlare de pe vremea ceea despre acest trecut înadins nu se vorbea nimic”. "Alexandru Matei
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări și petreceau mai mult timp în străinătate decât la moșiile lor: "„Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că „umblați cu șurubele, să ne trageți butucul”; ba că
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
-l știi; e satul nostru, și eu de-acolo vin. - Nu așa, măi prostule; eu te întreb, acel sat pe a cui moșie este și cum îi botezat? - Doamne! da’ nu știi că moșiile sînt boierești, și asta-i a cuconului nostru, ce șede la București? Iar satul îl botează popa, într-o căldărușă cu apă, cum îi scrie lui în cărți. Atuncea negustoriul, privindu-l îndelung, își spuse: «Ara, aista-i chiar Pîcală!» - Da’ cum te cheamă pe tine? - Ce
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
a probat una dintre calitățile cele mai rare în spațiul românesc, rezistența la compliment, la îmbătarea cu apă rece. Mai recent, Cărtărescu a scos un volum mult sub nivelul lui pe care și l-au smuls din mână cucoanele și cuconii, volum care a fost piratat și care mai avea puțin și bătea în România mult hulitul și râvnitul record de vânzări al Codului lui da Vinci. Întrebat dacă volumul nu este cumva sub nivelul lui, Cărtărescu a răspuns simplu: "Ba
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
L. Stăhiescu, Calistrat Hogaș. Viața și opera lui, București, 1935; Mircea Eliade, Calistrat Hogaș, VRA, 1936, 424; G. M. Zamfirescu, Calistrat Hogaș a învins..., ADV, 1937, 16 437; Ovidiu Papadima, Calistrat Hogaș și lumea lui, F, 1937, 10; C. Fântâneru, „Cuconul Ioniță Hrisanti”, UVR, 1938, 29; Ada Calzavaro, La vita e l’opera di Calistrat Hogaș, Roma, 1938; Sidonia C. Hogaș, Tataia - Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș, Piatra Neamț, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 593-596, Ist. lit. (1982), 666-673; Constantinescu, Scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
mânule noastre, iară noi cu aceștia bani am coperit sv(â)nta mănăstire și am tocmit beciurile În mănăstire și alte ce-au mai trebuit. De acmu Înnainte acesta sat să fie dumisaal(e) păharnicului și giupânésăi dumisaal(e) și cuconilor dire(a)ptă ocină și cumpărătură În véci. Și dirés(e) ce-am avut pre acesta sat, Încă le-am dat la mâna dumisaal(e). Și aceasta tocmală s-au tâmplat denaintea părinților ep(i)scopi, ce mai sus am
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
unei serii care se deschide cu Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și continuă prin Cezar Petrescu, Mircea Eliade, V. Voiculescu până la Ștefan Bănulescu sau Laurențiu Fulga. Latura „realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
șerpișorii sinilii cu smântână". Ca într-un curriculum vitae, iată-l creionându-și singur identitatea: "Mă numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de ani. / Duc o viață destul de retrasă la țară (...). / Și prieten nu-mi este decât detectivul Arthur". Parcă vorbește cuconul Vichentie dintr-o povestire sadoveniană! Vara, Ospitalierul cultivă "levănțică" și așteaptă "diligența poștală o dată la cinci săptămâni / s-aducă scrisori". Urmează lunecarea în paradox și derizoriu: în patul Ospitalierului "nu au dormit decât struguri și boi diafani"; leneșilor melci, el
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și insesizabilă, fons et origo a oricărei Creații, temei al întregii existențe", stările de conștiință sunt interschimbabile (Dionis a visat că este Dan sau invers?). Totuși, în mijlocul entuziasmului general, prietenii îl cheamă cu numele cunoscut, însoțit de apelativul familiar tuturor, "cuconul Dominic" ca pentru a-l trezi la singura realitate posibilă care îl revendică: "Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetându-i, exclamând, numele (s.m.)"826. Evenimentele relatate își
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu triologia Iubim (1941 1943) revăzută în 1970. Redăm mai jos un capitol din romanul Iubim în care scriitorul surprinde elementele principale din istoriografia acestei localități folosind informațiile oferite de numeroși cercetători. Capitolul XI” Cei doi eroi, Neculai Brateș și cuconul Stejărel se sfătuiesc să plece la Cotnari. Urcându se în trenul d e Hârlău, continuă un dialog început din gară.: „Numai că nici într-o parte nu bei vinul de Cotnari, Cotnarul acela pe care-l știu eu și care
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cale de o oră și ceva, au vorbit puțin și de nimicuri. Era și altă lume în compartiment, împestrițată, lume în mijlocul căreia nu se simțeau bine și nici la loc prielnic pentru discuțiile lor. Au privit mai mult pe ferestre, cuconul Stejărel lămurind pe Neculai Brateș cam pe unde trec hotarele moșiilor, cum se învecinează între ei proprie tarii, a l cui e grâul încă nesecerat, de ce se dărâmă cutare conac, cât cuprinde Bahluiul când se revarsă și cât de afurisită
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
încă nesecerat, de ce se dărâmă cutare conac, cât cuprinde Bahluiul când se revarsă și cât de afurisită e apa lu i... Când a început a se arăta ca o căciulă roșie, țurcăne ască, acoperișul de țiglă al turnului cooperativei Cotnari, cuconul Stejărel s a pornit cu înverșunare contra acelei ins tituții de stat. - Să vezi, Culai, mișelie întreagă. S-a prăbușit toată! Trei pivnițe suprapuse, s au făcut terci. Și abia împlineș te în toamna asta trei ani de când a fost
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
răspuns Neculai Brateș ridică din umeri . - Ceplenița, Culai. Să vedem acum, domnule profesor, dacă analizând numele acestui sat, după legile filologiei, ai să poți să-mi spui de unde-i vine. Neculai Brateș nu se obosi în nici o gândire, răspunz ând cuconului Stejărel că nu pentru a da examene la filol ogie a venit la Cotnar. - Să ți spun tot eu, Culai. Glăsuiește Cronica un dev a... - Iar îmi citești din cronici? - Dacă cronica e biblia mea, ce să fac, Culai? Trăncănesc
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
E, te-am lămurit? - Și tocmai în locul cel mai ridicat te duc, Culai. L a Jenică Melinte. - La el mergem? - Ia acolo, spre piscul acela. Să vezi priveliște frumoasă ce are casa lui. S au așternut din nou cărării. Pe cuconul Stejărel l a îndepărtat însă de la discuți e o altă arătare a trecutului. Cum ridicaseră panta cu încă câ țiva metri, dintr o vale începură a se iți zidurile unor ruine. - Da măseaua asta stricată o vezi? - Ce măsea, cucoane
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
credința ortodoxă, chibzuind a așeza în locul ei pe cea catolică Când a terminat de povestit, se găseau ajunși între o bisericuță veche și un beci și mai vechi, a c ărui bol tă se surpase. Prilej să se oprească iarăși cuconul Stejărel ... - Ale lui Ștefan sunt amândouă, măi Culai, schimbă deodată glasul cuconul Stejărel, am o bănuial ă. Mi-i frică să nu fi fost cândva primar al Cotnarului, Gheorghi ță Mârza . - Dar cum îți veni, cucoane Stejărel să sari de la
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]