49 matches
-
în tinerii români coarda vitejiei. Lor începu să le placă armele, vînătoarea și călăria; feciorii de boieri luară un fel de aer de cabadai, termen adoptat de dînșii și care avea semnificația de voinici. În timpul lui Grigorie-vodă Ghica, pe la 1823-1824, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen; a se lega la cap cu tarabolus și a-și încărca sileahul de la brîu cu pistoale și cu iatagan, precum și a-și
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
participat la dueluri. Paris - Petersburg - Chișinău - Iași - București Vorbind despre frisonul vitejesc al tinerilor boieri munteni în primele decenii ale secolului al XIX-lea, Ion Ghica conchidea: "Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași. La 1831 cei mai mulți au încins sabia, scriindu-se în miliția națională".17 Aparent paradoxal, intrarea în rîndurile armatei i-ar fi liniștit pe fiii de boieri. De fapt, gîlcevile cu arma în mînă n-au încetat, ci s-au "disciplinat
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
oraș pe care Pușkin îl numea "Sodomul-Chișinău". A.S. Pușkin și boerii români În decurs de numai cîțiva ani, Pușkin a fost implicat într-un număr impresionant de dueluri. Probabil că și din această cauză românii simpli din Basarabia îl porecliseră "cuconaș Pușcă". În iarna anului 1820, Pușkin plănuia să plece la Moscova, să-l provoace la duel pe contele F. Tolstoi-"Americanul", dar își realizează intenția abia în 1826. La Chișinău, în octombrie 1820, în urma unei neînțelegeri la masa de biliard
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a dispus de cele mai bune antene spre a recepta opera lui Sadoveanu, dar nici acesta (și nu numai el) n-au înțeles, cum se cuvine sensul modern, înnoitor al concepțiilor criticului, al militantismului său estetic maiorescian. "Haiducul" Sadoveanu și "cuconașul" Lovinescu păreau incompatibili în plan social, dar modurile lor de a vedea și a crea literatura se dovedeau complementare. În cadrul polemicilor din epocă, teoretic, se excludeau reciproc; la o evaluare obiectivă post-factum, în planul valorilor, Baltagul stă foarte bine alături de
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
se urcă în părul de lîngă casă, și să încremenească pe scaunașul ieșit din gura cuptorului oricine se așază pe el. Cîștigă, din cărți, o avere, și ajunge să joace cu stăpînul iadului. Joacă pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos, și muriseră în piața orașului. Face, pe deasupra, și o cruce de cretă pe poarta iadului, ținîndu-l închis pînă la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
plec la Cernăuți, să duc pe tâlharul ista la scoala". A doua zi, "tâlharul" încerca iar să fugă, luând-o la deal, pe șoseaua națională ce duce la Botoșani. Prinzând de veste, Eminovici trimise după el oameni calări. Haide îndărăt, cuconașule, - îi ziseră oamenii când îl prinseră - haide la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea la Cernăuți - țipă zbătându-se Mihai - că eu sunt învățat și fără Cernăuți." După ce
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
LECU] (cu capul în ușa din dreapta, pl. 3) Apropos, a câta oară intri la ea azi? D[OCTORUL] A treia!... Taci! (intră, A[lecu] iese ) {EminescuOpVIII 315} [ SCENA II ] NIȚĂ, VASILE ([intră] prin fund, în haine de voiajor) NIȚĂ Vai, cuconașule, că de câtă vreme nu v-am mai văzut... Ș-apoi unde mi te văzură ochii iar... tumna-n țara neamțului. [ȘTEFAN] Bine, bine! (caută-n portofoliu) Na! NIȚĂ (supărat) Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
VASILE ([intră] prin fund, în haine de voiajor) NIȚĂ Vai, cuconașule, că de câtă vreme nu v-am mai văzut... Ș-apoi unde mi te văzură ochii iar... tumna-n țara neamțului. [ȘTEFAN] Bine, bine! (caută-n portofoliu) Na! NIȚĂ (supărat) Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am purtat pe brațe, nici atâta bucurie nu vrei să-mi lași... Pare că ți-aș fi spus bine-ai venit numai ca să-mi dai bacșiș! [ȘTEFAN] Nu... dar... N[IȚĂ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă). N[IȚĂ] Sărut mâna. Ne mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă... și bolnavă. Or fi oare zece ani de când n-am văzut-o? Fi, zău!... Eu eram cogemite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
călători cu o damă... te va recomanda ei... ve fi silit să stai acolo... o partidă de pichet... Lordul Palmerston se zice c-ar fi murit... (astea le zice deja în coridor ) SC[ENA VI] NIȚĂ (cam chirchilit) Hehehe! Va să zică cuconașul meu cel vechi îmblă c-o cucoană nouă prin țara neamțului... care va să zică că s-a-nsurat cucuonașul... S-a însurat, hehehe! Vezi d-ta drăcia dracului... Duducă tânără, bărbat în doi peri... (cîntă) Aolică, ce văzui Colo-n deal la Călmățui? Fată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai treabă, a-nvățat-o pe de rost din fir în păr. [ANA] Tu nu știi să-nveți tot astfel?... Te oprește cineva? Dară nu vrea cuconașul, asta-i... Spune, fata mea. [BIBI] Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luară Pe Briseis să o aducă... dar Achil stătea afară, Lângă cort, și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a cărui fată nu ți-i indiferentă și de a cărui avere ești nebun... adică nu... a cărui avere nu ți-i indiferentă ș-a cărui duduc-o adorezi. VULTUREANU Așa-i. INTENT[ATIONEM] Ei, atunci mă duc să te anunț cuconașule pentru că stomahul meu e setos de adorațiunea unei fripturi. (vrea să iasă) VULTUREANU Stai, măi Pepeleo! încă nu știi toate. INTENT [ATIONEM] E! când mi-i foame nu mă calcă ispita curiozității... Nu sunt In tentationem. VULTUREANU Ascultă... Drăguța mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna cucoane Kostaki... D[om]nialui kukonu Grigorie Frige-Linte, stăpânul meu, apucat fiind de ducă-se pe pustii și având tremurături de mâni, mi-au poruncit să vă aduc spre cuvenita știință că cuconașul d[umi]sale cuconu Gogu Frige-Linte, făcând mare durere de inimă boierului s-au făcut un lucru rău și bate la tălpi averea părintească înhăitîndu-se cu niște pierdevară și niște jucători de cărți, ba încă face datorii. Așadar și prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înhăitîndu-se cu niște pierdevară și niște jucători de cărți, ba încă face datorii. Așadar și prin urmare boierul, stăpînu-meu, mai sus numitul Grigorie Frige-Linte, cu frățească dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu la față. VULT[UREANU] Bine mă, aista-s
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Da' cine să fie altul? VULT[UREANU] Eu să fiu un lucru rău? INTENT [ATIONEM ] Daca poftești. Daca nu...? VULT[UREANU] Bine... Da acu stai, mi-ai făcut o plăcere, să-ți fac și eu una. (dictîndu-și singur și scriind) Cuconașul are o slugă care-i pune vârf la toate... cea mai netrebnică și mai de nimică haimana din câte s-a dat pe fața pământului... Acela-i în stare să te fure văzând cu ochii... un stâlp de cafenele și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a dat pe fața pământului... Acela-i în stare să te fure văzând cu ochii... un stâlp de cafenele și de crâșme și matca tuturor relelor. Boieriul zice să vă feriți de dânsul... Am încheiat, INTENT [ATIONEM] Adică știi ceva cuconașule... Drept vorbind... De lăudat nu ne laudăm... Chiar precum suntem... taman cap tăiet. VULT[UREANU] Taci obraznicule! INTENT[ATIONEM] Stt! uite-o femeie-n balcon. SCENA A II CEI DE MAI NAINTE. ANETTA. AN[ETTA] Slavă Domnului că s-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum? Tu ești măi ștrengariule? Da' ce cauți tu pe aici... De unde și până unde? INT [ENTATIONEM ] Ia vin oleacă jos... vei ști îndată. ANETTA Iaca vin. (intră-n casă) SCENA V CEI DE SUS: mai târziu ANETTA INT [ENTATIONEM ] Cuconașule! Bună zodie mai trebuie să ai... Toate-ți merg în plin. ANETTA (iese din casă) Iată-mă-s. Ce poftești? INTENT[ATIONEM] Erra! Aneta! D-apo-mi [vine] să te strâng de gât de dragă ce-mi ești. Doamne! tare-mi era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în jos. Nu îndrăznea să se uite la mine. Sta cu genele plecate și privea în pământ sfioasă, rumenită la obraji. Era o femeie tânără, voinică, curățel îmbrăcată. Ridică ochii spre mine și zise încet, cu frică parcă: —Sărut mâna, cuconașule... Ochii ei mari rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte în lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate părțile, țintind-o când c-un ochi, când cu altul. Apoi văzând că nu mai spun nimic, mă privi iar lung. Caută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domnu Anton. A fost cu boieru la târg înaintea ploilor, pentru niște târguieli de fierării... —Aber fost tocmai la Botoșani... mormăi Anton. — Da. Ș-acolo s-a uitat el, a ascultat, a fost pe la niște boieri... ș-a înțeles că cuconașu se însoară... Pe fața palidă a călugăriței, în ochii negri, tremura o umbră de neliniște și de ciudă. Și cu cine, mă rog? întrebă Isailă trăgându-și pe genunchi cojocul la care lucra. Este buier gros und bogat... gemu domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul. A! cuconiței nu-i prea place pe la noi... Da’ eu mă întorc cât de degrabă, cât de degrabă... — Apoi să vii sănătos, stăpâne... zise Faliboga. O mână mititică bătu-n geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]