49 matches
-
plec la Cernăuți, să duc pe tâlharul ista la scoala". A doua zi, "tâlharul" încerca iar să fugă, luând-o la deal, pe șoseaua națională ce duce la Botoșani. Prinzând de veste, Eminovici trimise după el oameni calări. Haide îndărăt, cuconașule, - îi ziseră oamenii când îl prinseră - haide la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea la Cernăuți - țipă zbătându-se Mihai - că eu sunt învățat și fără Cernăuți." După ce
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/A_avut_eminescu_copii_ion_ionescu_bucovu_1352051358.html [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
depoziția petentului: „ tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/A_avut_eminescu_copii_ion_ionescu_bucovu_1384080647.html [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: "Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV;" "Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore;" "Neneaca, cuconașul ei și dascălul;" Geniul vechi al romanilor și românii de astăzi;" "Despre Basarabia și cetățile ei vechi" ș.a. Autor de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria națională, dovedind o
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
de tineri în străinătate, ca să învețe... teologia? Nu. Științele naturale, tehnica, medicina, filologia. Nu, nimic din toate aceste. Dreptul. În sfârșit, a sosit o droaie de doctori în drept și-n strâmb, cărora le trebuie pînea de toate zilele și, cuconași scoși ca din cutie precum sânt deveniseră și cam exigenți de felul lor. Pita lui Vodă nu-i tocmai mare în Țara românească. Mai drumuri de fier pe unde și-a-nțărcat dracu copiii, mai poduri pe uscat, mai școli prin sate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-o oprește aceasta și societatea noastră - orice s-ar zice - chiar cea mai naltă societate e pe deplin democratică. Dar pentru o asemenea înaintare regulată prin {EminescuOpX 167} merit, prin știință, prin onestitate se cere muncă și răbdare, iar cuconașii nu iubesc munca și sânt nerăbdători de-a parveni. Aceasta e adevărata corupție: tendența de-a câștiga lesne și fără muncă, tendența de-a se gera în om mare fără merit, aceasta e corupția adevărată, ale cării urmări sânt ura
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea nici o bucurie nu-i mai dă Inimii mele, boală și putredă ciutură.” (M. Isanos) „Poate-ți odihni oleacă - zise femeia - îți fi obosiți.” (C. Hogaș), „- Ostenit trebuie să fi fost cuconașul ist tânăr, observă femeia privind pe tovarășul meu cum dormea de adânc.” (C. Hogaș), „...Trebui, deci, să coborâm cele treizeci și două de scări (...); ai fi zis că te scobori în fundul pământului.” (C. Hogaș), „Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
românii domiciliați bucureștiul în 1871 161 Când îmi amintesc de epoca aceea și când mă gândesc cum că faptele lui Isvoranu, care astăzi ar ridica presa și întreaga opinie publică, pe vremea aceea erau privite ca inocente petreceri ale unui cuconaș, nu pot să nu spun că oricare ar fi ticăloșia oamenilor, vremea are, în mersul ei înainte, victorii morale pe care le prețuim numai când ne uităm înapoi. Oare ce vor zice urmașii noștri de după o sută de ani despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i-au zis / Pentru șlic. Am aflat numai Iupiter că tare-au râs.“ Fanteziile lui C. Negruzzi pălesc sensibil în fața unei inițiative contemporane, de un spirit practic mult mai ascuțit; ea aparține lui Vasile Porojan și tovarășului său de joacă, „cuconașul“ Alecsandri. „Pe la 1827 - își amintește cel de-al doilea - aveam de profesor pe călugărul Gherman, acel care a vândut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui Șincai. El ședea la noi și, afară de mine, avea și alți elevi externi, dintre care și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pe Dumnezeu, o Domnului nostru Ce vârstă de Domnul este. Când plecă spre bătrânețe, o Domnului nostru Cele roduri de-mpărat, o Domnului nostru Grele oști au ridicat. Jos la țară le-au lăsat, o Domnului nostru Taie mii de cuconași Dumnezeu nu s-a-ntâmplat, o Domnului nostru C-a fost voia tatălui Tatălui și-a fiului, o Domnului nostru Tatălui și-a fiului. Să te gazdo veselești, o Domnului nostru Ne-nchinăm cu sănătate. Colindă la casă cu fete
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu aici aduceam întru împlinire. El și cu mine am stârpit sămânța haiducilor, de puteai dormi cu pungi de bani în mijlocul drumului, nesupărat de nimene. Ei, acuma mi-au amorțit brațele stând de atâta vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele, zări mal multe monede albe. Știi una, cuconașule, adause el, văd că stai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreme fără treabă. Ia, dă-mi, cuconașule, un sorocovăț 39 pentru o lulea de tutun. Scosăi punga să-i dau sorocovățul fără nici o vorbă, dar ochiul lui de bandit, fu-rișăndu-se în fundul pungei mele, zări mal multe monede albe. Știi una, cuconașule, adause el, văd că stai bine din parale; dacă-i așa dă-mi încaltea doi sorcoveți, să-ți zic și eu un bogdaproste. Îi dădui și al doilea sorocovăț. Bogdaproste! Să trăiești mulți ani! Tocmai am dat la dres o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sorocovăț, numai bine le-aș putea scoate de la ciubotari 41. I-am dat și al treilea, fără să crâcnesc. Atunci el se sculă și, cu pași leneși, târâtori, ieși din odaie îngăimându-mi următoarele cuvinte: Să ne vedem cu sănătate, cuconașule, când ți-i primi leafa; că nu-i mare lucru să-mi dai și mie o zeciuială 42. A doua zi mi-am prezentat demisia la ministeriul de justiție și a treia zi am plecat acasă la Fălticeni. Stătusem două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care nu cred să se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când cialalți erau niște mitocani de la țară, neciopliți, iuți de colți și care nu vroiau să recunoască rangul musafirului. Negreșit, momentele cele mai plăcute pentru un vânător care a calcat chilometri întregi prin arșița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog, vrednicia noastră părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a dispus de cele mai bune antene spre a recepta opera lui Sadoveanu, dar nici acesta (și nu numai el) n-au înțeles, cum se cuvine sensul modern, înnoitor al concepțiilor criticului, al militantismului său estetic maiorescian. "Haiducul" Sadoveanu și "cuconașul" Lovinescu păreau incompatibili în plan social, dar modurile lor de a vedea și a crea literatura se dovedeau complementare. În cadrul polemicilor din epocă, teoretic, se excludeau reciproc; la o evaluare obiectivă post-factum, în planul valorilor, Baltagul stă foarte bine alături de
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
în tinerii români coarda vitejiei. Lor începu să le placă armele, vînătoarea și călăria; feciorii de boieri luară un fel de aer de cabadai, termen adoptat de dînșii și care avea semnificația de voinici. În timpul lui Grigorie-vodă Ghica, pe la 1823-1824, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen; a se lega la cap cu tarabolus și a-și încărca sileahul de la brîu cu pistoale și cu iatagan, precum și a-și
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
participat la dueluri. Paris - Petersburg - Chișinău - Iași - București Vorbind despre frisonul vitejesc al tinerilor boieri munteni în primele decenii ale secolului al XIX-lea, Ion Ghica conchidea: "Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași. La 1831 cei mai mulți au încins sabia, scriindu-se în miliția națională".17 Aparent paradoxal, intrarea în rîndurile armatei i-ar fi liniștit pe fiii de boieri. De fapt, gîlcevile cu arma în mînă n-au încetat, ci s-au "disciplinat
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
oraș pe care Pușkin îl numea "Sodomul-Chișinău". A.S. Pușkin și boerii români În decurs de numai cîțiva ani, Pușkin a fost implicat într-un număr impresionant de dueluri. Probabil că și din această cauză românii simpli din Basarabia îl porecliseră "cuconaș Pușcă". În iarna anului 1820, Pușkin plănuia să plece la Moscova, să-l provoace la duel pe contele F. Tolstoi-"Americanul", dar își realizează intenția abia în 1826. La Chișinău, în octombrie 1820, în urma unei neînțelegeri la masa de biliard
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
se urcă în părul de lîngă casă, și să încremenească pe scaunașul ieșit din gura cuptorului oricine se așază pe el. Cîștigă, din cărți, o avere, și ajunge să joace cu stăpînul iadului. Joacă pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos, și muriseră în piața orașului. Face, pe deasupra, și o cruce de cretă pe poarta iadului, ținîndu-l închis pînă la ștergerea ei. Ca-n Ivan Turbincă, moartea vine și este păcălită cu
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
LECU] (cu capul în ușa din dreapta, pl. 3) Apropos, a câta oară intri la ea azi? D[OCTORUL] A treia!... Taci! (intră, A[lecu] iese ) {EminescuOpVIII 315} [ SCENA II ] NIȚĂ, VASILE ([intră] prin fund, în haine de voiajor) NIȚĂ Vai, cuconașule, că de câtă vreme nu v-am mai văzut... Ș-apoi unde mi te văzură ochii iar... tumna-n țara neamțului. [ȘTEFAN] Bine, bine! (caută-n portofoliu) Na! NIȚĂ (supărat) Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
VASILE ([intră] prin fund, în haine de voiajor) NIȚĂ Vai, cuconașule, că de câtă vreme nu v-am mai văzut... Ș-apoi unde mi te văzură ochii iar... tumna-n țara neamțului. [ȘTEFAN] Bine, bine! (caută-n portofoliu) Na! NIȚĂ (supărat) Cuconașule... las' pe altă dată... acu nu! Când eu te-am purtat pe brațe, nici atâta bucurie nu vrei să-mi lași... Pare că ți-aș fi spus bine-ai venit numai ca să-mi dai bacșiș! [ȘTEFAN] Nu... dar... N[IȚĂ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia și de la mine ceva... ce pustia... Te rog. (îi dă o monedă). N[IȚĂ] Sărut mâna. Ne mai vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă... și bolnavă. Or fi oare zece ani de când n-am văzut-o? Fi, zău!... Eu eram cogemite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]