7 matches
-
cu „lopisca” fără ca aceasta să cadă pe pământ. Dacă nici unul nu reușește să bată mingea la distanță suficient de mare ca cei din „casă” să poată fugi dus - întors între cele două „țiluri”, unul din cei de afară scoate trei „cucuri” - aruncă mingea în sus de trei ori. In acest timp cei din „casă” adunați la „țilu1 de fugă” trebuie să fugă până la „ți1ul” celă1alt și să se întoarcă fără a fi lovit cu mingea, altfel ei vor ieși „afară” (Florian
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
minune cu copilul aiesta, a și priceput cum se face chemarea la căpitan! Are să fie mare cap de oști! Chipul bătrânului se Întunecă Însă când văzu privirea căpitanului. Din luminiș, arcașul Modruz sosi și el, În fugă, cu arcul și cucura de săgeți la spate și sabia la centură. - Modruz, aduni oștenii pentru plecare. Rămân aici douăzeci, care vor Însoți trăsura contesei spre Țara de Jos, și de acolo, pe drumurile Dunării, pe calea cea mai apropiată, spre orașul din lagună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
marginea unui asemenea cerc, iar Nogodar intră În vorbă cu câțiva tătari care purtau pe cap calpace din blană de vulpe, cu coada atârnând la spate, cu scuturi mici și rotunde prinse la umărul stâng, cu arcuri dublu Încovoiate și cucură de săgeți la oblâncul șeii. Bătrânul le spunea că, odată ce soarele apune, e interzis să mai ceri intrare la marele han pentru prezentarea cadourilor din partea lui Ulatay baatur, mare vânător În pădurile din susul Niprului. Dar, dacă vestiții războinici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se pare destul de grea. Sunt prăfuiți, nădușiți și gâfâie, gâfâie să le iasă sufletul pe gură, nu alta... Popas! orânduiește Șendrea. Boierii își aruncă la pământ armele, povara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sp. se întoarce împotriva lui G., care a plecat la Slobozia, împreună cu Cs., S.A. și Nanianu: „Aș prefera să fie corect, nu să mă întreb, de fiecare dată cînd vin la redacție, în ce toane e. M-am săturat de «cucurile» și de «goangele» lui. Nu realizezi - mă întreabă - că a transformat revista într-un instrument de promovare a intereselor personale? Uită-te, acum, cu ce insistență îi cultivă pe cei de la Institutul de Teatru, unde urmează să-și bage odrasla
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o etapă mai grea în economie”. Eu nu miros în „confesiunea” sa niște regrete adevărate, ci intenția de a anihila orice protestare, dacă vom fi trimiși pe teren cu însărcinări care nu intră în fișa posturilor noastre. Pe mine, poveștile, „cucurile” (cum le zice Sp.) lui nu mă vrăjesc și nu mă înmoaie. *„Vremurile - scrie Maiorescu în Jurnal, la începutul agitatului an 1866 - sînt prea importante ca să-ți irosești timpul doar cu lucruri spirituale”. De peste două decenii îmi motivez cu fraza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ș.a.m.d. Și mișcările statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]