58 matches
-
meu dă mâna cu Einstein căci ceea ce este fraged învăluit de ceea ce este negru de-a pururi negru va rămâne dar Ofelia tu nu ești și nu ești veverița dezordinii nu ești nici măcar desfrâul din răbdarea băștinașilor ,mi-a scris cucuvaia: fă-mi propuneri" toamna - zic la urma urmelor toamna pe care cocorii cu un singur țipăt o lasă borțoasă , Noaptea florida tangoul" Orb ca o ploaie de noiembrie care a dormit o sută de ani de unde să știu că între
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
de ordin ortografic („â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom:/ BUF ! BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu afectează întregul. Poemul
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau brotaci, scuturând boabele de rouă, pânzele marelui păianjen cu cruce pe spinare străluceau sub soarele de după ploaie. Nopțile, cucuvăile din podurile Facultății de Medicină convorbeau cu cele de pe streașinile palatului Cotroceni, în nesfârșite șuete. Afară de rezultatele mele școlare în cea de a treia clasă a Liceului Gheorghe Lazăr, totul era în ordine - dacă n-aș ține un pariu, aș
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
gîtuit de emoție: E for-for-formidabil, zău! Imediat după aceea însă, deși în șoaptă și adresîndu-se mai mult către Virgil, vocea Ilincăi fu auzită aproape de toți: E pîr-pîr-pîrmidabil! Tomiță fu primul care slobozi un hohot de rîs ca un strigăt de cucuvaie. Apoi se dezlănțuiră și ceilalți, inclusiv Nuțu, care nu-și prea dădea bine seama de cine se rîde. Cîteva clipe, rîsul tuturor avu un efect miraculos. Fiecare deveni altul; mai bun, mai prietenos, mai dornic să se afirme într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ținere de minte. După ce am vorbit nu știu cât timp, făcându-ne planuri, mă întrebi: „Ce planuri?” Măi Pâcule, cum să uit eu de armăsarul la care tot timpul mi-i gândul? Am vrut și eu să lungim vorba, că altfel... cântă cucuvaia. Îi drept că nici pe mine nu mă trage ața să mă duc acasă pentru totdeauna... Una-i să știi că mâine pornești la drum și alta-i să-i vezi pe cărăuși trecând pe șleau în șir ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treburi mult mai importante și mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete... Gata! S-a zis cu agitația împotriva ordinii de drept, mă Cucuvaie sinistră! Iaca-kaca! Te-ai speriat că-ți schimb eu ordinea?! Mie dă-mi numai ceva semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că nu-ți schimb eu ordinea, dom'le Geană. Da cine, mă Filfizonule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doi godăcei, care l-au înlocuit pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi auzit două tălpi grele pornind împreună cu el; se întoarse înapoia lui, nimeni. Strânse cingătoarea de piele cu cuie, își legă la păr baticul cu pete roșii, luă ulicioare strâmte și întortocheate, un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi șintâi puii de rândunele; într-o bostănărie un bătrân era înhămat
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Un refren, un gong extern, Socotit de el că-i tunet, Când, de fapt, e șters și tern. De-l auzi, poate surprinde, Pare viu și antrenant, Dar, când coarda o întinde, E un chin, e enervant- Un vaiet de cucuvaie. El spune, cui vrea s-asculte, Că e unic, că nu mai e Nimeni, ca el, să mai cânte. Și să nu te puie gaia, Cumva, să îl contrazici, Că doar el e, vorba aia, „Talent vast”, restu’-s pitici
BOUL-BĂLȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368525_a_369854]
-
chemări [45] Dar dacă-n vecii stinșii-n întunecimi Calul Troian al lumii nici n-ar fi existat o invenție pură a poeților sadici un fel de vis macabru în sufletul lor beat [46] Și noi așteptăm singuri ca niște cucuvăi ceva ce-n vecii lumii n-ar putea ca să vină cum ar putea Călăul ca ceva să se-arate când acel Ceva-n lume nu are nici o vină [47] Cum ar putea moartea să vină într-o țară când nimic
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017 Toate Articolele Autorului nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine, pământul este mult mai greu ca mine tu să mă îmbraci cu a nopții taine căci
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
înbobocițimă uit la ceas și limba bate ora șapte,e ziua ta femeie, veșnică făpturăcu dalta ți-am cioplit trupul în stâncăsurghiun mi-a fost visul, îmi dai o gurăcând ochiul tău începe iar să plângă.... XIX. CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine, pământul este mult mai greu ca mine tu să mă îmbraci cu a nopții taine căci sunt nevrednic de
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine,pământul este mult mai greu ca minetu să mă îmbraci cu a nopții tainecăci sunt nevrednic de a ta venire,mai bine îmi faci un pat de paie
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
un loc neștiuttu patul mi-l așezi ca să pluteascăcând asfințitul dă mării un săruteu voi pluti spre o lume nelumească,apoi vei lua din roșul asfințito pală din a flăcării văpaieși focul să mă poarte în infinitsub cântecul pustiu de cucuvaie.... XX. IMNUL TIMIȘOAREI, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Timișoara e în stradă împreună rezistăm lumea întreagă să ne vadă, protestăm, scandăm , cântăm, țara iarăși se revoltă, și-n piețe ne adunăm pentru o
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase ținta, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufniță banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea dă navală Strigau cât îi țineau plămânii Să-l arestăm pe criminalul, Pe ucigaș, mânca-l-ar câinii! *** O logică universală Ne tot explică cum că dacă Tu lupți
ÎNCĂ O DUZINĂ(DE CUVINTE) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379635_a_380964]
-
în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea da navală ... Citește mai mult În memoria unui elefantUn elefant lăsat la vatrăEra privit ca un gunoiAbia sosit, în jur el catăUn monument pentru eroiDar nu trecu mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
acestora și numai acestora, se răsfață o plebe uricioasă și lacomă ca și corbii ce rotesc asupra unui om murind. Cum e înnăscut în aceste naturi catilinare, în aceste inimi pline de minciună și venin, instinctul de corb și de cucuvaie, de se plantează tocmai atunci asupra unei nații când ea e în momente de grea cumpănă? {EminescuOpXI 291} Cu un semn de discordie ivit între actorii de căpetenie ai unei viitoare conflagrațiuni cată să privim și incidentul foarte semnificativ al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe la geamuri - O fată, prin gratii, plângând, Se uită ca luna prin ramuri. Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Tabla tuburilor sună, aiurarea tuturor... O grăbită alchimie, fâlfâie o vâlvătaie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]