1,114 matches
-
sau mai degrabă i-o suportau pentru bani. S-a dus la Mainz. La Mainz l-a regăsit pe Errard Nepotul, cu care-a împărțit o cameră încălzită. Era o cameră mare, destul ca să-și țină în ea plăcile, lacurile, cufărul, șevaletul, penele de porumbel, băile de acizi. Peste un an, în 1640, o revede. E începutul după-amiezii. E singură, într-o rochie albastru cu galben, în fața clopotului de aur al Aurarilor din Mainz. Îl așteaptă. Nici acum nu-și poate
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
dureze și chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale defuncților, cutiile cu tot felul de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că se și făceau lucruri trainice, din materiale durabile (pendula mea de la 1906
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
publică celebrele Manifeste abia în 1924), Urmuz apare în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale, în 1930, și rămîn ca mostră a unor inginerii lingvistice fără precedent la noi și aiurea. Mutațiile așa-zicînd informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea "cu metodă" a
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
ca într-un jurnal de călătorie (excelent scris, de altfel, mai ales „delirul psichedelic”), WTC, Metropolitan, Empire State, Central Park, Rockefeller Center, Times Square ș.cl. cu ornamentele conotative de rigoare. Nimic nu este ceea ce este, totul este încarnare și simbol. Cuferele trupului meu are la rându-i două părți: Uterus și Jurnal cu minotaur. Mă opresc asupra primului, cel mai interesant, nu neapărat și cel mai reușit. Ar fi multe de spus, căci abia acum textul e cu adevărat generos. În
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
poate fi și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că suntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un creier și un sex” (p.62) și scrie naratoarea Cuferelor...: „Dacă mai sufeream pentru trupul meu, chiar și după ce-i senzualitatea, aceasta pentru că nu izbutisem să-i descuamez puținele piei scârboase pe care le mai avea. Nu reușisem să-i extirp pestilențele. Trupul meu era, oricât aș fi vrut să
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
eseista îi dăunează prin excesul de informație pe care ține să o înghesuie în text cu orice preț, indicând ostentativ grile de interpretare. Intențiile nerealizate din acest roman însă obligă. Ruxandra Cesereanu, Tricephalos: Cartea licornei, Peripețiile Alisei în Țara NewYorkeză, Cuferele trupului meu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 282 p.
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul pentru pălării. strânge în jurul ei o perdea și rochia din catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
din compartimentele de dormit, se urcară și câțiva hamali, își ofereau serviciile, bărbați în haine uzate, cu șepci pe cap și, din cauza nehotărârii bunicului, un bărbat gras cu un obraz buhăit și asudat a îndrăznit: a apucat cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
din Dacca, Bangladesh: nici o aglomerație, nici o mulțime de oameni care să te izbească, de vehicule, de acțiuni. În arșița dimineții de iunie piața se întinde luminoasă și deschisă. Călătorii se îndreaptă spre intrarea laterală a clădirii în formă triunghiulară, duc cufere pe umăr și în mâini, ies tacticoși, în timp ce umbrele se fac mai scurte. În fața intrării principale și a turnurilor încununate cu loggii deschise stau birjele, înșirate de-a lungul spațiului acoperit sub ferestrele arcuite, și acolo își lăsase Herr Leo
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
lucreze cu 30 de ani în urmă. Lada cu vechituri pe care o are fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, chiar și cei care vor să uite trecutul, nu e doar un sertar sau un pod sau un cufăr în care depozităm tot ceea ce nu ne mai folosește în viața de zi cu zi. Fie că vrem, fie că nu, sîntem, de fapt, niște lăzi cu vechituri în care tot adăugăm pînă în ziua în care altcineva le pune
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
nostalgie oarecum apăsătoare străbate aerul schițelor în care misterul, senzația de ascuns, de necunoscut și inexplicabil certifică deopotrivă persistența unor obsesii, posibile dedublări sau incapacitatea de luare în posesie. Finalurile sunt ocultate, rămân indecise, închise în metaforă ca într-un cufăr. În După ce lovitura s-a dus, naratorul e martorul îndepărtat surprins de o iminentă întâlnire, pe care o așteptase și o pregătise îndelung, Pădurea tânără a lui aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
șasea lumină este și o carte despre înțelepciune. Titlul este sugerat de o poveste hasidică (reprodusă în volum la paginile 169-170), potrivit căreia un rabin consacra anual o zi pentru "lacrimi și lamentații". În acea zi el scotea dintr-un cufăr o menora cu șapte brațe, "aprindea primele cinci lumînări, precum și pe ultima, iar apoi se ruga și plîngea". Primele cinci brațe ale sfeșnicului reprezentau cele cinci simțuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
se Încheagă Noi, ca ciorchinii ghemuiți, stăm ziulica-ntreaga Și-l așteptăm pe Moș Crăciun să vie. Ca de-or Începe alții la porți să ne colinde Ursonul mi l-oi pune și căciulă cu urechi Desaga clipelor iernite din cufărul cel vechi Mi-o ține varasie-n ast Ajun ce ma cuprinde. În ziua sfîntă cozonacu-i copt pe masa Sub brad, Îmbrobodita-i iarnă În năframe C-a obosit cernind cu dor În albe coame În curtea ninsa cu iubiri de-
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
lumea visului și multe simboluri sunt greu de descifrat, spre exemplificare, perfect coregrafiat sub lupa încetinitorului, meciul de tenis între doi domni înveșmîntați în costume roz-rococo. De o mare forță poetică este aria finală, cînd însoțitorii lui Ghandi își deschid cuferele, din care începe să curgă nisipul, în timp ce ei înșiși sunt mumificați cu bandaje albe." Și, în continuare, cronicarul se întreabă: "Moarte, unde îți e spaima?" "întoarcerea la Ritual" sub acest titlu Stefan Rütter scrie în "Kölner Stadt-Anzeiger": ..."fantezia imaginilor lui
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
muncea în realitate, după care, fără a mișca un deget, își băgau în buzunar un franc din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
ani la noi este, totuși, de un nivel mai degrabă medi(ocr)u. RealK se deschide cu o convenție romanescă de secol XVIII placată pe realitatea internautului. "Manuscrisul" jurnalului nu este găsit de tânărul Andrei în cine știe ce bibliotecă, pod sau cufăr, ci pe net, la o adresă indicată chiar de... Dragoș, autorul textului: www.weblong.ro/realk. Cei doi au fost întâmplător tovarăși de tripuit, iar când Dragoș renunță la un moment dat să se mai drogheze, îi face "cadou" textul
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
urăsc necreștinește este agresivitatea, obrăznicia de care unii dau dovadă. Pentru asta promit că, dacă nu încetează cu "scrisul", data viitoare le voi închina o recenzie cu citarea sursei! Să deschidem deci cutia Pandorei. De data asta, cutia e un cufăr de cărți! Păzea! Să vedem cum scrie un domn la vîrsta maturității fără a înțelege de ce scrie: Scrii fără să poți/ răspunde vreodată de ce/ e ca și cum un negru ar fi/ întrebat de ce e negru/ de supărare. El e, de altfel
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
repetatele încercări de a deveni femeie, de a se inventa și a se reinventa o dată și încă o dată. Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă pustie a găsit un cufăr cu cărți, iar la întoarcere și-a surprins maeștrii corectîndu-i, simțindu-se mai bună ca ei și sfîrșind prin a-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
atunci, în zilele acelea, mare lucru, mai târziu am înțeles ce s-a întâmplat, când mi-a explicat colonelul Otto. El m-a pus la curent cu toate. Mergeam în fiecare zi în bunkerul lui Hitler, luam de acolo un cufăr în care erau cizme, mergeam acasă la Otto, le curățam, le lustruiam și le aduceam înapoi. Habar n-am avut ale cui sunt cizmele, până când într-o zi, eram pe coridor, în bunker, îl așteptam pe Otto, și am încremenit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
ori, până să-și deie seama... Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” H1 și H2 Fuhrerul, în cizmele lustruite de Johann „H2 erau cizmele dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el” „După o vreme, m-am trezit că în cufăr erau câte două perechi de cizme. Pe una, cu mărimea 44, scria înăuntru, pe căptușeală, H1. Pe alta scria H2. Astea cu H2 erau cizmele dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el, numai că era cu 5 cm mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Andrei Zanca Podul bătrînelor case, un timp răstignit în pulbere peste păpușa de lemn, cuferele pline cu hainele primilor pași, rămîi pironit de sfială, urmele-furcă ale turturelelor în praful gingaș, hieroglife repetabile în mireasma lină a zăpezii, cu smerenie întorcîndu-te înspre scară, învins de irecuperabil Lebede de-o parte și de alta a insulei. hanul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
Și-mi auzeam numai suflarea, Dar câte limbi vorbea tăcerea... Dintr-un ungher, se răspândiră Volume stinse ca trezite, Dar când să le deschid, din pagini Au început să zboare fluturi împrăștiind în aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise Și-n urmă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
acest domn Solomon, dar numele său neobișnuit îmi plăcuse fiindcă era altceva decât puzderia de Ionești și Popești de care te-mpiedicai sonor la orice colț de stradă. Or, Solomon era un nume de nicăieri, credeam eu, de sertar, de cufăr, de cutie magică. Tot pe vremea aceea se ivise o cântăreață de-a noastră care își spunea Narghita: avea o voce de fetiță retardată și clinchetea fie ca un clopoțel, fie ca o privighetoare oarbă. Ei bine, Narghita stătuse ani
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la vagonul de bagaje, iar apoi mă urmă până la ieșirea din gară. Aici puse jos geamantanele, își ceru plata și dispăru îndată ce-o primise. Era cazul, acum, să caut o birjă, dar
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
am adresat atunci unor inși în uniformă, ce păreau să fie de la poliție, dar abia dacă m-au considerat demn de vreun răspuns, arătând, laconic, cu degetul omnibusul, ceea ce îl făcu din nou pe vizitiu să înceapă să tragă de cufărul meu. Ce să fac? Pe de o parte nu puteam rămâne acolo toată noaptea, pe de altă parte îmi era ciudă să cedez și să trag la Brofft, cu atât mai mult cu cât aveam despre o gară concepția vest-europeană
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]