227 matches
-
al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După William M. Johnston, Weininger este, alături de un Karl Kraus, de pildă, reprezentantul tipic al nihilismului terapeutic aflat totuși într-un cert declin la acea
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozata, de regizor, în mlaștină. Artistul vizual a avut, probabil, în vedere generarea unui soi de halou între public și farsă tragi-comică de pe scenă, pentru că “baza reprezentației” (partea cea mai de jos) să fie cufundata într-o ceață ultrafină, într-o ambiguitate cu sensuri de toate felurile. Secvență de început (înainte de ridicarea primei cortine) lasă impresia că durează cel putin 166 de secunde, răstimp în care, pe fundalul unui grohăit fioros și al pașilor grei
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
cu carne și angoase, cu tumult uman și aventură, teatre mari din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate, dreptunghiulare, toate decorate cu același albastru acvatic în pass-partout, cu perspective jucate, proeminente, îndrăznețe sau cufundate departe, în rame și nostalgii. O expoziție mișcată. Care mă mișcă. Un artist care și-a dublat talentul printr-o enormă și continuă și susținută muncă. Un artist în care freamătă fericirile și tristețile generației mele, speranțele, visele și deziluziile
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Nu dorm. Păzesc dimineața aceasta să nu se facă ziuă. Nu vreau s-o las să plece din mine. Nu vreau s-o las să-mi smulgă mai multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
ideile pe care le nutrea în inima sa, căci în curând ajunse să se convingă că se afla pe un teren fals, și își zădărnicise timpul căutând adevărul. Într-una din zile, pe când el rătăcea, după obicei, pe malul mării, cufundat profund în cugetările sale, apare înaintea lui un bătrân cu chipul plin de blândețe și de demnitate, pe care după ce-l privi câtva timp cu respect, intră cu dânsul în dialog. Acest bătrân îi zgudui din temelii întreg edificiul de
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ce pricină). (Frumoasă „perspectivă” ar fi fost pentru mine un asemenea articol, pe care nu mă simțeam deloc în stare să-l scriu!) Și iată că, pe neașteptate, uitîndu-se la mama ta, ce nu mai era tînără și ne asculta cufundată vizibil în gînduri triste, Curzio Malaparte a întrerupt discuția și s-a apropiat de ea ca un cavaler de o doamnă, punînd-o volens-nolens să facă un scurt tur de dans cu el în jurul mesei. („Dansul lui Malaparte” ar fi trebuit
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare" (ibidem). După cum vedem, magia neagră, alchimia, si comedia se îmbină în fluidul aceluiași discurs vîscos, în care încap "reverii vinovate
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
fel încât viața scriitorului și opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful picioarelor, noaptea, încercând să se obișnuiască cu obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este evocată ca element comun obligatoriu, ce creează posibilitatea unui pact al scrisului, dar și al cititului ori al receptării critice: „printre diversele dezordini în care ne aflăm cufundați azi, una e haosul în domeniul limbii (...) și e nevoie să ni se amintească permanent de răspunderea pe care o poartă poeții și criticii noștri în ocrotirea limbii noastre” (p. 403). Eliot recunoaște că a dorit să se exprime în
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș scăpărau în repaosul serii... Povestea monezii ne cucerise pe toți. Am tăcut, muți, de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea, din cîți povestitori am auzit, ca autorul Marei Epici. El avea pentru proză și pentru prozatori o admirație sinceră, copilăroasă
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
de baștină și cu atît mai puțin a vreunui coleg care o depășește prea mult). Ca atare, în fața noii infamii (Irina Coroiu fiind de fapt al treilea filmolog expulzat de la Cinematecă în acest an), nu m-am mai adresat ,,Biroului" cufundat el însuși în mizerie (din care Alex. Leo Șerban s-a recuzat, demisionînd din Asociație și din Uniune). De data aceasta, am schițat un proiect de Moțiune în ipoteza definitivării lui împreună cu unii colegi independenți, în speranța enunțării publice a
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
voi inventa morile de vânt.Ah vântul, ce cutreieră de la răsărit la apusși colindă cu ploilepeste întinderi ce sorb ninsorile.Rostogolesc o stâncă spre vîrful muntelei.Iar mă întorc la Sisif.Nu este important muntele, nici stâncaimportant este că urc cufundat de adâncși dincolo de orice consolareung rănile cu sare.Cei care au visat cel mai multsunt cei ce au suferit mai mult,fiecare cu muntele și stânca ce urcăîmpinsă spre creasta de muncăși... ? Tăcerea țipă iar durerea speră.Tăcere!... XVII. SISIF
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe acolo se ivesc, mai pe aproape, mai pe departe, cîte un copac, cîte o cumpănă de puț, cîte o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos și aruncate iar în aer, după cum se schimbă vîntul și după cum se mută ochiul. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Dar el nu e doar un extremist de dreapta, ci și unul furios ca un taur când vede roșu, și căruia îi displace tot ceea ce în general place și invers. Le Clézio nu l-ar fi băgat, probabil, în seamă, cufundat cum îl știm în natura primară a insulei pe care n-o părăsește decât ca să încaseze Premiul Nobel, dacă Millet nu s-ar fi pronunțat cu privire la stilul romanelor lui în termeni nu dintre cei mai frumoși. Cum s-a pronunțat
Câte feluri de fanatisme există? () [Corola-journal/Journalistic/4218_a_5543]
-
am petrecut, ca adolescent, ore palpitante, duminicile după-amiază, în sala uriașă unde erau sortate publicațiile străine. De la reviste de sport în franceză, poloneză ori maghiară, la periodicele culturale din Hexagon, la reviste din URSS tipărite în franceză ori engleză, stăteam cufundat, ceasuri în șir, într-un adevărat paradis al presei internaționale. Cele mai multe erau abonamente ale unor instituții: Biblioteca Județeană, Inspectoratul Școlar, Palatul culturii, Școala populară de artă. Dar între destinatari se aflau și Episcopia, și Sinagoga, și chiar clubul sportiv UTA
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nelimitate, cum ar fi muntele imens unde I?i aveau s?la? zeii: „ El de dou? ori mai nalt e, decat dep?rtarea-n soare. Stânc? urcat? pe stânc?, pas cu pas În infinit Pare-a se urcă iar fruntea-i, cufundat?-n În???ime, Abia marginile-arat? În albastrantunecime: Munte jum?tate-n lume — jum?tate-n infinit". („Memento mori") Dou? tipuri de spiritualitate se configureaz? În opera eminescian? una Închis?, În care cunoa?terea e imposibil? (spa? iile descrise Întruchipând simboluri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vor continua și de acum încolo s-o facă la fel de nestingheriți. Primii s-au dumirit singuri, ceilalți vor avea pe veci urechile astupate la orice tentativă de a le pîngări zeul. De aceea, nu poți să-i spui unui om cufundat zilnic în ritualul fantasmatic al degustării de iluzii televizate că, prin ceea ce face, e robul inconștient al unei păcăleli colective. Dacă totuși o faci, va ridica nepăsător din umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu. De când mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]