9 matches
-
sufletul omului! Prețuiesc, pe naiba! N-are nici o noimă, nici cât negru sub unghie, ca să omori sau să te omori, pentru-o cărțulie pe care nu poți s-o citești ori s-o-nțelegi. Sau pentru cine știe ce minune de poveste cufurită! Povestea este calea, adevărul și viața! Ține-ți fleanca, Sile! Tu și câinele Sofocle! Ai înțeles, da' n-ai priceput! Da... Îi avem pe bătrânii evrei cabaliști, pe Moise Cordovero, pe Rabbi Bar Yochai, pe Rabbi Ari Isaac Luria Leul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nasoală a vieții, dar varianta dezirabilă nu o cunoaște nimeni. Io, dacă aș fi profesor, nu i-aș învăța pe copii despre specii, clase de animale, ci despre tipuri umane: les nouveaux riches, curva, pișmandeza de pe șoseaua de centură, intelectualul cufurit. Asta aș face. Un manual în care să inventariez tipologii umane. Cu ăștia se vor întâlni în viață, dar șansele să dea nas în nas în plină zi cu vreo lighioană cu pene, gheare sau solzi sunt aproape nule. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cultură. A fost doar ceva de bonton. La modă cândva. Te câcâiai cu literatura, pentru că toate rafinamentele astea puteau deveni, la o adică, o sursă de parvenire. Iar acum maimuțărești un soi de hedonism pârțâit, deși nu ești decât un cufurit regretabil. Altă variantă ar fi că nici nu crezi în ce spui. Azi dă bine să nu pari prea riguros, să faci pe jucăușul, chiar dacă în forul tău interior ești un fost tocilar agorafobic. Ce să vă mai spun. Selecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la sute de cartofi cufuriți și semialfabetizați. Și chestia asta nu-i mai face absolut nici o plăcere. Dar de aia, pentru că se intră pe bază de pregătiri, se umple facultatea de idioți. O chestie interesantă, zice, s-a petrecut la cei de anul II. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
precum ayatolahul lor de la Cotroceni. Au succesul vrăjitoarelor care fac blesteme. Se hrănesc zilnic din troaca dușmăniei față de oameni. Băsiștii de presă băsescu non stop și asta face astmosfera din jurul lor irespirabilă. Ar putea fi concentrați într-un pluton de cufuriți ce aleargă disperați prin deșert după o toaletă. Într-un final, toți se scapă pe ei. Aveți cumva idee ce virus de tip dizenteric a lovit creierele băsistilor de presă zilele acestea? Sau așa au fost ei tot timpul și
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]
-
și mizerabil. Ne depărtam de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne ardea palmele, sarea transpirației ne acoperea fețele și brațele. Și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
un moment dat s-a oprit și mi-a declarat cu ochi sticlind mâlos: Bă, tu știi că dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în armată, pentru că mă ascundeam sub pat ca să nu ies la înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestea se găsește numai în scrierile lui Eno nu în Tora, deci săracul stătea rău cu cunoașterea dar o dădea tare cu revelația. Scriind plăsmuirea către cinul lui de întunecați, spune că prin norodul lor de aleși și cușeri sau cufuriți, s-au strecurat și ceva mișei cum ve- dem la 12-15: ,,Sînt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mînați încoace și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]