345 matches
-
ardelean, și încă de la Bobâlna!) Dar parcă prea suntem ridicoli creând probleme acolo unde nu e decât criză de subiecte. Pentru că așa „delirant verbal” cum îl definește Nistorescu, Dinescu n-a divulgat în gazetele sale nici unul dintre presupunsele „secrete” din cuibarul Securității. O poate afla oricine, răsfoind revistele conduse de „febrilul jucător mediatic”. Asta dacă nu cumva Cornel Nistorescu insinuează că „agricultorul” de la C.N.S.A.S. a furat din dosarele rumegate în exercițiul funcțiunii rețeta vinului pe care încearcă să-l impună
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
un megafon: „de profundis clamavit!" (detonată cu primul tău mort coborât în țărână -păzea! nici nu știi cum te spulberă undă de șoc.) primitoare cum moartea doar poate fi. de nu s-ar pune pe trupul meu ca pe-un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni atât, n-ar mai scurma după râme, nu s-ar mai scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
laptele muls de dimineață. Trăiesc și ele. Bărbații lor, bunicii noștri, au murit de mult, că erau bețivi. Îi cam plăcea, săracul, să tragă la măsea. Dumnezeu să-l odihnească!" Așa zic toate. Apoi ies să caute ouă de prin cuibarele din tufele din curte; să ne dea ceva la pachet. Sunt tare darnice bunicile astea le noastre. Și tare singure. Da' nu se plâng niciodată. Nici dactăr Nicu n-ar putea să le ajute. Dar'mite noi. Așa că le vizităm
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
trăiască toată copilăria și adolescența în case de țară sau de mici orașe, cu grădină ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și fotoliile cu perne moi, de afecțiunea bunicelor, care veneau să stea alături de copii și nepoate. La Săvârșin, Crăciunul zilelor noastre a fost de la început unul prețios, prin valoarea lui
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
și-a spus: „Dacă ceea ce am visat eu se va adeveri, atunci acesta este Fiul lui Dumnezeu“. S-a întors omul din drumul lui și a grăbit pașii spre casă, mânat de o curiozitate nemaitrăită. S-a dus direct la cuibarul pe care l-a văzut în vis (și pe care nici nu-l știa în realitate), l-a găsit plin cu ouă roșii și a căutat oul pe care urma să vadă acel înscris din vis. A luat unul câte
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
atunci când biologic sunt tineri!), care au înlocuit obștescul baston cu mult prea frivola tolănire feciorească în jeepuri. Disoluția (iremediabilă, după părerea mea) a P.N.Ț.C.D-ului, după trei ani în care au stat precum cloștile sterpe pe un cuibar fără ouă, nu mai poate fi împiedicată de nici una din "măsurile urgente" promise de Opriș, Diaconescu, Galbeni și alți vizionari de aceeași teapă. Dezertările de până acum sunt floare la ureche pentru ce va urma cu ocazia alegerii președintelui. Să
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
adînc lirica sa, cu Orientul, corăbiile în depărtare, cu pietrele prețioase, ftizia și figurile cadaverice, cu simbolurile altor vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
ale restaurării, m-aș fi mulțumit să constat că cel dintîi își cheltuiește agoniseala pe ce nu trebuie, iar cel de-al doilea se află în treabă unde nu e cazul. Dar gîndirile reproducătoare ale prefectului au luat ființă în cuibarul autorității publice, iar dl Varia are reputația de expert. Convins de acest lucru, președintele Iliescu s-a transformat în purtător de cuvînt al ideilor variaționiștilor, fără a-l întreba măcar ce mai face pe un Barbu Brezianu, care este un
Prefectul clonator al Coloanei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16108_a_17433]
-
întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim!” - cf. Good morning!), până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primăvară,/Al învierii prin înjunghiere / În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonică!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Păstorirea” nu mai este, demult, izotopică semantic cu “ocrotirea” ci cu jertfa/asasinare, păgân-sălbatică, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelației antroposoficosteiner-iene, până la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Până la un anumit moment al evoluției Pământului, existau doar FIINȚE CU SÂNGE RECE șI LIPSITE DE PASIONALITATE; CELELALTE S-AU NĂSCUT PE LA MIJLOCUL PERIOADEI LEMURIENE. Prin aceasta s-au format și cele două sexe, din sexul unic care existase până atunci
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
vieții și am golit toate cuiburile. Ba,într-un cuib am găsit o găină aflată în chinurile facerii,care nu vo-ia să se dea la o parte. Am băgat mâna sub ea și am luat tot ce am găsit, inclusiv cuibarul. După o săptămână, mama se plângea la vecine: - Nu știu ce se întâmplă cu găinile mele, nu mai fac ouă! În schimb, eu am scăpat de „mămica”. Dimineața, mă duceam la monitorul general și îl întrebam scurt: - Câte? - Trei! îmi răspundea el
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
rar îi trimiteau vești că începuse să creadă că deja murise pentru ei. Doar moartea se încăpățâna să nu-l ia! În schimb o luase pe Mariuca.. prea devreme, mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau atât de grele că oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Dimineață, în zori, înainte de răsăritul soarelui., încălecam pe spinarea cerbului și mă plimbam călare cât era plaja de lungă. Închidea ochii când spunea asta și vedea fuga cerbului și fuga valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un cuibar de foc; lumina rece îți reteza orice mișcare; cădea sub roți, înfiorând traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească sprijinite-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de foc țâșnit din adâncuri. Adâncurile spre care cobora ca o vidră cu capu-n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de foc țâșnit din adâncuri. Adâncurile spre care cobora ca o vidră cu capu-n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă venea numai când n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că nu era zi În care mama sau tatăl lor să nu primească reproșuri. Așa Înțelegeți voi să vă creșteți și să vă educați copiii? Uite ce obraznice sunt gemenele voastre, ba mai mult, nu mai găsim nici un ou În cuibar, nu cumva să fi intrat ele că lăsăm cainele liber și va fi vai de pielea lor, așa să știți. Plin de amărăciune tatăl intrase În căsuța lor joasă, aplecându-se de fiecare data, să nu se lovească de partea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
perspectiv?, spa?iul poetic eminescian ar fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului, „ochiul de p?dure", lumini?ul ce se deschide că o oaz? În mijlocul codrului, lacul care adun? În oglindă lui rotund? lumina lunii, „cuibarul rotind" al apelor etc.toate simbolizând „ritmul continuu al cercului ce pare s? asigure perpetuitatea duratei" . Conform acestui idealism ontologic cum Îl nume?te Ro?a Del Conte nu teiul, salcâmul ori muntele exist?, ci ideea lor, Întrucat teiul, muntele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Acesta este locul „vr?jit" În care firea Întreag? binecuvânteaz? Împlinirea iubirii ?i de aceea floarea albastr? devine un „atribut magic". De altfel, Întregul context al poemului demonstreaz? acest lucru: nuntă are loc Într-un spa?iu paradisiac În care „cuibarul rotind" al apelor se afl? „sub st?pânirea imaginii lunii că ou cosmogonic" (Zoe D.-Bu?ulenga). Prin urmare ?i personajele acestui basm de iubire trebuie s? poarte Însemnele sacre ale unei astfel de luni: steaua ?i floarea albastr? fiind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Versul din „??lin (file din poveste) " considerat de Arghezi unul dintre cele mai reu? ițe din crea?ia eminescian? relev? astfel imaginea de „ou cosmogonic" care se reflect? În „cuibarul apelor", „semnificând Începutul, unitatea originar? din care repurcede lumea". ????rînd din imensitatea m?rii, a cerului sau a codrului (toate acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ț? u chip el se p?trunde, Ca oglindă Îl alege " În poezia eminescian? se Întâlnesc frecvent imagini ale acestor spa?ii-oglind? În care elementele universului se materializeaz? În chip de reflex al esen?ei: ochiul „de aur" al lunii, „cuibarul rotind de ape", „ochiul albastru al lacului" etc: „ Oglinzile eminesciene par menite nu atât s? restituie imaginea lumii fenomenale, cât s? capteze imaginea lumii În Idee. Ele au În felul acesta valoarea de oglinzi «magice», În care este revelat? nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simbol magic este subliniat? de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]