86 matches
-
cu cuirasă și arme de foc, și au apărut prima dată la sfârșitul secolului XV în Europa. Au fost succesorii cavalerilor medievali cu armură. Termenul provine de la cuirasă, platoșa purtată de aceste trupe. Napoleon I și-a format regimentele de cuirasieri prin transferarea către primele 12 regimente de cavalerie a celor mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
I și-a format regimentele de cuirasieri prin transferarea către primele 12 regimente de cavalerie a celor mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
mai înalți și puternici oameni și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
și cai. El le-a atribuit platoșe, din acest moment fiind considerați trupe de elită. Regimentul 13 de cuirasieri a fost format în 1809 din regimentul 1 provizoriu de cavalerie grea, iar regimentul 14 de cuirasieri din regimentul 2 de cuirasieri olandezi. În timpul Campaniei din Rusia din 1812, acest regiment avea numai două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
două escadroane, altele fiind formate în Olanda și devenind disponibile în 1813. În mai 1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de culoare albastru-închis. Regimentul a fost desființat în 1814. Regimentul 15 de cuirasieri a fost alcătuit în 1814 la Hamburg din soldați recrutați din regimentele de cuirasieri 2, 3 și 4 și ofițeri luați din multe alte regimente, toți fiind amestecați cu un număr mare de recruți. Atunci când ofițerii au reușit în sfârșit
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
1812, soldații din acest regiment aveau și uniforme olandeze albe, dar și uniforme franceze de culoare albastru-închis. Regimentul a fost desființat în 1814. Regimentul 15 de cuirasieri a fost alcătuit în 1814 la Hamburg din soldați recrutați din regimentele de cuirasieri 2, 3 și 4 și ofițeri luați din multe alte regimente, toți fiind amestecați cu un număr mare de recruți. Atunci când ofițerii au reușit în sfârșit să facă un escadron să încalece, în momentul următor soldații erau trântiți la pământ
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
să facă un escadron să încalece, în momentul următor soldații erau trântiți la pământ iar caii galopau de-a lungul străzilor. Acest regiment a fost desființat în același an. În timp ce alte tipuri de cavalerie aveau propriile roluri importante de jucat, cuirasierii, descendenții cavalerilor medievali, erau cei care puteau întoarce rezultatul unei bătălii numai prin greutatea și forța lor brută. Semănau frică de fiecare dată când se aventurau înainte, iar generalii nu îi aruncau în luptă decât atunci când era neapărată nevoie.
Cuirasier () [Corola-website/Science/306027_a_307356]
-
Ney a aflat de avansarea puternicului Corp I de armată spre Ligny, acesta și-a dat seama că nu mai putea dispune de întăriri, fiind astfel depășit numeric și în imposibilitatea de a zdrobi inamicul. Mareșalul a trimis brigada de cuirasieri a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de pași. Careul englez a fost
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de pași. Careul englez a fost șarjat de către Regimentul 8 Cuirasieri și străpuns. Soldatul Henry, cu ajutorul ofițerului de încartiruire Massiet, a sărit din șa și a ridicat drapelul Batalionului II al Regimentului 69 (South Lincolnshire) din brațele sublocotenentului Clarke, care fusese răpus cu 23 de lovituri de sabie. Pentru această faptă
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
un galben deschis era brodat scutul stemei Orania-Nassau. Agresivul leu încoronat se găsea pe un câmp plin de cantonamente. Coroana prezenta cinci cercuri iar zona ovală era limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună condiție. Cuirasierii au împrăștiat de asemenea și Regimentul 33 britanic. Regimentul 73 s-a panicat văzând soarta Regimentului 69 și a rupt rândurile și el, fugind către pădure. Regimentul 33 s-a reformat pe o colină și a devenit ținta unei baterii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pădure. Regimentul 33 s-a reformat pe o colină și a devenit ținta unei baterii ecvestre care i-a doborât trupele cu mitralii, făcându-le să-i urmeze pe ceilalți care se retrăseseră. Regimentul 30 și-a menținut poziția. După ce cuirasierii au sosit la Quatre Bras, Wellington a reacționat imediat, formând două batalioane din Braunschweig în careuri și postându-le în apropierea intersecției. Bateria ecvestră a lui Kuhlmann se mutase în față și a deschis focul. Garda britanică a ajuns în jurul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii” au fost omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și 3 din Braunschweig și de cei 2 800 de nassaueri
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se afla în prima linie și, observând o serie de regimente inamice ce s-au rupt de restul armatei, aflate în retragere generală, a luat comanda unui regiment de cuirasieri dar, călărind un cal mult mai rapid s-a îndepărtat prea mult de masivii călăreți pe care îi comanda, ajungând să fie o țintă ușoară pentru trăgătorii austrieci. În cadrul acestei șarje a fost împușcat mortal. Istoricii militari notează bravura și
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
din partea dreaptă sugerează câmpul de luptă. Géricault renunță la estetica panoramei și prezintă doar un fragment dintr-o scenă de luptă, și nu întregul câmp de bătălie, așa cum se obișnuia în acea vreme. Doi ani mai târziu, pictează tabloul intitulat "Cuirasier rănit părăsind câmpul de luptă", care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior. Realizarea "Cuirasierului rănit" este mai elaborată, mai impresionantă, culorile sunt mate și mai întunecate. Dramatice și monumentale, aceste două tablouri ecvestre suscită un deosebit interes
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
o scenă de luptă, și nu întregul câmp de bătălie, așa cum se obișnuia în acea vreme. Doi ani mai târziu, pictează tabloul intitulat "Cuirasier rănit părăsind câmpul de luptă", care poate fi interpretat ca o completare a celui anterior. Realizarea "Cuirasierului rănit" este mai elaborată, mai impresionantă, culorile sunt mate și mai întunecate. Dramatice și monumentale, aceste două tablouri ecvestre suscită un deosebit interes la Salonul din 1814, într-un Paris ocupat de armatele străine învingătoare, după prima abdicare a lui
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
puternică poziție defensivă) putea supraviețui cel puțin o zi fără suport, oferind Grande Armée nenumărate opțiuni strategice și tactice în fiecare campanie. Deasupra acestor forțe, Napoleon a creat o rezervă de cavalerie de 22.000 organizată în două divizii de cuirasieri, două divizii călări de dragoni și două divizii de dragoni și cavalerie ușoară pedestre, toate sprijinite de 24 de piese de artilerie. Până în 1805, "Grande Armée" crescuse până la o forță de 350.000, bine echipată, bine antrenată și condusă de
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
Kellerman s-au adăopostit în spatele diviziei de infanterie a lui Caffarelli odată ce a devenit clar faptul că numărul rușilor era prea mare. Oamenii lui Caffarelli au oprit asalturile rușilor și i-au permis lui Murat să trimită două divizii de cuirasieri (una comandată de d'Hautpoul și cealaltă de Nansouty) în bătălie pentru a termina o dată pentru totdeauna cu cavaleria rusă. Lupta corp la corp care a urmat a fost crâncenă și de durată, însă în final francezii au fost cei
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
era căsătorit și care i-a răspuns la afecțiune în secret. Când a murit soția lui Wilhelm ea s-a mutat cu el la castelul lui din Fronberg. Scandalul l-a forțat pe baronul Künsberg să părăsească uniforma sa de cuirasier. Soțul Carolinei a tolerat relația și a refuzat o despărțire oficială, mergând până acolo încât copiii legitimi și nelegitimi au fost educați împreună. După decesului lui Karl Theodor, Caroline, la 42 de ani, s-a căsătorit cu Wilhelm la 21
Caroline von Holnstein () [Corola-website/Science/333627_a_334956]
-
se trage nesincronizat, prea devreme sau prea târziu, viteza călăreților nu va scădea suficient și animalele, aflate în plină viteză nu vor mai putea fi oprite doar de baionete. Cele mai mari șanse de a sparge un careu le aveau cuirasierii, cuirasa având șanse bune să facă gloanțele să ricoșeze. Cu toate acestea, în general, cavaleria avea șanse foarte mici de a putea sparge un careu. O asemenea formație nu avea nici „flanc” și nici „spate”, ci patru „fețe.” Careul, fiind
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era format (de la nord la sud) din Regimentul al 12-lea cuirasieri, (regimentul de recunoaștere al deviziei), care făceau legătura cu blindatele britanice și belgiene din zona Tirlemont, apoi două batalioane ale Regimentului al 11-lea dragoni. În continuare era amplasat Batalionul al 3-lea, care apăra șase kilometri de-a lungul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
În continuare era amplasat Batalionul al 3-lea, care apăra șase kilometri de-a lungul Petite Gette în jurul localității Opheylissem din cadrul comunei Hélécine, dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, la care se adăugau un escadron de tancuri din Batalionul I cuirasieri și 21 de tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci kilometri ai sectorului sudic
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci kilometri ai sectorului sudic al diviziei, care se întindea în zona cel mai greu de apărat din fața orașului Hannut. Lafont avea la dispoziție Batalionul al 11-lea dragoni plasat în punctele de rezistență de la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
avea la dispoziție Batalionul al 11-lea dragoni plasat în punctele de rezistență de la Thisnes, Wansin și Crehen, care avea în componență escadroanele de tancuri din prima linie, plus escadroane de tancuri Hotchkiss de rezervă (din cadrul Batalionului al 2-lea cuirasieri), plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva sectorului era formată dintr-un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui I cuirasieri staționat la Jauche și două
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din cadrul Batalionului al 2-lea cuirasieri), plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva sectorului era formată dintr-un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui I cuirasieri staționat la Jauche și două escadroane de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui al 2-lea cuirasieri staționate la Jandrenouille, respectiv Merdorp. La sud de Crehen era plasată 2e Division Légère Mécanique, care avea un front de-a lungul pârâului Mehaigne, până la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]