36 matches
-
lumea reală, care nu-i era tocmai prielnică. A jucat la început pantomima, cea mai veche formă de teatru: „Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine, Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne ... Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie Să merg la broaște suflecat Să-i chem în bătălie, Să vedem cine-i mai tare.” O altă lume i s-a deschis în fața ochilor atunci când a
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_teatrul_ion_ionescu_bucovu_1340914504.html [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
Din străinătate). Ne puteți povesti o amintire din copilărie ca v-a marcat întreaga viață? Vreo întâmplare veselă, eventual? Copii eram noi amândoi,/ Frate-meu și cu mine./ Din coji de nucă car cu boi/ Făceam și înhămam la el/ Culbeci bătrâni cu coarne.// Și el citea pe Robinson,/ Mi-l povestea și mie;/ Eu zideam Turnul Vavilon/ Din cărți de joc și mai spuneam/ Și eu câte-o prostie. (Copii eram noi amândoi...). Suntem foarte aproape de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1491315119.html [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NU MAI E TIMP Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu știu de unde vin și unde plec cu mersu-acesta de bătrân culbec fără speranțe, fără niciun țel, ci numai gânduri triste,fel de fel. Știu c-am plecat demult. Dintr-un trecut în care mii de visuri am avut. Doream să cuceresc și să înving, să nu mă văd cum rănile îmi
NU MAI E TIMP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/anatol_covali_1494354620.html [Corola-blog/BlogPost/340949_a_342278]
-
de ai zice că-și găsește, de se plimbă, și mireasa. Melc nătâng, ieșit din iarnă, jinduit de primăvară, nu e vremea să te lauzi, să te-audă toți de-afară! Și să scoți atâtea coarne, asta-i treabă măi culbec!? chiar că n-am crezut vreodată că poți fii atât de bleg, că ți-am spus, mai pe ferite, să nu mă priceapă toți: got, got, got, măi escargot, fugi cât de repede poți! Nu vezi cum te păcălesc, că
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1461820087.html [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
a construcției simțită în fiecare vers, chiar și în cizelarea celor mai fugitive impresii” (Al. A. Philippide). Tema centrală a celor trei volume - ce pot fi considerate unul singur, dată fiind omogenitatea tematică - este „rotata,/ libera/ copilărie”, „copilăria sfântă”, „copilăria - culbec”, pe care A. o invocă mereu cu nostalgia unui tărâm pierdut. Spațiul și timpul ocrotitor de odinioară, din care nu lipsesc prezențe și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
Băncei ș. a. ș. a. Semnalăm faptul locului competent și cerem a se lua măsuri, spre a nu se mai îngădui cât de puțin prin scoaterea scaunelor pe trotuare impiedecarea circulațiunei publice. [29 august 1876] {EminescuOpIX 195} TURCIA ["DIPLOMAȚIA CU MERSUL DE CULBEC... Diplomația cu mersul de culbec și cu estrema fineță a mijlocirilor ei urmează a coase la actele ei note și instrucțiuni scrise pe hârtie velină, povestea cîntecului: "pe de laturi cu bănaturi, la mijloc pară de foc". Dar în fața tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
locului competent și cerem a se lua măsuri, spre a nu se mai îngădui cât de puțin prin scoaterea scaunelor pe trotuare impiedecarea circulațiunei publice. [29 august 1876] {EminescuOpIX 195} TURCIA ["DIPLOMAȚIA CU MERSUL DE CULBEC... Diplomația cu mersul de culbec și cu estrema fineță a mijlocirilor ei urmează a coase la actele ei note și instrucțiuni scrise pe hârtie velină, povestea cîntecului: "pe de laturi cu bănaturi, la mijloc pară de foc". Dar în fața tuturor acestor propuneri și parapropuneri, redactate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dezgheț”, manifestat prin treptata recuperare a moștenirii interbelice și o anume sincronizare la ritmurile europene, C. reunește în placheta de debut o suită de tatonări în direcții diverse: definiții metaforice ale actului de creație (Poeții, Ciocârlia), resemantizări ale unor simboluri (Culbecul), tablouri în tușe întrucâtva suprarealiste, onirice ( Când simți zăpada, Ecoul râsului), relatări ale unor întâmplări obișnuite, răsucite spre metafizic (Timp de o iarnă, 1965), rememorări ale copilăriei și adolescenței, unele cu bogate inserții de etnos (La nașterea soră-mi, În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
nu-i jalnic, ci mai mult țipător, apoi în acea casă se va naște în curînd un copil. Nu-i bine să îngîni cucuveica cînd cîntă, c-apoi ai să pățești ceva. Cui Cuiul drăcuit de la casă să-l lapezi. Culbec Se crede că culbecii își leapădă capacul abia după ce tună primăvara. Cel ce pătimește de durerea șelelor se vindecă dacă ia un culbece, îl usucă, apoi îl pisează în praf și-l bea într-un pahar cu apă. Cununie Poporul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mai mult țipător, apoi în acea casă se va naște în curînd un copil. Nu-i bine să îngîni cucuveica cînd cîntă, c-apoi ai să pățești ceva. Cui Cuiul drăcuit de la casă să-l lapezi. Culbec Se crede că culbecii își leapădă capacul abia după ce tună primăvara. Cel ce pătimește de durerea șelelor se vindecă dacă ia un culbece, îl usucă, apoi îl pisează în praf și-l bea într-un pahar cu apă. Cununie Poporul crede că acei cununați
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acceptă variația accentuală bebe/bebe, dar nu specifică nimic în legătură cu pluralul. 8 Încă din gramatica lui Tiktin (1883: 40) sunt indicate variații ca: berbec - berbece, flutur - fluture, șoarec - șoarece, vultur - vulture, iar în Iordan (1943: 85-86) apar și altele precum: culbec - culbece, curpen - curpene, oaspete - oaspăt/ oaspet, pesmet - pesmete, vierm - vierme. Potrivit situației din texte, se pot adăuga și: brusture - brustur, bulgăr - bulgăre, gărgăun - gărgăune, grangure - grangur, graure - graur, mugur - mugure, nasture - nastur, piepten - pieptene, purice - puric, scripet - scripete, strugur - strugure
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
au ținut să-i dea o creștere aleasă. Încheind cursul primar la Bârlad, D. este înscris la Institutele Unite din Iași, unde recalcitranțele îi conturează foarte devreme firea independentă, de frondeur. În ultima clasă de liceu scoate o „revistă” litografiată, „Culbecul”. După ce își ia bacalaureatul, intră voluntar la artilerie, dar și aici are repetate ciocniri cu superiorii. Crezându-se mare arheolog, dă un timp semne că s-ar pasiona de această disciplină, care îi excită fantezia, și își publică în „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
unul foarte negru, ca o măslină. Proca mânâncă o dată în zi; umblă fără palton iarna, descheiat la jachetă, cu mănuși însă în mână; doarme fără foc, în frig și cu fereastra deschisă. Buradà; care mergea încet pe stradă ca un culbec, făcând pași târâiți de 5 cm. Cucoana Elena Lascu aude pe doi tineri vorbind despre Chișinău și lăudându-l. Ce vorbiți, mon-cher ami; vai de mine? Cum frumos Chișinăul? Doar nu l-am văzut și eu la 1870, când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnule! Ei bine, domnule. Dacă mergem așa, n-ajungem desară în Vatra-Dornei. Vom vedea. Tăcui în speranță că mai încolo va iuți el caii. Dar parcă făcea întradins; caii, lăsați în voie, din ce în ce slăbeau mersul, înaintând ca culbecul 83, iar el deloc nu-i îndemna nici cu gura nici cu biciul. Da ce-i asta, domnule, vrai s-ajungem mâni dimineață la Dorna-Vatra? Bine, Bine. El pronunță acest "bine, bine" cu o flegmă și o nepăsare revoltătoare. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iar noaptea se temea și de umbra lui și mergea halandala, când spre dreapta, când spre stânga, încât trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare de seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l apucase ceva. În zadar cercai să-l liniștesc și cu binele și cu răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
continuare de șotiile lor, apărați de blândețea și înțelepciunea mamei, care avea grijă să-și ia răspunderea pentru toate năzbâtiile pe care copiii le ticluiau. Era vremea când făceau din coji de nucă car cu boi și înhămau la el culbeci bătrâni cu coarne, când Ilie îl citea pe Robinson și i-l povestea cum numai copiii știu să povestească între ei, când Mihai zidea turnul Vavilon/ Din cărți de joc99; era vremea când bunul Ilie, blond, cu ochii albaștri, Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să găsească ușa și trecu mult pîn-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară, dar ea fugea dinainte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari, pentru ca să deie foc bisericei, se adunase în țintirim[? ] Înainte merge cu o prăjină lungă viteazul Mitruță Buruiană. Lui îi urmează, cu parii, strașnicii și înțelepții Ftoma lui Culbeci și mărinimosul Toader Zurgalău. Și pe cine mai zărește ochiul meu în strălucitele șiruri? Oare nu-i acela teribilul Damian Cușmălungă? Și oare cine te întrece în fapte strălucite pre tine, de berbeci adunătorule Curcă? Și v-am văzut și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vosmai *. [PĂRINTELE ERMOLACHIE CHISĂLIȚĂ] (variantă parțială) 2255 Și, cine, o, muză, numește toate numele ilustre ale acelora cari săriră pentru scaparea Creștinătății de ghearele celui necurat[? ] Înainte mergea cu o prăjină lungă Vasile Buruiană, lui îi urmează barbatoșii Toma lui Culbeci si Toader Zurgălău și [mai] cu sama teribilul Damian Cușmălungă, iară * după ei, cu parul și c-un drug, de berbeci adunătorul Curcă. Și cine povestește fără să i se bucure sufletul de faptele lui Gheorghe a lui Ion a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Șeherazadei), vitele, motanul, purcelul (Călin Nebunul), calul (Făt-Frumos din tei), vierii (O, adevăr sublime...), taurul (Fata-n grădina de aur), leul (Mureșanu - 1869), racul (Antropomorfism), lupul, mâța, delfinul (Mureșanu, 1876), iepurele (Povestea codrului), măgarii (Umbra lui Istrate Dabija-Voievod), șarpele (Gemenii), culbecii (Icoană și privaz).
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
-s melci, dar cu picioare. Fie mic sau fie mare, El se poartă în spinare Și e plin ca o stupină; De-l deschizi, îți dă lumină. Îi tot vezi pe unde treci Cu ghiozdanele lor pline. Cine sunt acești culbeci Care trec pe lângă tine? Pentru oamenii avizi De căldură și lumină, E bogată ca o mină. Ca să intri-n abataje Trebuie doar să-i deschizi Minunatele tartaje. Dacă stau și mă chitesc, Puțini scriu, mulți le citesc. Cine demnă e
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mamă, poți spune că m-ai găsit urzit gata?... parcă numai d-ta știi cum se fac copiii. Când eram mic tot îmi mai spuneai că se coc din cenușă, or că-i găsești în nisip și humă ca pe culbeci... acu știu că ei iese din... M. Ochii negri de fată-i visează, inima-i nărăvește. Ce năravuri are inima când ei sânt sub ea... acele năravuri le au și ca oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar a nu vrea să-i urmeze; ei sunt mulțămiți și mândri dacă au găsit în mlaștină un grăunte și neci nu visează că esistă o sferă mai frumoasă decât mlaștina lor și o pradă mai nobilă decât râme și culbeci. Cu un cuvânt, adause contele la elogiul ce-i făcuse lui don Caldero, cu un cuvânt, părinte, nu mai e în lume nicăiri un astfeli de bărbat ca don Caldero. Caldero m-a invitat în fine o dată la sine. El
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cele văzute. [... ] Mișcarea lumii mari reflectată în cea mică este fracturarea unei mișcări imense* în raporturile*** a 324 {EminescuOpXV 325} unui ochi, a unei urechi - Mașini intercalate - paranteze. - Să ne-nchipuim că oceanul întreg se mișcă spre a ridica un culbec. Ce se va-ntîmpla-n culbec? Ceea ce se poate întîmpla-n el - // mici * furtuni, *** ale unuia singur. ["ȘTIINȚA: O VECINICĂ CORECTURĂ"] 2275B Știința: o trecere și retrecere de unități foarte mici, când la un termen fracționar, când la cellalt: o vecinică corectură. Punctul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]