1,106 matches
-
iveală haosul ce se ascunde-n ele: Cartea obiect, omul-pisică, pasărea-jumătate-om,/ Cuhnia Palatului Mogoșoaia, aleile pietruite, hăul/ lacului împînzit de năluci./ Mai sînt însă aci și statuile Marelui Octombrie,/ Marelui Ianuarie, Marelui Aprilie,/ Marelui Decembrie, Marelui Cuptor et caetera, strivind, culcate,/ grădina cu mătrăgună și bucate, dar și osemintele/ vestitei mănăstiru sîngerînd prin iarbă, și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor/ aplecați sub vremi" (Pisica ideologică ș1ț). La rîndul său, geografia e pusă în malaxorul notațiilor sarcastice, redusă la absurd. ,M-
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
culoar cu un geam către lacul Genevei; mergem către scara cea mare care coboară, intrăm în ultima cameră pe stânga și o văd pe mama întinsă pe un pat, cu ochii acoperiți de o batistă. Această imagine a mamei mele culcată, în plină zi, cu o batistă pe ochi, mi-a rămas în memorie până astăzi. Am întrebat-o mai târziu ce este cu amintirea aceea și mi-a explicat că scena se petrecea a doua zi după aflarea tristei vești
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă însemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scîndurei. Geometria se adună uneori într-o formă recognoscibilă, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
la el era în exces. Făcea matematică tot timpul - matematica a fost marea pasiune a vieții lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu stătea la masă, ci culcat, cu capul sprijinit în mâna dreaptă. Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nici nu se vorbea decât la ora mesei, când venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
în care se află. În plus, nici nu poate fi transportată fără supraveghere medicală, ceea ce practic înseamnă că familia trebuie să plătească biletul de avion dus-întors al unei sore medicale și să aranjeze cu cei de la aeroport să fie transportată culcat, deci să se scoată câteva scaune pentru pat, ceea ce înseamnă alte cheltuieli... Nu e deloc simplu, încheie doctorul. Dar toate astea însemnau foarte mulți bani, mai mulți decât rămăseseră. Și mult timp. Se hotărâră să își „fure" Înapoi bolnava în
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a pîrului meu Părul meu a
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
corpul, îi dădeau o senzație de plenitudine. N-avea nevoie de nimic altceva, își spunea ștergându-se mulțumită cu prosopul curat și călcat cu grijă. Sigur că unele case aveau băi moderne, cu căzi în care chiar puteai să stai culcat și apa caldă nu se isprăvea la robinete. Dar chiar dacă nu avea nimic din toate astea, tot făcea baie, cu puțină îndemânare și pricepere. Și sigur că nici cei bogați nu aveau prosoape mai bine călcate decât ale ei. Acum
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine, filosoful la modă cu Ființa și Neantul să aducă un asemenea afront Continentului în care mai zac, pulbere, Socrate
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
azi... mâine-n toată țara... -Iar cu descărcările astea nervoase de după pierderea alegerilor, reflectează Haralampy, omul devine homo homini lupus și își descarcă nervii chiar și sub formă de alice, și vorba udemeristului-poet din Covasna-Harghita: Seara bine muncat, noaptea bine culcat, dimineața mort sculat ... Ioi,Iștenem!1) În orice caz, trebuie spus - scuzați plagierea după sintagma-șablon a tuturor reporterilor tv: mare noroc a avut Traian că, la timpul potrivit, Decebalus per Scorilo n-a fost Adrian Năstase per Ion Iliescu, iar
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
din Delfi erau jucării pentru grupa mică pe lângă misterele miliției și securității... Omul se culca seara liniștit și se trezea dimineața la Poarta Albă, Sighet sau Aiud, după principiul liric româno-maghiaro-harghitean parafrazat și adaptat situației: "Seara bine mâncat,/noaptea bine culcat,/dimineața mort sculat". Acum e altfel: aproape cu toții știm ce are de gând poliția, parchetul, comisarii sau procurorii... Descinderile și "flagranturile" se transmit în direct la televiziune, kilogramele de droguri ne sunt prezentate cu posesorii, consumatorii și cu cătușele lor
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
făcut-o. Ulise se repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot mai slabi, fără chef. Unii, culcați, sunt atât de țepeni, încât e greu să-ți dai seama dacă mai sunt încă în viață. Ulise însuși simte că-și pierde curajul, dar nu-și poate permite. Troienii, repetă, de fiecare dată cu tot mai puțină convingere, pot
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și unchiul Ion. Și nici nu trebuia să păzească, într-o caniculă de 43 grade, congestionată de soarele care o bătea în cap și cu picioarele umflate în sandalele ieftine și tari, elevii selecționați după dosarul părinților, ale căror trupuri culcate, privite de sus, din tribuna oficială, vor desena lozinca pe care o vor urla megafoanele în tot stadionul Ceaușescu-eroism, România-comunism, Ceaușescu-eroism, România-comunism! Dar Letiția Arcan încă nu căpătase pe atunci conștiința că face parte dintr-o generație mai norocoasă decît
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
știe... un pas În față! Nici unul dintre noi nu s-a clintit. Din nou, liniște! Parcă nici inimile nu mai băteau. Totul muțise. Pe drumul său spre tavan, cred că și păianjenul Încremenise. Asta Înseamnă coalizare și insultă adusă superiorului! Culcat, că v-a luat mama dracu! Înainte, marș! Toți, cei de acolo, s-au trântit cu burta de pământ, apoi s-au Înșirat, unul după altul, spre scările ce dădeau spre curte. Mi-am dat seama că știau lecția. M-
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul revelat fără să știe, cât sunt poet și cât prevestitor... Sau domnișoara Puchiu cu Beba. Deși noi nu am avut-o că profesoară pe Beba, (era la liceul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori, nimicul revelat fără să știe, cât sunt poet și cât prevestitor... Sau domnișoara Puchiu cu Beba. Deși noi nu am avut-o că profesoară pe Beba, (era la liceul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
romano-catolic, dr. Adalbert Boros, care înainte ca edificiul în care a funcționat institutul să fie naționalizat, le-a demontat și le-a transportat în grabă în Domul romano-catolic din P-ța Unirii, unde le-a ascuns în cor, în poziție culcat. Spre norocul lui, nimeni nu le-a căutat și nimeni nu a divulgat secretul. Vitraliile au rămas acoperite lângă orgă timp de peste patru decenii. Deoarece au stat timp îndelungat culcate pe orizontală, una peste alta, câteva dintre vitralii s-au
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
de pe primul rând al orchestrei în propaganda puterilor ce le patronează. Păi, altfel cum ar mai fi robotizat ele, marile puteri ale lumii, (indiferent de modalitatea de organizare, democratică sau totalitar-extremistă), omul oferindu-i doar iluzia, un fel de cer culcat aici, pe pământ, într-un viitor încă neștiut? Fraților, uite, de-aia expresia ,,banul e ochiul dracului’’ tinde să se conceptualizeze și să aibă valoare universală. ...Chiar și pentru papuași, care mai practică încă schimbul în natură. Așa că și literații
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
nu cutezau la rosturile fidelității/ la orele potrivite pentru dragoste.../ insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
Faros, cu „Bătrânul mării” (sau „Bătrânul din mare”), nemuritorul Proteu, supusul lui Poseidon. Sfătuit de Eidothea, fiica lui Proteu, Menelau învață cum să-l captureze pe cel obișnuit să se ascundă de ființele umane: „Când l-oți vedea voi, odată culcat, și dormind ca bușteanul/ Buzna să dați și de grijă vă fie tăria și vlaga:/ Țineți-l bine acolo, el dând și zbătând ca să scape!/ Se va prefacende toate-ncercând, câte mișcă pe lume,/ Umblă pe jos, trece prin ape ori
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent, î ș ă â ăă ă î î ț stau n odaie i m at rn de um rul cearceafului,o s -mi p strezi ntr-un
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]