9 matches
-
Luis de Gόngora, ale cărui versuri abundă în figuri retorice. Gόngora cultivă arta combinărilor de cuvinte, valorifică sonoritatea acestora, muzicalitatea lor, prefigurându-l pe Mallarmé, se socotește un pictor al sunetelor, precum Rimbaud trei secole mai târziu. Stilul său numit culteranism, destul de obscur și asociat cu prețiozitatea, adică cu manierismul împins la extrem, criticat și deseori ridiculizat de clasiciștii francezi, a fost foarte apreciat în Spania de elita artiștilor vremii. Și opera lui Cervantes stă sub semnul manierismului. În celebrul roman
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1452524134.html [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
din „El condenado por desconfiado” („Cel condamnat pentru infidelitate”) Nu lipsesc nici aspecte umoristice și de critică socială. Intrigă și construcția dramei, de asemenea, sunt concepute cu măiestrie. Așa cum reiese din „Cigarrales de Toledo”, Tirso de Molina s-a opus culteranismului și a atacat acest stil baroc în piese că "Amar por arte mayor" și "La Celosa de și misma". Așa cum s-a arătat mai sus, a avut de suferit din pricina caracterului realist al unora din piesele sale, ajungând să fie
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
și „"letrilla"” (creație lirică în strofe, la finalul cărora se repetă ca un refren conceptul principal exprimat în operă), mijloace pentru a realiza o critică socială care nu ascundea motivele profunde ale decadenței Spaniei, alături de sonet. Quevedo nu putea suporta Culteranismul, al cărui reprezentant principal, Luis de Góngora, a fost atacat în numeroase opere cu caracter satiric. Împotriva pedanteriei și obscurantismului pe care i le reproșa lui Góngora, Quevedo și-a propus o să publice o ediție cu opere ale poeților renascentiști
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Trento. Pe Lope de Vega l-a surprins pe atunci revoluția estetică provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate, Lope nu îl ataca atât pe
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
(n. 11 iulie 1561, Córdoba, d. 23 mai 1627, Córdoba) a fost un poet și dramaturg aparținând „"Secolului de aur"” al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de „"culteranism"” (sau chiar „"gongorism"”, după numele poetului). Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului. A studiat în Salamanca, aprobând cursurile în 1585 și a fost ales canonic la o catedrală din Córdoba, funcție
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
rezolvat de către mințile lucide și erudite, ca un fel de ghicitoare sau hieroglifă intelectualizată, al cărei costum permite plăceri rafinate. Aceaste este estetica barocă, ce s-a numit în onoarea sa „gongorism”, sau cu sens peiorativ, împrumutat din reforma luterană, „Culteranism”, deoarece adversarii lui Góngora îl considerau pe poet și pe adepții săi adevărați „eretici” ai poeziei. Critica literară, începând cu Marcelino Menéndez Pelayo, a făcut în general distincția între două etape ale creației lui Góngora : prima este cea corespondentă „"Principelui
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
artistice și exigență stilistică, atât în poezie, cât și în roman. Expresivitatea limbajului, a fiecărui cuvânt și gustul pentru „liturghia sonoră”, pe care îl remarcase criticul spaniol José-Carlos Mainer, îl apropie de cele două școli ale barocului spaniol, conceptismul și culteranismul. Quevedo și Góngora sunt maeștrii lui tutelari. Prin interesul pentru forma estetică, ca și printr-un anume sincretism artistic, de tip baroc, care reunește elemente specifice mai multor estetici literare (baroce, realiste, naturaliste, moderniste, avangardiste), José Manuel Caballero Bonald se
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
posibil „a simți cu gândirea” și „a gândi cu simțirea”. O astfel de poezie, de maximă fidelitate față de esența statutului său estetic, dar și cu un incontestabil grad de dificultate, are în Spania o tradiție glorioasă, în care se înscriu culteranismul gongorin și conceptismul quevedian din Secolul de Aur, ca și experimentele mai apropiate în timp ale poeziei pure și avangardiste din prima jumătate a secolului XX, ilustrate de poeții generației de la 27, din așa-numita Epocă de Argint. Este o
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
mișcări. Gil Blas de Santillana. Celebru roman scris În 1715-1735 de scriiorul francez Alain René Lesage (1668-1747). În pofida sursei de inspirație picarești spaniole, romanul descrie, cu pronunțat realism, societatea franceză. Góngora y Argote, Luis de. Poet baroc (1561-1627), reprezentant al culteranismului spaniol, curent care urmărește În principal frumusețea poetică formală și Îndepărtarea de realitatea cotidiană. Las soledades (Solitudinile, 1612-1613) este una din operele sale poetice fundamentale, În care se vădește Întreaga forță expresivă a acestui curent literar. Oarecum uitat după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]