96 matches
-
de primul pol, cartea e pasionanta. Roșe pornește de la o constatare la îndemînă aproape oricui: că trăim într-o perioadă obsedată de problema identității, colective dar și personale. Teoriile deja existente referitor la această chestiune sînt, crede sociologul, fie excesiv culturaliste, în sensul că se rezumă la a reconstitui o istorie culturală a conceptului de sine, fie naiv-prescriptiviste, în măsura în care aspiră la o normativitate a identității, incapabilă să țină cont de teoriile antecedente. Roșe aspiră la o abordare foucauldiană a conceptului de
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
posibilitatea standardizării lui pragmatice, fie ea și sub forma binevoitor mobilizatoare a domnului Miller, căci acest gen de efort ne conduce negreșit în punctul de la care am plecat - la depersonalizare. Chestiunea nu e nouă. A fost de pildă semnalată la culturaliștii americani, în binecunsocuta dispută dintre Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
întinse în zori ca un limb uscat spre/iarnă ea ce plînsul mi l-a crescu fără să știe? ce să fac/cu ființa de dincolo cu mîinile-ntinse în mine-a uitare?” (imnul 168 (threnos fără sfîrșit)). O anumită prețiozitate culturalistă, filosofico-eseistică - nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia. O
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
l'espressione "Stato în senso organico e più largo" (Q 6, 87, 763, corsivo mio). Preme sottolineare anche un altro aspetto: se gli organismi della società civile gramscianamente înțesa fossero "privați" tout court, si aprirebbe la stradă a una lettura "culturalista", "idealista", "liberale" di Gramsci, tendente a enfatizzare l'importanza del "dialogo" o dell'habermassiano "agire comunicativo", visti come slegati dai rapporti di forza: una visione ingenua della democrazia e dell'egemonia. Îl fatto invece che tali organismi preposti alla formazione
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
eu cândva, « traditore creatore », și nici grecescul Îtraducerile sunt ca și femeile, cele credincioase nu sunt frumoase, iar cele frumoase nu sunt credincioase”. Vorbe care dacă odată conțineau un dram de adevăr, azi constituie marfă ieftină, pe care o vând culturaliștii întârziați. Traducătorii de seamă, cu traduceri de seamă, asemenea spuse le asvârle în coșul de gunoi. Mă voi mărgini să spun doar atât: dacă pentru Elitis, traducerea-i o a doua scriere și pentru Borjes o rescriere, și încă tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
interbelică conceptul de ortodoxie a fost valorificat în multiple sensuri, de cele mai multe ori fără o bază scripturistică și patristică. Dintre intelectuali, puțini au fost cei care au aflat cu adevărat tradiția vie a Bisericii, mulți păstrându-se în cadrul unor discursuri culturaliste sau parcurgând drumuri incomplete. Cu toate acestea, aspectele pozitive ar fi o reintrare a Ortodoxiei în preocupările elitei intelectuale, perioada interbelică fiind cea în care este redescoperită spiritualitatea Sfinților Părinți și când se scriu opere teologice importante. George Enache abordează
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
celălalt capăt, ineditul excurs despre Adrian Marino și comparatismul utopic sau notele despre gândirea lui Mihai Șora. Texte precum cele despre François Furet, Pierre Manent, Françoise Thom, Michel Foucault, Ioan Petru Culianu, despre menirea Bisericii și ambiguitățile antroposofiei, despre „europenismul culturalist antimodern” și capcanele postmodernității se situează „la răscrucea tuturor domeniilor și metodelor”, cum spune autorul: „exercițiul distanței este metafora atitudinii mele față de obiectele de studiu: o distanță internă, care nu anulează empatia, ci o supune în permanență privirii critice. O
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
Normes de traduction et contraintes sociales ", în Anthony Pym, Miriam Shlesinger, Daniel Simeoni (eds.), Beyond Descriptive Translation Studies : Investigations în Homage to Gideon Toury, Benjamins Translation Library, 2008, p. 200. 143 V. Ibid : " La traductologie tend souvent, dans une perspective culturaliste, à réduire la culture-source et la culture-cible à deux systèmes de normes. Une approche sociologique doit, au contraire, prendre pour objet l'hétérogénéité de ces différents espaces, régis par des logiques et des contraintes différentes et parfois contradictoires, selon leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și postmodernității (teoria diferențierii structurale, funcționalistă, culturalistă). Obiectivele ce au ghidat cercetarea au urmărit cele trei teme analizate și contextul de analiză a acestora. Comunitatea rurală după 1989 a suferit schimbări importante, în toate planurile vieții sociale. Modificările produse au determinat efecte variabile asupra spiritului comunitar, fie
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
proces sistematic, transformator și imanent (o schimbare produsă într-un anumit domeniu produce schimbări similare și în alte domenii); teoria modernizării ca fenomen de criză multiplă pe planul identităților naționale, al legitimității politice, al participării, al integrării, al distribuirii); teorii culturaliste (McClelland) la baza modernizării stă nevoia de reușită (need for achievement) a indivizilor. Contribuțiile din sociologia românească ce trebuie amintite la teoria modernizării sunt (Larionescu, 2004): proiectul pașoptist ce își propunea schimbări structurale bazate pe valori sociale moderne; concepția lui
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
avantaje sociale, politice, sau în scopul obținerii puterii. Ori de câte ori o comunitate dorește o formă de acțiune colectivă organizată, sau o exprimare instituționalizată a dezideratelor ei, este invocată identitatea etnică ca bază legitimizantă. În cadrul studiului de față, optez pentru o înțelegere culturalistă a identității etnice, adică accentuez aspectele culturale, relaționale, subiective și mai puțin pe cele obiective, esențialiste (deși voi face o analiză și asupra acestora). Plasându-mă în aria socioculturală a două comunități rurale din Transilvania, problema etnicității se pune în cadrul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sunt explicate de indicatori comuni. Același indicator, spre exemplu limba, oferă explicații atât asupra identității etnice, cât și asupra celei culturale. În ce privește identitatea etnică aplicată la spațiul social al celor două sate -, am optat pentru înțelegerea ei dintr-o perspectivă culturalistă și interacționistă (deci constructivistă), din următorul motiv: diferențierile între etniile ce conviețuiesc în cele două comunități se fac prin afirmarea unor elemente culturale, relaționale și simbolice, și nu prin elemente obiective, din moment ce ele împart același teritoriu, istorie locală și vorbesc
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
situație care infirmă modelul clasic al investiției raționale în educația copiilor. O interpretare este că părinții aplică un principiu egalitarist în distribuirea resurselor între copii, necăutând să maximizeze rezultatul economic al acestei investiții, ci mai degrabă să compenseze diferitele handicapuri. Culturaliștii invocă, pentru a explica investiția mai mare în educația fetelor, norma independenței băieților, de la care societatea așteaptă să învețe „să se descurce singuri”, ceea ce implică și un sprijin direct mai redus din partea părinților (Steelman, Powell, 1991). În fine, trebuie să
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
inutilă. Paradigma atitudinilor, valorilor și motivației nu este inocentă nici din punct de vedere ideologic, dacă nu cumva este utilizată doar pentru confort sau, mai rău, din cecitate intelectuală, ca referirile românești destul de confuze la „mentalități”. Cu argumente de ordin culturalist se poate explica orice, și mă refer mai ales la diferențe, care constituie interesul oricărui cercetător. Referirile la atitudini, la anumite subculturi pot legitima astfel anumite diferențe în privilegii materiale. De altfel, ar fi interesant de verificat cine uzează mai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mă refer mai ales la diferențe, care constituie interesul oricărui cercetător. Referirile la atitudini, la anumite subculturi pot legitima astfel anumite diferențe în privilegii materiale. De altfel, ar fi interesant de verificat cine uzează mai mult de argumente de natură culturalistă - cei care beneficiază mai mult de diferențele pe care încearcă să le facă inteligibile și pe care le-ar dori poate perene, ca și privilegiile lor, sau cei aflați la polul opus al scalei privilegiilor. Pe de altă parte, ca
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de legitimitate etc.). În literatura de specialitate segregarea este tratată ca o problemă socială cauzată de deficitul de dezvoltare urbană și de ineficiența politicilor sociale. În ceea ce privește teoriile care abordează segregarea, acestea se grupează în două mari categorii: teoriile ecologiste și culturaliste. 1. Conform viziunii ecologiste, diviziunea populației urbane nu este aleatorie, ci mai degrabă urmează anumite reguli stricte: orașele divizându-se în zone și sectoare diferențiate atât din punct de vedere funcțional, cât și în ceea ce privește caracteristicile socio-culturale ale populației care o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
anilor ’90 nivelul acesteia era relativ scăzut, înregistrând indici relativ ridicați doar în cazul minorității maghiare (Pásztor, 2004, p. 83), nivelul segregării, în special pentru categoriile defavorizate (nivelul scăzut al școlarității, romi), a crescut semnificativ. 2. În contrast cu abordarea ecologistă, perspectiva culturalistă nu consideră segregarea ca fiind un proces natural, ci mai degrabă ca fiind cauzat, menținut și amplificat de discriminare (formală, în cazul apartheidului, sau informală, cotidiană) prin stereotipuri negative. În acest sens, segregarea nu este altceva decât acel proces prin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ci le și ordonează ierarhic pe o scară mentală asociată grupurilor care le populează. Astfel, apar acele zone și sectoare rău famate, periculoase și indezirabile care în reprezentările sociale „sunt cunoscute” chiar și fără a fi văzute vreodată. Potrivit abordării culturaliste, segregarea socială și teritorială este un rezultat artificial al competiției pentru resurse între diferitele categorii sociale în spațiul urban, acesta fiind și sensul în care este adesea utilizat și în analiza relațiilor majoritate-minoritate în teoriile cu conflicte sociale. Prin extinderea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
adesea dependent de instanțe de consacrare externe (din țară de origine sau internaționale). A Incerca o „sociologizare” a exilului apare de aceea că o operație politică de demistificare, Îndreptată mai ales Împotriva unei reprezentări pur culturale a exilului. Această viziune culturalista asupra exilului riscă să legitimeze angajamente politice mai puțin pure și să introducă prin contrabandă reziduri ideologice din alte vremuri. Trebuie să mai adaug că „sociologizarea” problematicii exilului nu presupune contrapunerea unei reprezentări mizerabiliste a exilului celei eroice, ci trebuie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pierdut motivația, mișcarea poate să fie scoasă în afara legii, liderii ei sunt incluși în structurile puterii, mișcarea se poate să-și fi atins scopurile fundamentale și să devină astfel de prisos. Examinând critic macroteoriile (a resurselor intelectuale, structuralist-funcționalistă, raționalistă, fenomenologică, culturalistă, a relaționării persuasive), ca și modelele generale, cum a fost și cel prezentat mai sus, trei reputați specialiști americani în problemă, D. McAdam, S. Tarrow și Ch. Tilly (2001), consideră că ele sunt puțin fructuoase în descrierea, explicarea și înțelegerea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
angajeze în inițiative comunitare în România sau chiar să le conducă. Absența datelor statistice face interpretarea de aici tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1980) au denumit „limbaje secundare ale responsabilității sociale” sau al discursului angajamentului civic, pentru a-i parafraza pe Smith și Alexander (1993). Pentru ambele tipuri de acțiuni gratificațiile de ordin secundar joacă totuși un rol important. Am respins o concluzie culturalistă simplificatoare referitoare la factorii angajamentului în acțiunea colectivă și am propus o interpretare alternativă a acestor discursuri structurate printr-o determinare structurală a justificărilor, care epitomizează grade diverse de integrare și presiune comunitară. Sinteză: Un model multinivel al leadership-ului și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fiind un personaj simbolic care „preia asupra lui culpabilitatea grupului social căruia îi aparține” (H. Searles). Acest punct de vedere pare a desființa orice tentă medicală a nebuniei, condamnând la desființare psihiatria ca disciplină medicală. Firește că dincolo de orice exagerări culturaliste apare în evoluția ideilor despre nebunie un aspect nou, sau mai exact redescoperit: funcțiile sociale ale nebuniei, în care se întâlnesc „rolul nebuniei în societate” precum și „atitudinea societății față de nebun și nebunie”. Orice societate își delimitează „negativitatea” sa prin prezența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunități umane, modalitățile ei sunt însă extrem de diferite. Colectivitățile umane gândesc timpul în moduri diferite. În plus, îi acordă semnificații distincte. Ce anume explică această diferențiere? Prima explicație, pe care cercetătorul o poate găsi în literatură, este cea de tip culturalist. Preocupările pentru a distinge culturile, ca moduri de a gândi și de a se raporta la lume, au fost, nu întâmplător, captivate de intuiția că una dintre caracteristicile cele mai specifice ale acestora este viziunea asupra timpului. Timpul și, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibilă. Ea era tot ceea ce era necesar. Nu ne interesează în acest context corectitudinea analizei în sine a lui Blaga. S-ar putea ca el să aibă dreptate sau nu în acest caz particular. Exemplul citat este ilustrativ pentru perspectiva culturalistă asupra temporalității și istoriei. Ca atare, perspectiva în care se situează Lucian Blaga este corectă. Modul de a gândi lumea, inclusiv timpul și, mai particular, istoria, nu este un produs strict individual, ci colectiv. El este element al unei culturi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]