164 matches
-
simțit, în momentele tale de impas, nevoia confesiunii? Nu. Doar pe aceea a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura de la un alt altar decît de la manevrele mîinii mele prevăzute cu peniță și cu pensulă pentru tuș. M-am apucat să pictez. Am tot pictat, am tot pictat, și din prima clipă în care am început să mînuiesc culoarea s-
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
cu Dumnezeu. Un cuvînt greu de spus a avut Biserica Unitariană apărută în urma unor controverse ce vor continua în copilăria și tinerețea lui Emerson. (El însuși va oficia un timp ca pastor unitarian în Bostonul natal, dar scepticismul față de taina Cuminecăturii, accentuat la moartea primei sale soții, stinsă din viață foarte tînără, îl face să părăsească biserica pentru totdeauna.) Emerson își depășește contemporanii atunci cînd își exprimă încrederea în posibilitățile omului ("Cine poate pune stavilă posibilităților pe care le are omul
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Roll, va putea scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori despre “inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, încheind, solemn liturgic, cu încă una dintre formulările memorabile ale acestei vârste: “Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele grupării “unu”, despărțirea de constructivismul prea “utilitarist” al “Contimporanului” lui Ion Vinea și declara decis că revista “își revendică o conduită
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
pamflete, fabule. În toate, Alex Cetățeanu are știința sintezei, a laconicului. Are convingerea eminesciană că adevărul trebuie exprimat clar, exact și concis: Golgota, Jurământ („Am jurat să nu mă doară/ Nici bătaie și nici ură, / Nici minciuna Împotrivămi./ Viața-i cuminecătură”. Parcă Macedonski - și nu numai! - răsună peste veac!), Apollo. Satira Nebunie, redactată În cheia hazlie a lui Vlad Delamarina, rămâne un poem de atitudine pamfletară, ca și Latră câinii. Umor involuntar se găsește În poezia Fetele tracilor. Câteva texte poetice
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
la vremea lor, semnate de Mircea Zaciu, Ion Pop, Dumitru Mureșan, S. Damian și Mircea A. Diaconu (care pînă la Cuprins ajunge, sic, Diaconescu...), cîteva Inedite. Ultima-ultimă poezie e Matrimonio segreto, care spune de-a dreptul ce pregătise, ca pe cuminecătură, vers cu vers, un volum de volume cu titlu frumos: ,Bea apă din degetele mele. Respir în verdele său/ Amîndoi am navigat din subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
sa a fost neputință. Vedeți bucăți de carne Hrănesc norii Și-i fac să devină fericiri lacome, Generoase creații, Dar cine mai poate să-și dea seama în care nor s-a întrupat, Și acum zboară din sine în sine, Cuminecătură de azur și facere A învierii. 8 decembrie 2006 * Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost dată Să poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Am jurat să nu mă doară Nici bătaie și nici ură, Nici minciuna Împotrivămi. Viața-i cuminecătură. De poveri și de-nvrăjbeală, De trădări și lașitate, Nici În cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veșnicul complot, Nu mă doară nici În
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
de-nvrăjbeală, De trădări și lașitate, Nici În cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veșnicul complot, Nu mă doară nici În cot. Viața-i cuminecătură. Am plecat În lume Din om bun, nebun. Dorurile-n pârgă Cui să i le-adun? Am plecat de-acasă Alungat de rău. Unde-mi ești, pădure A lui Dumnezeu? Dealurile mele De la Amărăști Se-oglindesc În stele. Suflete, trăiești
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
-n gură, au vărsat pe covoarele de Siraz. în straie de }arigrad, fetele din casă au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi. De rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
moment de cumpănă. În această situație de criză, cartea lui Cotore reia și argumentează cele patru articole ("articulușe") impuse și acceptate la Unirea religioasă din 1700: "ex patre filioque procedit". ("Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul"), existența purgatoriului, cuminecătura se poate face și cu pîine nedospită (cu azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc. Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
chema, iar poeții răspundeau: „Noi niciodată n-am trădat Ardealul! / În țara noastră sfântă și blajină, / Noi nimănui nu i-am băgat pricină //...// Privitu-ne-au cu ochii plini de ură, / Lovitu-ne-au cu biciul peste gură: / Ne-a fost obida cuminecătură. Noi niciodată n-am trădat Ardealul” (Romeo Dăscălescu). Când plângeau Mureșul și Oltul, când durerea țării cerea dreptate, când „Ardealul a pus fața la pământ” pe țărâna lui Gelu, când vipera umflată se dorea aici stăpână, când inima Transilvaniei era
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea n-a contenit. Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Și nici cuvintele. Doar cuminecătura satură și îndestulează. Doar apă vie de vei sorbi, n-o să mai însetezi niciodată. Samaritean la fântâna lui Iacob, poți să-ți oglindești fața în linul lichid, să-ți contempli ființa. Sau locul de unde vii. Ori chipurile din preajmă. Doar
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
cum nu este limpede că suntem toți una și întreolaltă cu Iisus Hristos? Căci Domnul Hristos este legătura unității, fiind Același și Dumnezeu si om". La fel, Sfântul Ioan Damaschin remarcă pe drept cuvînt, că Dumnezeiasca Euharistie "se numește (și) cuminecătură și este adevărat, fiindcă prin ea ne cuminecăm cu Iisus Hristos, devenind părtași Trupului și Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecăm și ne unim unii cu alții, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine și devenim toți un Trup (I
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
de Siena și tiza sa, Sf. Caterina de Genova - femei active și totodată extatice [...] - au trăit, prima ani întregi, a doua perioade de mai multe săptămâni, repetate constant, fără altă hrană în afara anafurei sfințite pe care o primeau la Sfânta Cuminecătură. Ele au făcut acest lucru nu ca semn de grea obediență față de un legământ pios, ci pentru că n-au putut trăi altfel. În timp ce posteau, ele erau sănătoase și active, capabile să se ocupe de nenumăratele responsabilități care le umpleau viețile
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
despre ce e vorba. Nu le dădea prin gând că el a primit vestea. Și la un moment dat a zis: - Uite, părinților, mai repede și dați-mi împărtășania, trebuie să iau împărtășania înainte să plec. Și i-au dat cuminecătura, s-a ridicat greu pe perne, s-a închinat, a spus: - Părinților, vă las cu bine. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Ileană să îmbrățișezi copiii de la mine! Te îmbrățișez și-ți mulțumesc pentru tot! Vă mulțumesc și vă las. S-a
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
lui Didier Domnul Lionel a fost un băiat salon. Nu dădea bacșișuri mari, dar nici nu scuipa pe jos. Nu l am văzut niciodată beat mangă sau căzând sub masă. Era normal să mă ofer voluntar să-i duc ultima cuminecătură, chiar și sub formă de tort. Eu m-am și rugat la biserică pentru el. Deși n-am avut un rol prea mare în povestire, toți vor ține minte că am fost ultimul om care l-a văzut în viață
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
totuși e Cineva acolo sus, atunci chestia cu fereastra avea să i se impute preț de-o veșnicie pe cât de nesigură, pe atât de neliniștitoare. Așa că, dacă tot trebuia să iasă cu picioarele Înainte, atunci măcar altul să-i administreze cuminecătura și să-l expedieze Într-o lume mai bună. La urma urmei, se consolă singur, chiar dacă suferi al naibii până să crapi, de moarte tot nu scapi. Și cine moare află odihnă. Pe când depăna În minte aceste vesele gânduri, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unul din oamenii care o acuză pe femeia adulterină? Și trebuie să fii confirmat, a spus mama. Cum vei putea. Trebuie să citești pentru preot. Da, am spus, gustând din paharul cu suc de merișor. Vreau să am dreptul la cuminecătură. Nu poți fără ea, a spus mama. Este ceva deosebit cu cuminecătura.. Chiar și tatăl tău e de acord că împărtășania e importantă. Da, am spus. El nu greșește niciodată. Tata se va ocupa de asta, a mai zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fii confirmat, a spus mama. Cum vei putea. Trebuie să citești pentru preot. Da, am spus, gustând din paharul cu suc de merișor. Vreau să am dreptul la cuminecătură. Nu poți fără ea, a spus mama. Este ceva deosebit cu cuminecătura.. Chiar și tatăl tău e de acord că împărtășania e importantă. Da, am spus. El nu greșește niciodată. Tata se va ocupa de asta, a mai zis ea. îi voi fi veșnic recunoscător, i-am răspuns eu. A stat treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-ți urez noroc. Dar nu înțeleg, am zis, de ce îndurarea nu se află în Crez. E doar o omisiune, a spus el. Nu trebuie s-o bagi în seamă. Apoi am citit Tatăl Nostru și am luat împreună sfânta cuminecătură, iar cât timp preotul a avut amândouă mâinile ocupate, țigara i-a atârnat în colțul gurii. După aceea, în vreme ce punea pocalul și sticla cu vin în geantă, a zis: Tu vei călători printr-o lume rea și periculoasă, unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să-i povestesc tatei ceva. Am fost confirmat, am spus. Pot primi cuminecătura. în același timp am simțit cum mâna mea, parcă din propria ei voință și chiar împotriva mea, începea să se miște spre punctul fierbinte al dulapului deschis. Degetele îi erau desfăcute, ca pentru a apuca ceva, Exact aceeași mișcare somnambulescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
doar ca simbol de purificare și sacrificiu, ci și de dragoste și moarte: "și vreau din toate câte-n lume sunt/ doar un sărut de sare răstignit pe gură/atât de dulce, de sărat și sfânt/ cum înaintea morții o cuminecătură".
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]