368 matches
-
părinți. Era plină de semnificații vacanța la Săliște. Ca un fruct copt, aromat, din care te-nfruptai. Iar noi ne defineam, creșteam, cu suflete pline. Iubitoare." Înțelepciunea sătenilor autoarei este subliniată și de rândurile în care redă câteva vorbe bine cumpănite ale nonagenarului Nicolae Stan Petruțiu, așezate într-o carte cu titlu foarte grăitor: "Amintiri din satul cu dor". Este o carte în care "face o radiografie sufletească a românului...vorbește despre memoria colectivă, despre ce suntem și ce reprezentăm împreună
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_milena_munteanu_elena_buica_1360415350.html [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
fost mai greu, Scapă cumpăna și cade năzdrăvanul de erou. Cumpăna de n-o ții bine, riști să cazi de la-nălțime... Mulți nu știu, dar numai banul, el te face de rușine. Vezi în crâșmă câte unul, care nu bea cumpănit; Ca să meargă-i vine greu, drumu-n față e cotit... Și mi-l vede bifurcat, că nu-mi știe cum s-apuce: „Care-i bun?” În șanț ajunge, nu poate ca să urce. Dar de coborât îi pare mai ușor, și el
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Nonecumpana.html [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
severitatea și stăpânirea timbrului, iată câteva elemente ce caracterizează sonetele poetului. Poetul brașovean, cu o miscare admirabila, s-a proiectat pe sine în univers că necesară conștiința ontologica, preocupată de a-si construe treptele către înțelepciunea morală. Adrian Munteanu inovează, cumpănit, la modul apelativ, sonetele sale, cu o tehnică poetica, optând pentru imaginea unică și dezvoltată de-alungul întregii lor desfășurări și pentru pură plăcere intelectuală a potrivirilor simetrice și a polisimetriilor întrunite amfionic sau asimilându-și, sincronic, legea luxului, arta suprafeței
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1442469072.html [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
cartofi, sau 12 suluri de hârtie igienică, sau un litru de benzină, sau un bilet la 6 din 49 plus o pâine. Cât e de scump pentru posibilitățile unui om de pe pământ. Iar dacă volumul nu este nici citit, nici cumpănit, nici prețuit, nici păstrat spre luare aminte și recitire când ale vieții te fură, pe cât de scump este, pe atât este de neputincios, și el, în fața puterii unui singur om. Și omul a închis ochii. Când i-a deschis, era
Editorial. Liviu Florian Jianu: POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA by http://revistaderecenzii.ro/editorial-liviu-florian-jianu-povestea-omului-care-ajuta-dreptatea/ [Corola-blog/BlogPost/339555_a_340884]
-
încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sunt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus Hristos arată o tactică retorică bine cumpănită: este vorba de dislocarea simțului comun, de înlăturarea clișeelor, de repudierea formulelor fixe. Din acest motiv, vorbele sale nu pot fi prinse în tiparele vreunei ideologii. Iisus Hristos nu numai că își contrariază discipolii, dar chiar se contrazice singur: uneori
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
afectat culturile din grădini și de pe câmp. Îmi spune apoi cum mai merge piața din Oradea, bogată anul acesta ca și altădată. Vin oamenii cu legume, carne și fructe din satele din jur. Prețurile sunt potrivite pentru buzunarul fiecăruia. Vorbește cumpănit, făcându-și în același timp datoria cu silință. Discutăm și despre articolele din revistele editate în alfabetul Braille pe care știu că le citește. Conversația curge de la sine. Îi place să se știe la curent cu multe lucruri. Cum ar
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gentiana_groza_1421828737.html [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
se lase la alții... Acum că ei nu mai sunt, am vândut și noi iosagul și am pus lacăt la casă. Ne mai ducem când putem pe acolo... Că de lucrat pământul, nu-i cine... Și omul continuă să glăsuiască cumpănit, ca un înțelept, despre ai lui, de aici și de dincolo, ca și cum nicio graniță nu i-ar putea despărți vreodată. - Acum un an a decedat și tatăl soției care locuia tot la țară, spuse omul. A trebuit să plece în
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gentiana_groza_1421828737.html [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
pe baza experienței personale de la universitățile Stanford și Harvard din Statele Unite, aduc în discuție câteva posibile soluții la problemele cu care se confruntă instituțiile de învățământ superior din România. Sunt pe deplin conștient că aceste propuneri trebuie analizate, dezbătute și cumpănite atent. Mai știu că există încă lideri autentici și performanțe remarcabile în universitățile românești și, de altfel, cunosc astfel de exemple ca doctorand bursier în cadrul ASE București. Totuși, așa cum se întâmpla la toate nivelurile școlii românești, aceste exemple pozitive confirmă
„Dacă mă fac de râs?” După ce am studiat în America, am înțeles ce-i lipsește școlii românești să scoată cetățeni și lideri by https://republica.ro/zdaca-ma-fac-de-ras-dupa-ce-am-studiat-in-america-am-inteles-ce-i-lipseste-scolii-romanesti-sa-scoata [Corola-blog/BlogPost/338787_a_340116]
-
om ! Pe de o parte un stil lipsit de înflorituri, iar pe de alta o grădină bogată. Un cer de iarnă, limpede, oțelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul !” În casa lui Vlahuță era mare sărbătoare când de la Berlin soseau câteva rânduri sau o telegramă. Își avea odaia sa care totdeauna strălucea. Victor Eftimiu relatează în continuare: „Odată Caragiale
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329234824.html [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
munca lor? Filozofii vremurilor au fost preocupați de integritatea morală a oamenilor, pentru binele societății în care trăiau. Socrate (470 î.Hr.-399 î.Hr.) afirma la vremea sa că oamenii nu sunt virtuoși de la natură, virtutea nu e chibzuință, adică judecata cumpănită, logică, ea nu se poate învăța, ci e dată oarecum prin har divin celor care o au; ceea ce îi călăuzește însă spre virtute este părerea adevărată. Filozoful grec Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.), considera virtutea de două feluri: o virtute
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Focul_pacatului_si_apa_curata_a_virtu_vavila_popovici_1332690179.html [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
că trebuie să fii foarte precaut în privința felului în care trăiește puiul de om această vârstă dificilă, notorie pentru avalanșa întrebărilor, a cererilor de argumente. Și iată-l pe tăticul-pedagog pus la mare încercare. După o socoteală a sa, grăbit cumpănită, singura ieșire din impas era cea pe calea amăgirii subtile, prin exploatarea inocenței infantile: cu ce să sape, în absența unei unelte, a unei cazmale? O vor face împreună în altă zi ... În fine, argumentul amânării deschiderii “șantierului arheologic”, cu
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Vaca_bourului_sau_in_timp_ce_unii_ign_gheorghe_parlea_1336330959.html [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
soba în față, care rosti cu o voce răgușită de trăscău și mahorcă: - Băi, Vasile, băi, e ordin dă la partid să crească producția dă hârtie, așa că ai belit-o dacă nu te supui! Nea Vasile era însă un om cumpănit și văzuse el la viața lui și alți tovarăși mult mai răi, însă până la urmă pupaseră țărâna, așa că răspunse calm, privindu-l peste ochelari pe trimisul partidului: - Băi, tovule, mașina asta-i nemțească, ea nu produce mai mult nici s-
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403793216.html [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
jos drumurile de la Ibănești la Dorohoi. Vreo 12 kilometri.” Numai astfel se poate explica uriașul izvor nesecat de umor ce-l apropie de Creangă, dublat de gravitate, de o luciditate gravă, de conștiință sfredelitoare, la care se adaugă vorba molcom-moldovenească, cumpănită, ținuta demnă, sensibilitatea la valorile naționale dar și spiritul de răzvrătit în fața incorectitudinii, seriozitate, muncă, punctualitate nemțească. Cuvintele mamei (,,Să învățați carte, să trăiți mai bine decât noi!”) i-au stat mereu în față deși numai la profesia de actor
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1491268787.html [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
pentru un om, a gusta, în această viață finită, din voluptățile pământești?! Vinul e și al bețivanului morcoviu, iubitor de butelcă, ce poate să aibă mai multe neveste, o droaie de copii și nicio iubire, dar și al omului cumsecade, cumpănit. Nimeni nu caută drumul spre o viață cvasiascetă, cât timp nu se usucă rugul de vie. Și-atunci, cum să nu-și dorească omul să se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
razelor de soare dintr-o după amiază de toamnă târzie, ignorând vântul rece al iernii aflat prin apropiere. Zâmbetul meu încă nu este tulburat, nici chiar atunci când mă aflu la granița abia percepută între neliniștile marilor întrebări și calmul răspunsului cumpănit și așezat. Zâmbetul mi-a fost prezent de la primele scrieri, începute după ce în viața mea se înscăunase senectutea, la 70 de ani, și sper să nu mă părăsească niciodată. Încerc, tot cu zâmbetul pe buze, să mă lupt cu timpul
CUVÂNT ÎNAINTE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_zambind_vie_elena_buica_1363580490.html [Corola-blog/BlogPost/342184_a_343513]
-
Ne-am bucurat din toată inima la această întâlnire organizată fără cusur. Am trăit momente frumoase, așa cum era de așteptat la o astfel de ceremonie: imnul național al României dar și al Canadei, fiindcă așa se cuvine, cuvântări pline bine cumpănite, cântece și dansuri populare românești în frumoasele noastre costume... Am închinat un pahar de vin pentru prosperitatea țării și am apreciat gustoasele noastre bucate românești. Pe langă mesele cu bucate, se află și o masă cu ziarele în limba română
ZIUA ROMANIEI LA TORONTO de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Buica_elena_ziua_romaniei_la_elena_buica_1385934830.html [Corola-blog/BlogPost/344449_a_345778]
-
comunei în care îmi duceam traiul, cu elegantă și somptuoasa lume a orașului Oradea către care aspiram și cu cea tumultoasa a Bucureștiului care își pusese amprenta asupra formării mele. Mă atrăgea viață plină de înțelepciune a țăranului bihorean, vorba cumpănita când stătea să „cujete”, specificul și frumusețea folclorului, dar pe de altă parte, duceam dorul vieții culturale din București și eram atrasă de parfumul occidental al orașului Oradea. S-au scurs de atunci 60 de ani, dar prefacerile rapide care
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
asta, și-a ales fanta de lumină dintre verde și albastru. În acest spațiu de har și descântec, poetesa își deschide sufletul pentru a ne da ocazia să-i admirăm freamătul transparent-diafan al creuzetului literar și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor ei artistice. Cartea de față este partea materială și tangibilă a sufletului ei de albină perenă și consecventă propriului crez literar, presărat câte puțin în fiecare rostire atinsă de lumina argintie a versului. ÎNTRE VERDE SI
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_vi.html [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
și astfel putem spulbera orice urmă de curiozitate nelegitimă ori invidie. Dacă vrem, bineînțeles! Biblia ne învață că vorbirea noastră trebuie să fie “cu har și dreasă cu sare”. Adică să nu aibă două înțelesuri, să fie decentă, autentică și cumpănită, purtând amprenta generozității și a acreditării, având întotdeauna nimbul omeniei și al bunei credințe. Ușor de spus! Cât de greu însă e să te lași de un păcat sau de altul! Judecăm foarte repede pe alții că sunt greșiți, dar
DESPRE VORBIREA DE RĂU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1429779184.html [Corola-blog/BlogPost/374957_a_376286]
-
aș fi zis, ea rămânea calmă, împăcată, lipsită de frământări interioare. Din când în când, mă privea amuzată, însă doar pentru puțin timp, redevenind imediat, serioasă. Când am încheiat ce aveam de spus, aceasta m-a întrebat, pe un ton cumpănit: - Te temi de ceea ce urmează? - De ce mi se pare că ghicesc o ironie ascunsă în această întrebare a ta? Am sperat că îmi vei înțelege frământarea! Căci tot ce mi s-a întâmplat seamănă cu o călătorie lungă și plină
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1423820072.html [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
amânând desfăcutul dulciurilor din ambalajele lor sclipitoare. Înainte chiar de a ne atinge de ele alegeam un obiect asemănător ca formă și dimensiuni pe care-l puneam în locul celui mâncat, ca să nu se observe lipsa. Părinții ne învățaseră să fim cumpănite și economicoase, dar tot ei se amuzau pe seama respectului exagerat cu care tratam mizilicurile acelea pestrițe. Ciocolata din „globurile” mai mari am substituit-o cu mere, sferele mai mici cu nuci. Tabletele plate le-am umplut cu carton sau cu
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1419435273.html [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Care-mi trimite din înalturi, harul prisositor ce răsare pe cerul inimii mele ca un Luceafăr de dimineață. Hrana spirituală pe care o constituie vocația scrisului îmi dă o bucurie peste măsură și o profundă mulțumire sufletească. Scrisul ales, bine cumpănit este apanajul mărturisitorului credinței și al demnității, care poartă în ființa sa admirația, cântarea, slava pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos și mândria sfântă a Neamului său. Scrisul binecuvântat mă îmbracă în lumina harului ca și cu o haină aleasă și
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1360061500.html [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
teza)/ în iubirea care moare/ Sub sărutul unui soare(antiteza)/ Nu se văd, nu se zăresc(sinteza, dubla negație)” Atenție deci la teză și antiteză, la sinteza hegeliană, prin dublă negație. Pe cât de simplu, pe atât de complet, de judicios cumpănite. Și, din nou, în ritm 8/ 7, rimă împerechiată. „Și părul tău plutește-n vânt/ și-mi limpezește calea,/ când vocea ta ca-ntr-un descânt/ și-a alinat plecarea” (Mama). În toate aceste catrene, tresaltă Luceafărul și Cătălina, Hiperion
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Ioan_toderita_doua_cart_ioan_toderita_1377432618.html [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
negură nesfârșită, secerată din loc în loc de arătări luminoase, apăsa suflarea. Părea o nebuloasă dezmierdată de intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
„Carte frumoasă cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaș cumpănita; Ești că o floare, anume înflorita Mâinilor mele, care te-au deschis.” Ex Libris ~ Tudor Arghezi Am un mare respect și multă admirație pentru toți ce au curajul să nu se lase intimidați de o foaie albă de hârtie, și
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_autor_dorina_neagu_mara_circiu_1381320548.html [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]