105 matches
-
publicistica noastră de azi. Se citește cu urechile, nu cu ochii. Nu se scrie, se țipă. Dacă Gogol ar fi fost român ar fi dat privilegiu de personaj urechii, nu nasului: o ureche respectabilă și elegant îmbrăcată coboară dintr-un cupeu, pe Calea Victoriei... Dacă Pinocchio ar fi fost român, i-ar fi crescut, la fiecare minciună, urechile, nu nasul, căci neadevărurile din România de azi au drept sursă principală auzul. Numai Muc cel Mic s-ar fi putut naște firesc în
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
ceva în văzduh, să dezlege o enigmă. Băieții de la cafeneaua Rubi erau cu toții de aceeași părere. Pe când cu Rolo n-a fost așa, i-a cedat brusc inima, Rolo era un băiat singur și așezat, cu bani și un Chevrolet cupeu, așa încât puțini îi fuseseră aproape în ultima lui perioadă. De prin vestibuluri zgomotele se aud atât de tare, vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
doar martorul schimbării) un sistem social, politic, economic și descoperea posibilitatea exprimării sale în jocul politic, instalînd primul Domn constituțional. Culoarea epocii este politicianismul; la soarèle, printre parfumuri, vălătuci de trabucuri, respirații alcoolice, transpirații erotice, melancolii romantice, la Șosea, în cupeurile luxoase, în parlament, pe stradă, în saloane, pe terasa cofetăriei lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
familiei aveau să o marcheze pentru întreaga viață. Își amintea, însă, cu emoție de momentul întoarcerii victorioase, în București, a Reginei Maria și a Regelui Ferdinand. După război, a urmat cursurile Liceului Carmen Sylva din București, un oraș al birjelor, cupeurilor și tramvaielor cu cai. Marea pasiune a tinerei Rica era teatrul. Admirația pentru Aristide Demetriad și prietenia cu fiica acestuia, viitoarea pictoriță, au făcut-o chiar să viseze, o perioadă, la o carieră de actriță. Ultimul an de liceu îl
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Perna trăsurii se înfierbântase de soare, o piele vopsită în roșu, prinsă în butoni, ale căror adâncituri sugerau un model romboidal, dar în subțirimea ei reușea să estompeze prea puțin uruitul roților pe pavajul pietruit. Tata-mare se rezemă în colțul cupeului, ședea picior peste picior, cu bastonul sprijinit de stinghia banchetei de vizavi, privind dintr-o parte profilul sever al lui Herr Schachter și lăsându-și ochii să-i alunece de-a lungul fațadelor, ale căror coloane, cariatide, frontoane împodobite cu
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
prilejul să participe. Titlurile aparțin autorului danez. Sosire la București Se înserase înainte să ajungem la București. Plecasem, în zori, de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele și mănoasele câmpii valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas bun, încărcat de o înțelegere tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
exemplu grozav îl preocupătot ce este mecanică. Primește în dar un mic automobil de două persoane, pe care însuși, deja de pe atunci, îl conduce admirabil. După fiecare lecție trebuia să cedez rugăminților sale, de a mă conduce cu mașina până la cupeul regal, care trebuia să mă ducă acasă, trimițând cupeul să mă aștepte la podul din bulevard. Cursa se făcea în mod vertiginos, mai ales prin imensul parc al palatului, așa că de multe ori aveam impresia că n-am să mai
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
dar un mic automobil de două persoane, pe care însuși, deja de pe atunci, îl conduce admirabil. După fiecare lecție trebuia să cedez rugăminților sale, de a mă conduce cu mașina până la cupeul regal, care trebuia să mă ducă acasă, trimițând cupeul să mă aștepte la podul din bulevard. Cursa se făcea în mod vertiginos, mai ales prin imensul parc al palatului, așa că de multe ori aveam impresia că n-am să mai ajung teafără la cupeu. (Mai mare sperietură trăgea Părintele
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
să mă ducă acasă, trimițând cupeul să mă aștepte la podul din bulevard. Cursa se făcea în mod vertiginos, mai ales prin imensul parc al palatului, așa că de multe ori aveam impresia că n-am să mai ajung teafără la cupeu. (Mai mare sperietură trăgea Părintele profesor de religie al prințului, pe care prințul îl plimba cu multă predilecție, mai ales, când îl vedea făcând o mulțime de cruci cu vorbele: „mai las-o taică mai domol, Doamne - iartă-mă, că
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
la gară de soțul meu, care pentru prima oară se desparte de mine și pentru vreme îndelungată de trei luni. Mai venise mama și sora mea cu fratele mai mic și câțiva prieteni. M-am instalat destul de comod într-un cupeu de clasa a II-a (căci un voiaj cu wagonlits nu era abordabil din cauza prețului exorbitant pe atunci) și trenul porni din gară. Nu părăseam fără emoție pe toți ai mei, dar gândul că voi revedea Berlinul, Lipsca și pe
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
era abordabil din cauza prețului exorbitant pe atunci) și trenul porni din gară. Nu părăseam fără emoție pe toți ai mei, dar gândul că voi revedea Berlinul, Lipsca și pe urmă Varșovia, îmi ridica moralul în chip nebănuit. Împreună cu mine în cupeu se mai afla o tânără domișoară care făcea o cale și mai lungă, urmând să ajungă în America de Sud, însă prin Berlin-Hamburg. Așa că aveam și tovarășă de drum. În țară, trenul era ticsit de lume, care însă a început să se
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
caragialisme" ca pe niște cărți de joc și de a ajunge la combinații care n-au fost gândite de Caragiale, dar par totuși gândite de el: "- Numai asta-mi lipsea,/ s-aibi tupeul/ s^nu mă scoți la Șosea/ cu cupeul.// - Te-aș lasă, galantom,/ a mi-o cere?/ Aide, Mito, s-o lom/ pa picere.// - Daca asta-i amor,/ io, mai bine/ mă omor, si te-omor/ și pa ține!// - Nu-ți spui, Mito, gogoși,/ nu am haru;/ aide, frate
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
unde există un parc circulant vechi, cu norma de casare îndeplinită și depășită în proporție de 94%. Principalele deficiențe constatate au fost: nerespectarea graficului de circulație, caroserii ruginite, degradate, neetanșeități la uși și burdufuri, lipsa încălzirii ori căldura insuficientă în cupeuri etc. Partea proastă este că municipalitatea nu are bani să cumpere mijloace de transport noi și nici să repare străzile. La rândul lor, taximetriștii au fost controlați. Inspectorii O.J.P.C. Timiș au aplicat trei amenzi contravenționale, printre deficiențe numărându-se
Agenda2003-6-03-6 () [Corola-journal/Journalistic/280661_a_281990]
-
cu valuri neastâmpărate. Gara principală, o deziluzie, mă așteaptam la o gară de proporții mari, când colo este cu un aspect destul de modest, prea modest chiar. Uitai să povestesc că în călătoria mea de la Berlin la Varșovia, fiind într-un cupeu plin de militari, ofițeri polonezi de la graniță încoace, un bătrân general, cu o barbă de Moș Crăciun, îmi spunea în limba polonă că mă place grozav și dacă n-aș vrea să-l iau de soț. Lucru care mi se
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
sfert. Nu mă-nebuni că amețesc. Nu...bețiv...vițios...păcătos. Fii cu tact, trebuie mult tact! Mitocane... Pastramagiule... Vardist! Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a dat năvală către peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru mare... O femeie singură... cînd trece trenul...A intrat în Pitești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când trecu pragul
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
nu înnebuni de-a binelea; îl apucară curate năvârlii, scâncea, se tăvălea pe jos, se da tumba și trebui să-l amenințăm că nu mai mergem ca să renunțe la hotărârea de a face drumul călare pe unul din caii de la cupeu". "Mai primejdioasă javră și mai murdară nu se putea găsi, dar nici mai bună călăuză pentru călătoria a treia ce făceam aproape în fiecare seară, călătorie în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează", spune Povestitorul, dând
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Dridri îi dau dreptate) și chiar precizează costurile unei plimbări, la început de secol. Cum Caragiale spunea că bucureșteanul, oricât de scăpătat, este dependent de muscal (dependența, în varii forme, s-a păstrat), înțelegem că plimbarea în birjă descoperită ori cupeu nu era foarte la îndemâna, dar pentru dichisul ei se puteau face orice sacrificii. Cine are birjă și unde se găsesc, câte circulă și cu ce profit sunt alte pete de culoare dintr-un București care, la urma urmei, nu s-
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]