20 matches
-
său. Trupurile li se împreunară, se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fiori_cu_zmeura.html [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
este o drăcoaică și jumătate și nu s-ar feri de la altele și mai și. - Ce zici, Ano, nu vrei să te învăț cum se sărută un băiat, cum îl mângâi să aibă cu ce se juca cu tine pe la cuptoraș? - N-am nevoie de nici-un băiat. Oprește-i pe toți pentru tine că știu că-ți plac. - Îmi plac, dar tot o să rămână destui și pentru tine. Satu-i mare și plin de băieți. Ai să vezi la dans diseară că
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389789314.html [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
este o drăcoaică și jumătate și nu s-ar feri de la altele și mai și. - Ce zici, Ano, nu vrei să te învăț cum se sărută un băiat, cum îl mângâi să aibă cu ce se juca cu tine pe la cuptoraș? - N-am nevoie de nici-un băiat. Oprește-i pe toți pentru tine că știu că-ți plac. - Îmi plac, dar tot o să rămână destui și pentru tine. Satu-i mare și plin de băieți. Ai să vezi la dans diseară că
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389691855.html [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
viseCând grâul se coacemă îndragostescde păsări, de flori și de apede oameni de gâze de zoride tot și de toate! Când soarele-ncălzeștepământul toți macii câmpuluispre el zâmbescde soare, de lună de stelede toate mă-ndrăgostesc!În luna fierbinte a lui cuptorașa mă apucă un dorși ca un fluture zborspre un tărâm îndepărtatspre locuripe care doar le-am visat.Când pepenii se coc,eu mă îndrăgostescde tot ce e viu,de tot ce-i firescîmi iau gemantanulcu vise frumoaseși las câte unulprin
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Ca să cunoști omul trebuie să-i simți gustul, ca o mâncare, trebuie să o mănânci, să știi dacă e bună ori nu! Dar acum mi-e foame ! De mâncare, de ceva bun, ni-e foame la amândouă. Ție, nu? - La cuptorașul cu microunde e gata totul în trei minute. Să-ți cumperi și tu unul când te întorci acasă. Zadarnic încerca să prindă privirea care fugea de a ei. Nu uita ce vârstă ai, anii trec și tu nu-ți dai
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
este o drăcoaică și jumătate și nu s-ar feri de la altele și mai și. - Ce zici, Ano, nu vrei să te învăț cum se sărută un băiat, cum îl mângâi să aibă cu ce se juca cu tine pe la cuptoraș? - N-am nevoie de nici-un băiat. Oprește-i pe toți pentru tine că știu că-ți plac. - Îmi plac, dar tot o să rămână destui și pentru tine. Satu-i mare și plin de băieți. Ai să vezi la dans diseară că
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prima_lectie_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
unul de celălalt și li se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile care i se ofereau în această poiană pustie intrară în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/_ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390109845.html [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
său. Trupurile li se împreunară, se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie, din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei, oricât erau de amorțite din cauza plăcerilor incomensurabile, care i se ofereau în această poiană pustie, intră în alertă. Costi încă se juca cu rodiile Anei aproape coapte, niște sâni frumoși, rotunzi, tari și cu niște
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 by http://confluente.ro/Balul.html [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
fereastră mică, era în lățime cam de 4 pași, în lungime cam de 5 pași. Cum intrai din coridor în odaie, în față cu ușa, în fund, era fereastra. Intrând pe ușă, de-a stânga în colțul odăii era un cuptoraș făcut din cărămizi. De două palme de la cuptoraș, de-a lungul păretelui din stânga, o canapea mică, care servea de pat; în el dormea cu picioarele la foc, fără alt așternut. Canapeaua fusese odinioară roșie, dar acum de tot decolorată. Înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pași, în lungime cam de 5 pași. Cum intrai din coridor în odaie, în față cu ușa, în fund, era fereastra. Intrând pe ușă, de-a stânga în colțul odăii era un cuptoraș făcut din cărămizi. De două palme de la cuptoraș, de-a lungul păretelui din stânga, o canapea mică, care servea de pat; în el dormea cu picioarele la foc, fără alt așternut. Canapeaua fusese odinioară roșie, dar acum de tot decolorată. Înaintea canapelei era o masă mică de brad, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie, se repezi, lătrând, la drumețul străin. Bătrâna se întoarse uimită, văzu tânărul; ochii ei mici, vioi, sclipiră; se bucură să vadă bărbat în singurătatea ei; se opri
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
mic, cărnoase ca merele! Mesteca în liniște, mânca, simțea că trup și suflet i se uneau, se făcuseră în ceasul acesta una, primeau cu-o singură gură pâinea, măslina, apa și se bucurau amândoi și se hrăneau. Bătrâna, rezemată de cuptoraș, îl privea cu mândrie. - Ți-era foame, îi spuse râzând, mănâncă, ești tânăr, ai încă mult drum înaintea ta, chinuri multe; mănâncă, să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Fapt ce explică, de exemplu, prezența acestei grațioase salamandre, capodoperă de taxidermie a unui prieten drag, sau această reproducere În miniatură, la drept vorbind cam târzie, a eolipilei lui Heron, pe care aerul conținut În sferă, dacă activez acest mic cuptoraș cu spirt care-i ține loc de vas, Încălzindu-se și scăpând prin aceste cioculețe laterale, ar face-o să se Învârtească. Instrument magic, pe care-l foloseau chiar preoții egipteni În sanctuarele lor, după cum ne-o repetă atâtea texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Anișoara Ciubotaru, Dumitru Diaconu. Un grup numeros. Trăia și ștefan Ilașcu, tatăl patriotului. A rămas antologică acea fotografie în care măicuța Natalia Ilașcu, cu picioarele desculțe, îl ia de mână pe Prințul Paul de România, care stătea pe scaun lângă cuptoraș, simbol al unei bune gospodării. Tot aici pe scaun, lângă prinț, era și tatăl patriotului, ștefan Ilașcu. O dată cu acel tablou a vrut să i se aducă și cucoșul prevestitor de vizitatori. îl dorea în speranța că-i prevestește sosirea fiului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ceardacul casei tale din Boppard...! Ne place să ne amăgim, asta e calitatea noastră supremă, ca germani ori români. Există, într-adevăr, câteva grupușoare de simpatie care își mai scriu sau dacă locuiesc aproape, se mai vizitează. Fiecare-și are cuptorașul unde-și coace pâinițele și le trimite ba unuia, ba altuia care (trebuie să recunosc) cu multe piedici și lipsă de fonduri mai publică. Dar unde nu-i cititor, de ce creație? Comunicarea constă în unele întâlniri mici de tipul cenaclurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]