28 matches
-
erau uneltele lor locale, puși să oprime un întreg popor. La sfârșit de secol al XIX-lea, Nicolae Andreescu, un învățător de pe valea Râului Doamnei, concluziona astfel: „Cei ce locuesc mai pe sub păduri, fiind mai toți și vânători, sunt foarte «curagioși» și cutezători, iubind mai mult ca alții libertatea și neatârnarea, cauza care poate a contribuit ca cei mai mulți HAIDUCI ȘI REVOLUȚIONARI să fie dintre acei ce s-au născut pe sub munți”. În munții Muscelului, rezistența armată anticomunistă a început și s-
Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? by http://uzp.org.ro/unde-sunt-strazile-celor-ce-nu-mai-sunt/ [Corola-blog/BlogPost/93191_a_94483]
-
Motto “Cei ce locuesc mai pe sub păduri, fiind mai toți și vânători, sunt foarte «curagioși» și cutezători, iubind mai mult ca alții libertatea și neatârnarea, cauza care poate a contribuit ca cei mai mulți HAIDUCI ȘI REVOLUȚIONARI să fie dintre acei ce s-au născut pe sub munți” (înv. N. Andreescu)1 Cetățeni de Onoare Post-Mortem în orașe
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” by http://uzp.org.ro/recompense-morale-tardive-pentru-dusmanii-poporului-nicolae-steinhardt-gheorghe-cotenescu-justin-parvu-dar-si-pentru-lt-col-gheorghe-arsenescu-si-haiducii-muscelului/ [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
contribui la mai buna cunoaștere a relațiilor dintre el și tovarășii săi. Iată doar câteva dintre aceste informații: În revista „Școala nouă” s-a reprodus cu mândrie dintr-un „ziar bucureștean” anunțul relativ la ea („La Roman, o mână de tineri curagioși și hotărâți au scos o revistă...”). Acest anunț a apărut în „Războiul” nr. 4303, din 9 iulie 1889, p. 2; neîndoielnic, formularea și, implicit, aprecierea era chiar a redactorilor revistei (P. Mușoiu, Eugen I. Vaian și G. Ibrăileanu) și se
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
bucle de aur, luptându-se cu roaba încărcată de nisip, cu stropitoarea mică udând floricelele și iarba, cu grebluța curățind aleea, cu biciul mânându-și calul închipuit, cu soldații de plumb așezați în rânduri și muștruluiți când nu se repezeau curagioși în luptă, cu scaunul răsturnat ca o trăsură, cu cățelușul nedespărțit de joacă, cu smeul, cu tot ce formează câmpul de activitate al unui copil de seama lui”. În școala primară a fost instruit de un învățător (institutor). Apoi, tatăl
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a părăsit, regele Carol I nu-l avea printre favoriți, pentru că incomodul politician nu asculta decât de propria conștiință. Bülow nota În memoriile sale „Carp era o natură de elită, În care puteai pune cea mai desăvârșită Încredere, un om curagios, deschis și cinstit. Însă regelui nu-i era simpatic, fiindcă omul acesta avea față de toată lumea și chiar față de monarhul său, o natură prea independentă”. Disprețuind o popularitate pe care nici n-a avut- o decât pentru puțin timp, Carp
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
maiorul Candiano-Popescu însuși, care fu înaintat, decorat și sărbătorit, prezentat fiind ca adevăratul erou al drapelului. Toate ziarele opoziției dezaprobară cu energie această substituție, iar în public se răspândi chiar zvonul cum că Candiano-Popescu nu s-ar fi purtat tocmai curagios pe câmpul de bătaie. Adevărul era greu de aflat, fiindcă patima politicii de partid era amestecată. În adevăr, Candiano-Popescu, fiind un cunoscut liberal roșu, trebuia să fie ținta atacurilor opoziționiste.147 Candiano-Popescu era acuzat de conservatori că singura lui ispravă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge (...)". În mod previzibil, inversarea tiparului exprimă un "înțeles" individual, adaptat propriei situații de prizonieră benevolă a "zidurilor" Cetății: În miezul viu al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de numerar ca la plecarea ta - și o regret, căci ași fi vrut să-i dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din partea liniștită a județului n'au avut de ce se teme. Își cunoșteau mulți satele. Unii au vorbit norodului, căutând să preîntâmpine oarecare neorânduieli. Între ceilalți, din partea de ținut în care au fost mișcări, s'au arătat unii înflăcărați, energici și curagioși. Au fost și domoli unii, înspăimântați de primejdie; puțini și-au părăsit locul datoriei. Toți însă, prin felul lor de a se purta, au dovedit că sunt cu totul străini de acuzația de instigatori ce li s'a adus. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acte de vandalism fără ca nici poliția și nici publicul să i se poată împotrivi. Când s-au reîntors manifestanții, în redacțiune se afla Nicolae Chirilov, profesor de matematici și redactor la Epoca. Chirilov a voit să facă act de om curagios. A ieșit în fața lui Nae Ulmeanu, râzând grațios. Nicolae Chirilov îl cunoștea de la Primăria Capitalei, unde fusese contabil, pe când Ulmeanu era revizor la accize. De aceea îl luă pe prietenie: — Ce mai faci, nene Nae? Dar nenea Nae îl luă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
știut împăca, spre a produce un rezultat logic, convingerile lui atât de antagonice. Acest „șovăism“ politic l-a neutralizat, din care cauză figura lui, destul de interesantă în amănunte, n-o putem lega de nici o operă întreagă. Aceasta este partea naturilor curagioase pentru afirmarea ideilor, dar lipsite de îndrăzneală sau de capacitate spre a le aplica. Neavând nici destul curaj spre a se despărți de trecutul de care îl lega educațiunea, nașterea și mediul în care a crescut, neavând nici destulă încre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Regele țării". încât dacă lucrurile stăteau așa, cum trebuiau să reacționeze scriitorii? Din fericire tot autorul articolului i-a lămurit: Dacă începem o epocă măreață a unui Brâncoveanu al culturii nu trebuie să fim vrednici de ea? Prin urmare o curagioasă voință de creație, aceasta este forța stârnită în sufletul de scriitor este rodul mânei prietenoase întinse spre ocrotire de un Suveran creiat El însuși de înalta istorie". Acum, după șaptezeci de ani de la acele vremuri, îmi amintesc - nu știu de ce
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
trimis acuma acte de identitate de ale mele la B. spre certificare etc. Dacă lucrurile stau așa, ce să cred despre răspunsurile negative la diferite cereri de ale mele? Au fost „negative” sau fictive, evasive? Ce să cred despre intervențiile „curagioase” ale lui Mihai Beniuc căruia, chipurile, i s’ar fi zis că motivul ar fi acela pentru care Oscar Wilde a suferit și care, în urma acestei informații, ar fi delegat pe vice-secretarul Societății să continue intervenția și care de vreun
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri sunt o simplă frază "de trecere" în povestire, introducând un personaj: Într-una din peșteri în munte râpos/ Un om oarecare intra curagios." Poetul folosește greșit, din punct de vedere logic, pe oarecare; nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
O oară și mai bine,/ Vezi templul pacinaților/ Ce cade în ruine." Ce vor să spună aceste versuri febrile, ca de descântec? Că într-o peșteră din Carpați (una din multele, de vreme ce "într-una din peșteri" tocmai intrase "un om curagios"), sau ca, undeva în cercul geografic al acestui lanț de munți ce seamănă în noapte cu o vastă peșteră, imaginației cititorului i se propune să întrezărească ("Vezi") un edificiu religios pe cale de a deveni ruine. Pacinații sunt Pecenegii, un popor
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
În Spania, știe precis că e nevoie de-o revoluție: Ceea ce i-ar fi trebuit unei Spanii noi ar fi fost o revoluție, dar o revoluție de valori spirituale și sociale, o punere a statului pe baze noi, o rezolvare curagioasă a problemelor nu de politică, ci de viață spaniolă". În Austria, în schimb, recomandă Anschluss-ul, socotindu-l o "fatalitate istorică", pe care numai Dollfuss, cancelarul Austriei, n-o vede. Dollfuss nici nu ține cu "realitatea... vie", ci cu un "contract
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
în inima orașului pe artera cea mai principală pe lângă crima ce urma ca o consecință a alarmei pe care înspăimîntații negustori au încercat a da. Fapta colonelului Pomponescu nu este unicul caz de această natură, căci stă în firea acestui curagios brav militar tendința de a-și expune propria-i viață și a altora, pentru a veni în ajutorul celor în pericol, întrucît luând informații am dovedit că colonelul Pomponescu și-a mai dat o dată viața scăpând de la moarte pe soția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare, cu totul singur, și nu primea neciodată străini. Caracterul său nu atrăgea pe nimeni, îi respingea pe toți, căci puțini pricepeau sau cunoșteau valoarea sa, și încă mai puțini puteau să aibă plecarea de-a-i urma în zborul său curagios în sferele fantaziei. Pinguinii adevărului fără aripi și lipiți de pământ nu pot să urmeze pe vulturul geniului, care zboară cătră soare, ei par chiar a nu vrea să-i urmeze; ei sunt mulțămiți și mândri dacă au găsit în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de accentul simbolic acela va ști să aducă prin tonul cu care va pronunța 399r noțiuni ca: cast, pudic, rușinos, vergin și intuițiunea simțirei morale înaintea sufletului nostru, care intuițiune le trezește pe toate în sufletul nostru. La noțiunile: laș, curagios, temerar se va îmbulzi deja prin ton dispozițiunea ce provoacă ele; în dorul fără nume vom simți întreaga incertitudine și intensiune a sufletului, în amorul nemărginit vom simți prin accent nesecabilitatea și nemărginirea. Am putea să înmulțim aceste esemple după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei de speculațiune servă mai mult a opri rătăcirile decât a lărgi cunoștința, nu diminuă valoarea ei, ci-i dă o dignitate și autoritate prin funcțiunea de cenzor care asigură ordinea și concordia generală, chiar bunăstarea comunității științifice, și oprește curagioasele și mănoasele ei lucrări de a nu se depărta de la scopul principal, care este mulțămirea generală [... ]. {EminescuOpXIV 442-899} {EminescuOpXIV 900} Un principe nu trebuie așadar să aibă virtuțile pomenite mai sus, desigur insă aparența lor. Cutez a susținea că e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor, în ce oare acest act ar avea ceva de anormal, sau cum ar putea el provoca oarecari motive de neîncredere din partea altor state? Anormal nimic nu poate conține acest act; pot chiar să adaog, fără a trece de prea curagios, că anormal era aceea ce exista până astăzi! (aplauze), cum existam înainte. Da, d-lor, România, grație vitejiei fiilor săi, grație luptelor glorioase ce a avut pe câmpiile Bulgariei, și-a dobândit, prin sângele și valoarea sa, un rang și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe o pasăre muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge, purtând în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor. . . - La Regală! anunță în falsetto conductorul. - Eu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese pe dulap, îl chema la dezmierdat. - Îmi place Ahmed, spune Ioana, pentru că este curagios! Mă urmărește în preocupările mele funebre. Când am un gând prea intim, rezultat direct al firii mele, și deci fără nici o putință de a se generaliza și mă tem că n-o să fiu înțeles, Ioana mă încurajează: "Nu-mi sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]