138 matches
-
să îl batjocorești nicicum (fie și pentru că e inutil și chiar periculos: incită la revanșă), ci, din contră, să-l ajuți. Dacă va fi fost sau nu așa în Evul Mediu cum ne spun legendele, cîntecele de gestă sau romanul curtenesc, nu are, cred, nici o importanță, dar nici una. Contează, în opinia mea, doar faptul că, timp de mai multe secole, oamenii au crezut că este - sau a fost - așa înscris în toate codurile onoarei. Unii încă o mai credem. Sîntem, e
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de baladă curtenească îți oferă imagini de poetese rele și infidele. Sentimentele se țes complicat, declarațiile sunt metafore abstracte și totuși poemele au patetism de cântec de lume, eufonie și umor. În acest bâlci cu neoane și deșertăciuni, iubirile sunt "accesate total, fișier
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
-i cardinalului drept sursă de inspirație pînă și în alegerea decorului, dovadă că protagoniștii se întîlnesc în grădinile palatului din Asola, oraș din apropierea Veneției, în care Bembo vedea o rudă peste timp a anticei urbe Tusculum. Butaforia e de factură curtenească: parcuri, fîntîni arteziene și copaci la umbra cărora trei tineri, în prezența a trei doamne de curte, întorc pe toate fețele iubirea. E greu de spus dacă asolanii sunt cei trei interlocutori din Asolo sau, după modelul lui Cicero, chiar
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
în „Călin (file de poveste)”, în „Călin Nebunul”, în „Scrisoarea a IV-a”, în „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Diamantul nordului (Capriccio)”[23]. Numai că, spre deosebire de Evul Mediu real, din societatea cavalerească occidentală, dragostea la Eminescu nu este un joc curtenesc facil (cum face Cătălin ca s-o atragă pe Cătălina), ci este „farmec sfânt”[24], este esență și eternitate (așa cum o vede Luceafărul). Sunt ilustrate, de asemenea, trecătoare episoade tipice (ca alchimistul, căutător al aurului sau filosoful, chinuit de taina
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
-i compusă persoana". Însă atenția este, vai, una critică. Privit de-aproape, quel âme est sans défaut? Îmbinată cu reflecția, cinică, a lui La Rochefoucauld că cei mai mulți nu s-ar îndrăgosti, dacă n-ar auzi vorbindu-se de dragoste ("îngerul" curtenesc, ricanează Zarifopol, "își sfîrșește cariera la mahala: Angel radios!"), bagatelizarea prieteniei ("amicul", nu?) dă tabloul complet și exact al superficialității noastre voioase, degrabă iscoditoare de cusururi. Grațiile, dovedite de muze pricinoase, rămîn în umbră. A doua tabletă la care am
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
acesta se adaugă și prezența a patru femei mai în vîrstă (Duclos, Champville, Desgranges, Martaine), la fel de corupte ca și cei patru atotputernici, dintre care trei joacă rolul de povestitoare, iar una le acompaniază la pian, reflex parodic sadian cu privire la protocolul curtenesc al povestitorilor din Decameronul lui Boccaccio. Tinerii sechestrați într-o vilă sunt obligați să respecte un regulament foarte dur, care interzice orice formă de manifestare religioasă prin pedeapsa cu moartea, iar contactul sexual, ca manifestare a dragostei, prin amputarea unui
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dar fiecare în felul lui. Preotul în numele crucii și al rînduielii divine, cavalerul în numele sabiei și al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care hrănește esența medievală
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
aleasă drept ținta supremă a trofeelor cîștigate. În acest caz, luptele sunt purtate în numele madonei lăuntrice și toți laurii trebuie să fie aduși plocon la picioarele ei. În fine, ultima categorie, fatal frivolă în comparație cu primele două, e cea a iubrii curtenești. Tipul acesta apare în urma erodării autorității ecleziatice și aristocratice. Constrîngerile se îmblînzesc, rigoarea se înmoaie și pe aceste fundal apare figura seducătorului liric, a cărui țintă este ademenirea femeii prin flatarea ei artistică. Spre deosebire de cavaler, care cucerește femeia, trubadurul o
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
prodigioasă și alcătuind în mod evident o castă. În Interviu cu un vampir (1994) al lui Neil Jordan, Lestat (Tom Cruise) și Louis (Brad Pitt) sunt doi aristocrați care-și cultivă pasiunea pentru sânge cu ardoarea pentru rafinamentul unei vieți curtenești, cu ceva din destrăbălarea veselă a secolului al XVIII-lea cu "olimpul lui sulemenit". La fel, și cei din Familia Volpini adoptă aceeași morgă aristocratică, care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
curtenești, cu ceva din destrăbălarea veselă a secolului al XVIII-lea cu "olimpul lui sulemenit". La fel, și cei din Familia Volpini adoptă aceeași morgă aristocratică, care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești formate la școala Principelui sau cea pe care o predă Baldassare Castiglione cu al său Il Cortegiano. În acest cadru se află nucleul romantic al poveștii muritoarei îndrăgostită de un nemuritor de o frumusețe aproape spectrală; în lumină, pielea lui
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Heinrich von Ofterdingen. Mortul frumos, de o paliditate extremă, un efeb cu ochii strălucitori, are ceva luciferic care stârnește atracția. Toți Culennii se bucură de acest șarm periculos, apariția lor în colegiul unde învață are ceva regal, ca o procesiune curtenească, stârnind un fior printre cei prezenți. Pentru a sublinia dimensiunea romantică a acestor personaje, dar în special a lui Cullen stau la dispoziția regizorilor Romeo și Julieta ai lui Shakespeare, povestea de dragoste nefericită care se cere recitită în noul
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
avea optsprezece ani, ceea ce îi permite să nu încalce canonul enunțat în De amore de Andrea Cappellano - un tratat scris spre finele secolului al XII-lea de un Andrea, capelan la curtea Franței, considerat un fel de Biblie a iubirii curtenești - după care, un băiat nu poate fi un iubit adevărat înainte de vîrsta aceea. Pentru noi este aproape de neînțeles cum se poate vorbi de dragoste împărtășită doar în urma unui schimb de salutări. Să ținem seama însă că în societatea de atunci
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
cînd Andreas Capellanus și-a întocmit tratatul Despe iubire, spiritul epocii încuraja meditația, iar actul era precedat de o ceremonie amănunțită a lămuririlor conceptuale. E uimitor să vezi cîtă acribie poate pune un autor în cercetarea analitică a unei teme curtenești, de mondenă semnificație în epocă, pe care clericii o înfierau cu aceeași repeziciune cu care rapsozii o invocau în librete frivole. Sub unghiul informației, de mare ajutor e excelentul studiu al Ancăi Crivăț, care încheie ediția bilingvă, studiu din care
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
apelînd la înlocuitori și surogate: o aventură azi, o escapadă mîine, o dezamăgire poimîine, și mereu certitudinea păcatului de care nu scăpăm. Nu gustăm amorul decît în formele lui greșite. Deși iubirea din tratat e înțeleasă ca amor în sens curtenesc, adică drept o relație între bărbat și femeie (homosexualitatea era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind că iubirea trebuie ocolită, și dacă totuși nu poate fi evitată, ea trebuie supusă la două
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
Battista Pellegrini, L´elemento arabe nelle lingue neolatine con particolare riguardo all´Italia. In L’occidente e l´islam. Settimane di studio del centro italiano de studi sul´altro medioevo. Spoleto 1965). Între 1018 și 1120, perioadă importantă pentru poezia curtenească în sudul Franței, francezii au făcut vreo douăzeci de incursiuni războinice en terre d‘Islam. Traducerile de cărți arabe proliferau și, ca în lumea unde toți califii aveau „poeți curteni”, poeții rătăcitori apuseni își puneau în minte să ajungă în
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
din Aquitania (fiica Mariei de Champagne și nepoata marelui trubadur poet Guillaume IX). Mai terne, ultimele părți, Cartea a II-a (care cuprinde și regulile iubirii), și a III-a (numită „Respingerea iubirii”), par a se concentra pe armonizarea iubirii curtenești cu aceea religioasă. Îndemnat să se țină departe de cele lumești, („nimeni nu trebuie să-și irosească zilele în plăcerile iubirii”), cititorul poate astfel spera să dobândească în viitor „slava și viața veșnică”. Desigur, e vorba de un clișeu al
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
transpirații fără egal,/ cu crime de iubire în piept/ mă închin pe malul opus/ și fac mătănii la spărtura din scoarța copacilor/ unde seva și lumina sunt mai aproape ... Enunțând nuanțele iubirii, Jose Ortega y Gasset, în Notă despre iubirea curtenească, mărturisește: „În iubire colaborează fantezia, entuziasmul, senzualitatea, duioșia și multe alte substanțe simple ale chimiei intime. Doza în care intră fiecare și rangul ocupat în perspectivă totală decid aspectul pe care-l va înfățișa sentimentul amoros”. Citind cartea poetului Mihai
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
modul cu totul străin de viațăal lumii stepelor. Despre calitățile cavalerului, unul dintre creatorii beletristicii lumii medievale scria: Mult aprecia recompensele, la fel și gloria / și mult și-a dorit să-și facăfaptele celebre. / Iar de era respectat în mod curtenesc, / Oferea îndeajuns protecție prin propria-i noblețe. / Astfel a trăit și a domnit, / Încâti-a întrecut pe toți ceilalți principi / Prin curtenie, vitejie, /Putere și mărinimie.[4] Și momentul luptei, al întâlnirii dintre viteji este astfel prezentat: Lovind adesea în scuturi
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
un caracter savant, este deținut de clericii care formează subțirea elită intelectuală. Cu toate acestea, acces la cultură există prin intermediul lecturilor publice. Printre producțiile orale care nu rămân străine de publicul larg se numără învățătura creștină, romanele cavalerești sau poezia curtenească. Cum a evoluat cultura în antichitatea târzie? Dacă la început s-a considerat că elementele păgâne ale culturii clasice sunt lipsite de importanță, pe măsură ce creștinismul atinge elitele intelectuale opinia se schimbă, deoarece creștinii au nevoie de o expresie formală clasică
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
un caracter savant, este deținut de clericii care formează subțirea elită intelectuală. Cu toate acestea, acces la cultură există prin intermediul lecturilor publice. Printre producțiile orale care nu rămân străine de publicul larg se numără învățătura creștină, romanele cavalerești sau poezia curtenească. Cum a evoluat cultura în antichitatea târzie? Dacă la început s-a considerat că elementele păgâne ale culturii clasice sunt lipsite de importanță, pe măsură ce creștinismul atinge elitele intelectuale opinia se schimbă, deoarece creștinii au nevoie de o expresie formală clasică
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
contemporan și concetățean cu Socrate, dar nu-l pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Teodosius al II-lea căruia i s-a adresat printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. Împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cântărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă așa va fi voința împăratului, el nu va mai adăuga nici un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost contemporan și concetățean cu Socrate, dar nu-l pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Theodosius al II-lea, căruia i se adresează printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cîntărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă aceasta va fi voința împăratului, el nu va mai adăuga nici un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această minunată fată Înaltă și subțire ca o statuie etruscă Îmi cerea s-o dezbrac - nici ea nu stătea inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima unui viol În grup În pivnița unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]