138 matches
-
un caracter savant, este deținut de clericii care formează subțirea elită intelectuală. Cu toate acestea, acces la cultură există prin intermediul lecturilor publice. Printre producțiile orale care nu rămân străine de publicul larg se numără învățătura creștină, romanele cavalerești sau poezia curtenească. Cum a evoluat cultura în antichitatea târzie? Dacă la început s-a considerat că elementele păgâne ale culturii clasice sunt lipsite de importanță, pe măsură ce creștinismul atinge elitele intelectuale opinia se schimbă, deoarece creștinii au nevoie de o expresie formală clasică
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinis_ion_ionescu_bucovu_1385218383.html [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
transpirații fără egal,/ cu crime de iubire în piept/ mă închin pe malul opus/ și fac mătănii la spărtura din scoarța copacilor/ unde seva și lumina sunt mai aproape ... Enunțând nuanțele iubirii, Jose Ortega y Gasset, în Notă despre iubirea curtenească, mărturisește: „În iubire colaborează fantezia, entuziasmul, senzualitatea, duioșia și multe alte substanțe simple ale chimiei intime. Doza în care intră fiecare și rangul ocupat în perspectivă totală decid aspectul pe care-l va înfățișa sentimentul amoros”. Citind cartea poetului Mihai
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Luceferi_cu_buze_rosii.html [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
un caracter savant, este deținut de clericii care formează subțirea elită intelectuală. Cu toate acestea, acces la cultură există prin intermediul lecturilor publice. Printre producțiile orale care nu rămân străine de publicul larg se numără învățătura creștină, romanele cavalerești sau poezia curtenească. Cum a evoluat cultura în antichitatea târzie? Dacă la început s-a considerat că elementele păgâne ale culturii clasice sunt lipsite de importanță, pe măsură ce creștinismul atinge elitele intelectuale opinia se schimbă, deoarece creștinii au nevoie de o expresie formală clasică
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinismul_ion_ionescu_bucovu_1359122853.html [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
se petrec tel quel, nu ca și cum. Când o cucerește, tot așa, pe planturoasa Vianda (alt nume de o imposibilă transparență), Borna imaginează pur și simplu scena seducției Viandei. Fără ricoșeuri, fără înșelătorii, fără esopisme. Și-atunci, cum de o petrecere curtenească de secol XVIII reverberează până în anul de grație 1989? Răspunsul e unul singur: amnezie tehnică. Luându-se cu povestea, Groșan își uită pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
în „Călin (file de poveste)”, în „Călin Nebunul”, în „Scrisoarea a IV-a”, în „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Diamantul nordului (Capriccio)”[23]. Numai că, spre deosebire de Evul Mediu real, din societatea cavalerească occidentală, dragostea la Eminescu nu este un joc curtenesc facil (cum face Cătălin ca s-o atragă pe Cătălina), ci este „farmec sfânt”[24], este esență și eternitate (așa cum o vede Luceafărul). Sunt ilustrate, de asemenea, trecătoare episoade tipice (ca alchimistul, căutător al aurului sau filosoful, chinuit de taina
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
modul cu totul străin de viațăal lumii stepelor. Despre calitățile cavalerului, unul dintre creatorii beletristicii lumii medievale scria: Mult aprecia recompensele, la fel și gloria / și mult și-a dorit să-și facăfaptele celebre. / Iar de era respectat în mod curtenesc, / Oferea îndeajuns protecție prin propria-i noblețe. / Astfel a trăit și a domnit, / Încâti-a întrecut pe toți ceilalți principi / Prin curtenie, vitejie, /Putere și mărinimie.[4] Și momentul luptei, al întâlnirii dintre viteji este astfel prezentat: Lovind adesea în scuturi
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre Siegfried și Kriemhilda, pe de o parte, și răzbunarea morții viteazului de către văduva sa, pe de altă parte. Și dacă prima parte a luat ființă din sensibilitatea populară
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
-i asociază pentru a cânta iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă că "aceasta nu trebuie confundată cu iubirea rudelor, prietenilor sau cu amorul carnal". Ibn Hazm compară acest cod al iubirii curtenești cu cel al iubirii beduine. Acest cod presupune păstrarea secretului iubirii de către cel în cauză, dar și de confident. El considera că iubirea împlinită este fericirea supremă și că numai moartea îi poate despărți pe cei ce se iubesc cu
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
confundă divinul cu ideea de femininitate, este așadar vorba de o noțiune absolută, femeia iubită și implicit sentimentele ei fiind entități foarte greu de dobândit. Această concepție a împărțit ideologia beduină, nomadă și cea urbană în: realitate și fantasmă. Iubirea curtenească este asemenea celei aparținând trubadurilor, este bazată pe platonism și interiorizează imaginea, distanța, întrucât regula conduitei arabilor era ca mâna tinerei să nu fie dată cuiva care îi pronunțase numele în poem înainte de a o cere în căsătorie. Poeții beduini
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
renunțare la influențele beduine. Primele schimbări au survenit în cazul poeziei de dragoste, numită "ġazal" și s-au manifestat printr-o extindere tematică spre subiecte precum iubirea pentru o persoană care aparține alteia sau legătura amoroasă cu o sclavă. Dragostea curtenească, intens exploatată în restul Europei, nu a rămas indiferentă nici poeziei hispano-arabe, cel mai însemnat reprezentant al acesteia fiind Ibn ‘Abd Rabbih. Totodată, începând cu secolul X, tematica amoroasă a dat naștere unui tip de poezie andaluză homoerotică. Mai mult
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Pictorul naiv Niko Pirosmanišvili (sau Pirosmani, 1862-1918) este unul din reprezentanții de seamă ai artei georgiene din secolul al XX-lea. În limba georgiana s-au păstrat cele mai vechi culegeri de imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
poate fi regăsită și în cadrul picturii și sculpturii: sunt reprezentate în special personaje religioase sau politice în atitudini dinamice, pline de viață și dramatism. În anii 1400, în Alpi, în Boemia, Franța și Burgundia flamandă debutează delicatul și elegantul stil curtenesc al goticului. Subiectul predominant era Madona, curbată în formă de S și în veșminte largi. Pe lângă obișnuitele lucrări religioase, erau împodobite tot mai multe manuscrise laice, activitate realizată nu numai în mănăstiri, ci și în ateliere orășenești. Frații Limburg au
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
de Champagne, fiica regelui Ludovic al VII-lea și a Eleonorei de Aquitania. Tema tratatului "De amore" (cunoscut și sub titlul "De arte honeste amandi") o constituie dragostea cavalerească, temă cultivată de Marie de Champagne și prin care teoretizează iubirea curtenească: iubirea-pasiune, motiv predilect al trubadurilor acelei epoci.
Andreas Capellanus () [Corola-website/Science/326097_a_327426]
-
subiectele cu putință" (cf. titlul ediției din 1738), realizînd o antologie de poezie extrem de atractivă pentru orice tînăr cu înclinații poetice enciclopedice. Subiectele poeziei sînt într-adevăr foarte variate, și anume "filosofice, istorice, morale, satirice, alegorice, critice, eroice, pastorale, galante, curtenești și sublime" (cf. titlul ediției din 1741); autorii sînt foarte diferiți: Langland, Gower, Chaucer, Lydgate, Barclay, Skelton, Henry Howard conte de Surry, Sir Thomas Wyatt, Thomas Sackville conte de Dorset, William Warner, George Gascoigne, George Turberville, Thomas Nashe, Sir Philip
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
trad. n.) 15 narează, deși criticii literari au descoperit și discrepanțe între narator și istorisirea sa. Diversitatea originii sociale a pelerinilor este depășită sau întrecută doar de diversitatea povestirilor și a temelor acestora, deoarece scriitorul englez dezvoltă specii precum romanul curtenesc, savuroase fabliau-uri, alegorii, predici, fabule, vieți ale sfinților. Capodopera sa dă cititorilor senzația de veridicitate, de realism, dar este și o dovadă a profundelor cunoștințe ale autorului, și trimite chiar mai departe, la complexitatea culturii medievale. Boccaccio și Chaucer au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
primul ghid și prima lumină” Teodolinda Barolini, Giovanni Boccaccio, în European Writers, vol. 2, Charles Scribner's Sons, 1983, p. 511. 16 Perioada petrecută la curtea din Napoli i-a oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe Constanța rugându-se Mariei, Povestirea stareței dezvăluie un miracol al intervenției Născătoarei de Dumnezeu în descoperirea ucigașilor unui copil ce îi aducea permanent laudă. Rolul pozitiv al femeii este susținut nu doar de cultul mariologic, ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea misogină din epoca medievală: „Dacă cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este susținut nu doar de cultul mariologic, ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea misogină din epoca medievală: „Dacă cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor cavalerești.” 27 Iubirea însemna adorația unei doamne, o dragoste trezită de frumusețea, înțelepciunea și caracterul ei, femeia fiind cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doamnei sale, dragostea presupunând și suferință. O astfel de dragoste romantică nu era întotdeauna mutuală sau nu se consuma de fiecare dată, deși era mai adecvat să fie prezentată ca reciprocă sau cel puțin compatibilă cu căsătoria.29 Convențiile iubirii curtenești sunt întâlnite la Geoffrey Chaucer în Povestirea răzeșului (Arveragus, pentru a câștiga mâna soției sale, trece prin mai multe probe, în cele din urmă femeia înduioșată îl acceptă; tot pentru a o atrage pe Dorigena, Aurel cântă și dansează, își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ori, numele eroilor, fiind astfel un argument suficient de important în susținerea supremației masculine în literatura cavalerească. Romanele medievale reprezintă un gen ce se preocupă exclusiv de problemele masculine și care pune experiențele acestora într-o poziție privilegiată. 37 „Romanele curtenești au fost receptate de criticii feminiști ca o mistificare ideologică a societății patriarhale și care, prin idealizarea dragostei și a căsătoriei, cer complicitatea cititoarelor feminine cu ideologia tradițională a genului.”38 Personajele feminine ocupau de cele mai multe ori poziții secundare, aveau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și antagonice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]