803 matches
-
pe de o parte, și "obrăznicia", iureșul limbajului vizual, pe de alta, creează o atmosferă tumultuoasă pe al cărui fundal se desfășoară iubirea fără viitor dintre vedeta clubului de noapte Moulin Rouge, Satine (Nicole Kidman, impecabilă în ipostaza de divă curtezană a sfîrșitului de secol 19), și tînărul scriitor Christian (Ewan McGregor, seducător prin spontaneitate, naturalețe). Un film centrat pe relația celor două personaje, pe sentimente, nicidecum pe acțiune, poate părea la prima vedere plictisitor, derutant, ba chiar imposibil de urmărit
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete drăgăstoase pentru moșnegii aproape damblagii, dar importând și italienescul termen de gigolo pentru băieții arătoși care nu se sinchiseau de cărnurile vlăguite ale celor care, În ciuda vârstei, Încă mai voiau s-o facă pe curtezanele. Era o adevărată regina În salonul ei plin de marile celebrități ale vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
bine la o anumită vârstă, putându-se să spui despre ea nu că ar fi doar superioară femeilor din jur, ci chiar că bărbații o simțeau mai mult decat egală, știa să se implice În aranjamentele politice nu ca o curtezana, ci ca un adevărat sforar, feminin doar prin delicatețea gesturilor parfumate cu care trata afaceri uneori complicate, de la marile comenzi de pictură oficială pentru soțul ei Îi totiartistii acoliți, până la influență celui de al doilea imperiu asupra altor țări și
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
se petrece în mintea lui și ar fi vrut să își încerce șansa împreună. Dar Hoffmann e mai întîi bărbat și abia apoi poet. El nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat în clișeele burghez-patriarhale, iar apoi vituperează împotriva lui Niklaus. Nu înțelege nici măcar că personajul cel malefic e, de fapt, Coppelius și
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
răsucește o dată. Și nici o femeie care are caracter și minte nu alege s-o întrupeze pe Antonia. Sau dacă o face, e sortită, știe, să moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea îi permite unei curtezane o oarecare libertate. Iar femeia-curtezană e un vis-fantoșă al oricărui burghez, tot atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
atenția, modul în care se situa la nivelul vieții culturale și/sau politice. Indirect, acest tip de memorialistică poate fi luat și drept un manual al reușitei în viață. În fine, există și jurnalele savurate pentru dezvăluirile picante despre celebrități. Curtezane mai mult sau mai puțin celebre și-au exhibat cu deplină dezinvoltură viața sexuală, majordomi cu ștaif au uitat brusc toate regulile discreției, punând adesea într-o lumină delicată celebrități ale vieții culturale, politice, științifice, de pe urma cărora au mâncat pâine
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele râd. Măgarul își mută crucea de pe spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile sale ce evocă mediul domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
îngenuncheată într-o catedrală, despre care n-o să spună nimic nici una din monografiile orașului, un trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore pierzîndu-și fructele. O viață care-și scutură, cu amînări de veche curtezană, gătelile cochete. În locul lor crește, din spinarea personajului, deodată cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
când jumate adormit"(Pentru poezie) Ciclul Lu Li & Weng Li ne rezervă surpriza unei bijuterii asianice care arată (și) posibilitățile livrești cu totul deosebite ale lui Andrei Codrescu. Lu Li & Weng Li sunt doi tineri chinezi din secolul XIII, ea curtezană la curtea imperială, el războinic, "frate și soră, fie iubiți sau, poate amândouă". Fără a ști dacă se vor întâlni vreodată, cei doi își scriu poeme pe care nu și le trimit. Un fel de jurnal al absenței, un epistolar
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
fie mai puternică decât argumentele logice” (PSB 17, 82); 3, 8: „Nimeni să nu compare duhovniceasca noastră învățătură, care este simplă și nemeșteșugită, cu curiozitățile celor care au filosofat despre cer. Pe cât de frumoasă este frumusețea femeilor cinstite față de a curtezanelor, pe atât este de mare și deosebirea dintre învățăturile noastre și învățăturile filosofilor profani. Aceștia prezintă în învățăturile lor probabilități siluite; aici, în Scriptură, adevărul stă de față, lipsit de cuvinte meșteșugite” (PSB 17, 107); 6, 2 (PSB 17, 133
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
celui care, la cîteva ore istovitoare după o zi de muncă se așterne în pragul casei și nimic vătămător nu mai poate intra înăuntru mergeam pe strada aceea care nu oprea, largă și întortocheată era ca șalul mătăsos al unei curtezane, aruncat pe podeaua alcovului numai un arhitect nebun putea să lase zeci și zeci de străzi să se piardă în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
Andrei Codrescu - Lu Li & Weng Li Ioana Ieronim Lu Li și Weng Li au locuit în China în Veacul Mongol (1279-1368). Lu Li era curtezană la curtea imperială, Weng Li războinic. Fie erau frate și soră, fie iubiți sau, poate, amândouă. Scriau poeme unul pentru celălalt fără certitudinea că se vor citi între ei vreodată. Tot ce știm despre cei doi am aflat din poemele
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
omorâtă de amorezul gelos. Abia are timp - în agonie - să împreune pe adevărații îndrăgostiți (stăpâna și amorezul ei), iubitului ei însă îi promite că se va întoarce în curând în noua înfățișare care i-o va da Buddha. În ceainărie. Curtezana Murasaki are de amorez pe Dampe. Într-o ceainărie dansează și se veselește cu el și cu servitoarea ei, Otyo. Tosa, un cavaler, intră, și ca să câștige favorul curtezanei, cinstește pe servitoarea ei cu un ban de aur. Murasaki a
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
în noua înfățișare care i-o va da Buddha. În ceainărie. Curtezana Murasaki are de amorez pe Dampe. Într-o ceainărie dansează și se veselește cu el și cu servitoarea ei, Otyo. Tosa, un cavaler, intră, și ca să câștige favorul curtezanei, cinstește pe servitoarea ei cu un ban de aur. Murasaki a văzut scena, râde și, văzând că - după un joc al ei - cavalerul Tosa îi oferă bani, începe să-și bată capul cum va putea să-i răpească bogățiile. Dampe
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
bani, începe să-și bată capul cum va putea să-i răpească bogățiile. Dampe începe să se roage de Tosa să-i arate cum se mânuiește sabia, dar, după câteva exerciții, e rugat pe ascuns de Murasaki să se depărteze. Curtezana bagă venin în ceai, îi dă cavalerului, îl fură și fuge. Servitoarea Otyo intră în ceainărie, dă un contravenin cavalerului și-l ajută să scape. Văzând curtezana aceasta, se repede ca nebună asupra servitoarei, o trântește pe pat și vrea
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
dar, după câteva exerciții, e rugat pe ascuns de Murasaki să se depărteze. Curtezana bagă venin în ceai, îi dă cavalerului, îl fură și fuge. Servitoarea Otyo intră în ceainărie, dă un contravenin cavalerului și-l ajută să scape. Văzând curtezana aceasta, se repede ca nebună asupra servitoarei, o trântește pe pat și vrea s-o omoare. Cavalerul se întoarce ca să se răzbune, crede că e curtezana în pat, îi taie capul - din greșeală - servitoarei Otyo. În momentul următor vine și
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Otyo intră în ceainărie, dă un contravenin cavalerului și-l ajută să scape. Văzând curtezana aceasta, se repede ca nebună asupra servitoarei, o trântește pe pat și vrea s-o omoare. Cavalerul se întoarce ca să se răzbune, crede că e curtezana în pat, îi taie capul - din greșeală - servitoarei Otyo. În momentul următor vine și amorezul Dampe, se bate cu cavalerul și acesta îl omoară. Curtezana vine și vede moartea amorezului și a servitoarei, vrea să fugă, dar e sugrumată de
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
pat și vrea s-o omoare. Cavalerul se întoarce ca să se răzbune, crede că e curtezana în pat, îi taie capul - din greșeală - servitoarei Otyo. În momentul următor vine și amorezul Dampe, se bate cu cavalerul și acesta îl omoară. Curtezana vine și vede moartea amorezului și a servitoarei, vrea să fugă, dar e sugrumată de cavalerul Tosa”. Ecourile acestei prime reprezentații sunt reținute de ziar într-o notiță din ziarul de a doua zi, prin care se arată că „publicul
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri, vorba-ceea, câtă frunză, câtă iarbă. Făcu un adevărat studiu de marketing printre contese, curtezane, bucătărese, modiste, lenjerese, translatoare, recepționere, senatoare, directoare de bancă, purtătoare de cuvânt etc., chiar printre surorile lui - prințesele. Toate răspunsurile erau șovăielnice, de nu puteai trage o concluzie. În ultima zi a lunii, disperat, mai făcu o ultimă încercare. Merse
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului, datată, ca să se știe despre ce este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Sibiu, a unui viitor, la care, de fapt, nici nu îndrăznise să spere. Frumoasa lui iubită, aparent iresponsabilă, evoluase între timp, înrâurită de probele etice date cu prețul vieții chiar de partenerul ei providențial. Ea se sustrage eredității materne de curtezană, reușind astfel să realizeze și să regizeze happy-end-ul romanului și totodată al vieții protagonistului. Paul Eugen Banciu, Somonul roșu, roman, Editura Hestia, 2004
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
epoca bronzului, secolele XVIII-XVI î.Hr. Descoperite la Beba Veche, sunt la fel de frumoase ca-n urmă cu aproape 4 000 de ani. Din același „set“ și tot acolo descoperite, în colecție se mai află o superbă spirală pe care proprietara, poate curtezană de lux, o purta pe antebrațul stâng, și o pereche de cercei, tot de aur, de o eleganță infailibilă. De prin secolele XII-XI î.Hr., prima epocă a fierului, se află în tezaur brățări pătrățoase, de o aparte modernitate. Din Evul
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]