2 matches
-
mai dă o șansă. Ciudat. Pe dată o și asociez în sinea mea cu Dovlecelul de altădată, deși, ca fizic, e bine-nțeles, genul maică-mii. Aceeași culoare, aceeași statură, chiar și același temperament, după cum s-a vădit ulterior - veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea dintre puștoaica asta și fotografia maică-mii din albumul promoției. De-aici reiese clar cât de zăpăcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]