30 matches
-
bun, ce ai adăugat în repertoriu; lumea are așteptări. Personal am depășit faza în care aș mai avea de făcut demonstrații. Vreau să fac muzică, să mă simt liber și degajat! Publicul bucureștean... cel mai greu de satisfăcut! Este chiar cusurgiu. La tine acasă... jumătate de public te cunoaște... când a ieșit bine, te simți bine! D.Av. Cânți muzică românească, cânți Enescu... Al.T. E firesc, sunt român. În România se crede că Enescu este puțin cântat. Mi se cere Sonata
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
un azil. Succesul răsunător al spectacolului se datorează, înainte de orice, distribuției de senzație: Ștefan Iordache și Mitică Popescu. Cei doi coloși ai teatrului românesc se reîntâlnesc pe scenă după... 27 de ani. Ștefan Iordache joacă un bătrân evreu ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. Spectacolul se va juca la Timișoara în 29 și 30 martie, de la ora 19. Biletele au prețuri de 350 000 de lei și 250 000 de lei și s-au
Agenda2004-12-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282196_a_283525]
-
nu dau înapoi să savureze cancanuri de un gust îndoielnic, chicotesc vulgar, trăgînd cu urechea la plăsmuirile celor ce ascund în conformația lor un fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au înmulțit parcă falșii predicatori, cicălitorii, cusurgiii, un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
enorme, desfășurate pe panouri gigantice, în metropolele lumii. Omul nu mai știe cum să scape de ele. Excesul, se știe, plictisește. O lecție de limbă franceză, în clasa întâi, arăta astfel: John Thomson, pălărier, face și vinde pălării. Un client cusurgiu a întrebat logic: "De ce mai pui, domnule, pălărier? Din moment ce mai jos scrii că vinzi pălării - se înțelege." Negustorul a șters ce era de prisos. Atunci criticul a mai zis că de ce scrie și face și vinde. Din moment ce le face, înseamnă
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
mister: "Dragii mei, e simplu: secretul e să nu te înfrânezi de la nimic, să nu pui la suflet nimic, să primești orice lovitură cu seninătate!" Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele banalități pe care neglijăm, iritați și cusurgii, să ni le asumăm. Curiozitatea vie, atenția neobosită, mobilizarea constantă a energiilor sunt rețete la îndemână, dar disprețuite de fiecare dintre noi. Nu găsesc titlu de carte mai nepotrivit pentru a ilustra viața lui Anavi Ádám decât Un veac de
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
Jebeleanu, lui Emil Botta, lui Nicolae Prelipceanu, si el nominalizat la Premiul „M. Eminescu". V-as ruga sa evocați intilnirile cu acesti scriitori in voga atunci. DT: La Marin Preda am ținut foarte mult. Ne-am împrietenit greu. Era suspicios, cusurgiu, dar îl iubeam aproape necondiționat. Îmi reproșa, uneori, că nu-l iubesc destul -„ca nea Cezar" (Ivănescu), „ca Dinescu", nu uita Preda să adauge. Aici era ceea ce aș numi „complexul Mogoșoaia". Cezar și Mircea au petrecut foarte multă vreme acolo
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Îi ascultă fascinat poveștile, presărate cu o sumedenie de amănunte de istorie literară. Dar nu-i numai atât. Ține, pe deasupra, neașteptat de mult la el. De ce? În general, afinitățile trebuie luate ca atare, nu despicate-n patru. Pur și simplu, cusurgii amândoi, Piru și Gheran n-aveau cum să nu senț eleagă de minune. Căci de vorbit, vorbeau, în fond, aceeași limbă: „Dom’le, discutăm de la bărbat la bărbat. Dacă vrei, și academic. Una e să-ți placă femeia ca parte
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
însă numai exemple care infirmă această aserțiune. În România, ți se aduc laude doar dacă ai murit. Suntem Țara-petelor-în-soare. Diferența dintre spirit critic și ulcerare ține la noi exclusiv de oportunitate și de ocuparea unei poziții în raport cu preopinentul. Cârcotași și cusurgii, n-am recunoaște în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilențial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conștiințe etern vinovate. Ceea ce li
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
să strigi hoții!, ca să fii luat drept vinovat. Mai degrabă o epenteză decît o simplă despărțire în silabe (înțelesuri, învățăminte) a unei cărți, articolul lui Dan C. Mihăilescu, reluat din Litere, arte, idei, trece de la înțepătura prin cojoc, de cititor cusurgiu, respectuos totuși, pînă la proba contrarie, la eseul de psihologia mulțimilor, făcut cu arme de sociolog ,volant". De om care se plimbă, vorba lui Eminescu, pentru pîine, pentru linte, din coadă-n coadă și vede, nici mai mult, nici mai
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
senzație: Ștefan Iordache și Mitică Popescu. Cei doi mari se reîntâlnesc pe scenă după... 27 de ani: în 1977, tineri fiind, ei au jucat în spectacolul „Emigranții“, în regia lui Mircea Danieluc. Acum, Ștefan Iordache joacă un bătrân ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. În spatele hachițelor, înțepăturilor, duelurilor verbale clocotind de umor evreiesc, se ascund afinități deosebite, dar și tristețea de a se simți abandonați, care-i face pe cei doi să devină cei
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate, niște opțiuni ale inimii. Stimați tovarăși, iubesc POEZIA! SUNT NEBUN DUPĂ POEZIA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ! Sunt irevocabil și incurabil îndrăgostit de următorii poeți naționali români: IOAN ALEXADRU , ION GHEORGHE,ADRIAN PĂUNESCU,MARIN SORESCU ȘI NICHITA STĂNESCU! Însă vreun cuvânt mai cusurgiu s-ar putea să mă ia de guler: -Domol,domol,tovarășu`! Ce înțelegi matale prin ...poet? " Poetul este ochiul însuși,ancestral, Cețosul,răcitul,animalicul Ochi din ceafă,al națiunii: Ce vede el nu-i o părere El prevede-adică zărește Cu
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
se face o caracterizare a personalității celor doi parveniți. Ea „proastă, rea, țâfnoasă, intolerantă, vulgară, incultă, meschină, capricioasă, imorală”, ahtiată după blănuri și bijuterii, el „idiot, paranoic, ignorant, leneș, vorbind greu, inapt de a se recunoaște învins, impulsiv, grosolan, morocănos, cusurgiu, emanând o totală lipsă de empatie și de căldură umană”. Atât de bine spus, încât cititorul român se simte aproape răzbunat pentru tăcerea în care s-a complăcut timp de 25 de ani! În continuare, cartea amplifică actul de acuzare
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
N.. Derivatele cu ajutorul acestui sufix indică deprinderea, îndeletnicirea, meseria, ocupația, o trăsătură (negativă) de personalitate, un nărav, sugerând și un sens ironic sau peiorativ. dawùj, ~a s.m. daul > dawulʒis daulgiu kusùr/i, -a s.m. cusur > kusurʒis cusurgiu hat`ïr/i, -a s.m. respect > hatïrʒis respectos hïnèr/i, -a s.m. pricepere, hărnicie > hïnerʒis priceput, harnic barbùt/os, -oja s.m. barbut > barbutʒis barbugiu davà/s, -des
SUFIXUL -ƷIS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372648_a_373977]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese șeful unei secții a departamentului de arhivă, un șef de paie, cu limba ascuțită și cusurgiu. Osificarea creierului se instalase la vârsta de treizeci și unu de ani, și corpul, tânăr ca vârstă, începu să se ofilească. La treizeci și cinci de ani, era un pitic cu ochelari, cu ochii suspicioși, de un albastru rece și o ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și o bucată mică de brânză amestecată cu zahăr. Minuția cu care el inventariază și cântărește fiecare dar, adjectivul „mică“ pus de două ori lângă bucată - deși e vorba de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul cusurgiu al caporalului G.P., zis Bobocică. mai târziu ne-a chemat sublocotenentu’ și ne-a dat cadou de Paști doi cozonaci mici, patru ouă, un chibrit și un tutun. Povestitorul pare să păstreze și acum impresia de gravă inconsistență pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încai „scumpa comoară a feciorii lor”, să aștepte pînă ce vremea și virtutea vor aranja lucrurile așa cum se cuvine! Formula ideală a iubirii este, după Pann, aceea ce se deschide spre o căsnicie tihnită, cu roade dulci. Numai firea lui cusurgie, cîrtitoare de moralist Îl Împiedică să fie un filozof al amorului conjugal, ca Aristot sau Plutarc. Familia este, și pentru el, o uniune În care utilul Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este un însetat de perfecțiune, de progres. El măsoară toate lucrurile cu măsuri majore, dacă nu absolute, ideale, pe lângă care, firește, totul pare mai mic, susceptibil de creștere, de îmbogățire, de îmbunătățire. El îmbrâncește mereu lucrurile, cu bună credință, neobosit, cusurgiu, cu prețul propriei lui neîmpăcări, incomodități, nefericiri, către o instanță și o întruchipare mai înaltă, pe care el o vede limpede, cu toată ardoarea și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și cu realizările muncitorești, vine uneori un filozof-profesor, așa cu o bărbuță de țap și dă să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cea de 1 decembrie, ziua națională a românilor, era un bun motiv pentru a contamina cele două date). Nimic nou sub soare și nimic neobișnuit. Dar, dacă Cioran ar mai trăi, cu siguranță el s-ar întreba, ostentativ și cusurgiu, având în minte vocația spre ratare a românilor, de ce în calitate de ocrotitor al românilor a fost ales un apostol care, ce-i drept, a fost primul ucenic chemat, însă fără să mai fi făcut altceva vrednic de luat în seamă? ENȚICLOPEDIA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
franțuzescul digni taire, după cuvîntul digne, adică demn. Cu alte cuvinte cuvîntul demnitar ar cam implica și sensul de demn. Sigur, mă aștept la o reacție virulentă din partea unor demnitari că adică ce are aia... cu prefectura. Poporul român este cusurgiu și numai demnitar să nu fii. Ar fi fost poate mai bine ca demnitarul să fi avut o altă denumire (știu eu, poate vătaf, postelnic, etc.) care să nu dea loc unor speculații. De altfel și dicționarul DEI poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împodobite cu panglici. Pe coasta muntelui Istrița, aproape de Buzău, îl urmărim pe un flăcău voinic: Gheorghiță, fiul lui Negoiță. El are niște conturi de reglat. Face negoț cu piei de oaie, lapte, smântână, brânză; umblă pe la stâne și știe fie cusurgiu ca să cumpere cât mai ieftin: Și umblă din stână-n stână De tot gustă din smântână Să vadă brânza de-i bună, Iar de bagă-n gur-o dată, Scuipă că e prea sărată Și zice că e stricată" . Într-o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]