30 matches
-
N.. Derivatele cu ajutorul acestui sufix indică deprinderea, îndeletnicirea, meseria, ocupația, o trăsătură (negativă) de personalitate, un nărav, sugerând și un sens ironic sau peiorativ. dawùj, ~a s.m. daul > dawulʒis daulgiu kusùr/i, -a s.m. cusur > kusurʒis cusurgiu hat`ïr/i, -a s.m. respect > hatïrʒis respectos hïnèr/i, -a s.m. pricepere, hărnicie > hïnerʒis priceput, harnic barbùt/os, -oja s.m. barbut > barbutʒis barbugiu davà/s, -des
SUFIXUL -ƷIS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1477214101.html [Corola-blog/BlogPost/372648_a_373977]
-
se face o caracterizare a personalității celor doi parveniți. Ea „proastă, rea, țâfnoasă, intolerantă, vulgară, incultă, meschină, capricioasă, imorală”, ahtiată după blănuri și bijuterii, el „idiot, paranoic, ignorant, leneș, vorbind greu, inapt de a se recunoaște învins, impulsiv, grosolan, morocănos, cusurgiu, emanând o totală lipsă de empatie și de căldură umană”. Atât de bine spus, încât cititorul român se simte aproape răzbunat pentru tăcerea în care s-a complăcut timp de 25 de ani! În continuare, cartea amplifică actul de acuzare
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1462879416.html [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
poate, niște opțiuni ale inimii. Stimați tovarăși, iubesc POEZIA! SUNT NEBUN DUPĂ POEZIA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ! Sunt irevocabil și incurabil îndrăgostit de următorii poeți naționali români: IOAN ALEXADRU , ION GHEORGHE,ADRIAN PĂUNESCU,MARIN SORESCU ȘI NICHITA STĂNESCU! Însă vreun cuvânt mai cusurgiu s-ar putea să mă ia de guler: -Domol,domol,tovarășu`! Ce înțelegi matale prin ...poet? " Poetul este ochiul însuși,ancestral, Cețosul,răcitul,animalicul Ochi din ceafă,al națiunii: Ce vede el nu-i o părere El prevede-adică zărește Cu
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_46_47_costel_zagan_1369366544.html [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
de cea de 1 decembrie, ziua națională a românilor, era un bun motiv pentru a contamina cele două date). Nimic nou sub soare și nimic neobișnuit. Dar, dacă Cioran ar mai trăi, cu siguranță el s-ar întreba, ostentativ și cusurgiu, având în minte vocația spre ratare a românilor, de ce în calitate de ocrotitor al românilor a fost ales un apostol care, ce-i drept, a fost primul ucenic chemat, însă fără să mai fi făcut altceva vrednic de luat în seamă? ENȚICLOPEDIA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este un însetat de perfecțiune, de progres. El măsoară toate lucrurile cu măsuri majore, dacă nu absolute, ideale, pe lângă care, firește, totul pare mai mic, susceptibil de creștere, de îmbogățire, de îmbunătățire. El îmbrâncește mereu lucrurile, cu bună credință, neobosit, cusurgiu, cu prețul propriei lui neîmpăcări, incomodități, nefericiri, către o instanță și o întruchipare mai înaltă, pe care el o vede limpede, cu toată ardoarea și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului (ieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemenea unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unele dintre cele mai reprezentative spectacole ale ei, de la Milano, Paris, New York, Martina Franca, Chicago sau Caracas). — Astea da, că sunt atât de vechi, parcă ar fi un film. — și vă place când vă auziți? — Când făceam meserie, eram foarte cusurgie. Acum nu pot să spun că mi-e egal, dar... îmi dau circumstanțe atenuante! În ritmul în care am trăit, acum îmi dau voie să spun că undeva eram vai de sufletul meu, obosită sau mai știu eu cum. Trecutul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
franțuzescul digni taire, după cuvîntul digne, adică demn. Cu alte cuvinte cuvîntul demnitar ar cam implica și sensul de demn. Sigur, mă aștept la o reacție virulentă din partea unor demnitari că adică ce are aia... cu prefectura. Poporul român este cusurgiu și numai demnitar să nu fii. Ar fi fost poate mai bine ca demnitarul să fi avut o altă denumire (știu eu, poate vătaf, postelnic, etc.) care să nu dea loc unor speculații. De altfel și dicționarul DEI poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
editorialele fostului premier în care autorul mărturisea că a avut un moment de răgaz în care a recitit a treisprezecea scrisoare persană a lui Montesquieu din care și citează faimosul adagiu: „Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să fie persan?”. Cusurgiu cum sunt, hop și eu cu „Ce lucru nemaipomenit! Cum poate un fost prim-ministru să fie editorialist?”. Dar mirarea mirărilor rămâne pentru mine cum e oare cu putință atâta stranietate - în timp ce dl Năstase, doctor în Drept, recitește din Montesquieu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
chartere, 200 de profesori și studenți, în frunte cu "Herr Rector und seine gnädige Frau"! Miza era mare, am dat sfoară în țară pe linie "de partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de 5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
chartere, 200 de profesori și studenți, în frunte cu "Herr Rector und seine gnädige Frau"! Miza era mare, am dat sfoară în țară pe linie "de partid și de stat", am fost asigurat că totul va fi "de 5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împodobite cu panglici. Pe coasta muntelui Istrița, aproape de Buzău, îl urmărim pe un flăcău voinic: Gheorghiță, fiul lui Negoiță. El are niște conturi de reglat. Face negoț cu piei de oaie, lapte, smântână, brânză; umblă pe la stâne și știe fie cusurgiu ca să cumpere cât mai ieftin: Și umblă din stână-n stână De tot gustă din smântână Să vadă brânza de-i bună, Iar de bagă-n gur-o dată, Scuipă că e prea sărată Și zice că e stricată" . Într-o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un azil. Succesul răsunător al spectacolului se datorează, înainte de orice, distribuției de senzație: Ștefan Iordache și Mitică Popescu. Cei doi coloși ai teatrului românesc se reîntâlnesc pe scenă după... 27 de ani. Ștefan Iordache joacă un bătrân evreu ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. Spectacolul se va juca la Timișoara în 29 și 30 martie, de la ora 19. Biletele au prețuri de 350 000 de lei și 250 000 de lei și s-au
Agenda2004-12-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282196_a_283525]
-
nu dau înapoi să savureze cancanuri de un gust îndoielnic, chicotesc vulgar, trăgînd cu urechea la plăsmuirile celor ce ascund în conformația lor un fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au înmulțit parcă falșii predicatori, cicălitorii, cusurgiii, un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Îi ascultă fascinat poveștile, presărate cu o sumedenie de amănunte de istorie literară. Dar nu-i numai atât. Ține, pe deasupra, neașteptat de mult la el. De ce? În general, afinitățile trebuie luate ca atare, nu despicate-n patru. Pur și simplu, cusurgii amândoi, Piru și Gheran n-aveau cum să nu senț eleagă de minune. Căci de vorbit, vorbeau, în fond, aceeași limbă: „Dom’le, discutăm de la bărbat la bărbat. Dacă vrei, și academic. Una e să-ți placă femeia ca parte
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
însă numai exemple care infirmă această aserțiune. În România, ți se aduc laude doar dacă ai murit. Suntem Țara-petelor-în-soare. Diferența dintre spirit critic și ulcerare ține la noi exclusiv de oportunitate și de ocuparea unei poziții în raport cu preopinentul. Cârcotași și cusurgii, n-am recunoaște în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilențial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conștiințe etern vinovate. Ceea ce li
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
senzație: Ștefan Iordache și Mitică Popescu. Cei doi mari se reîntâlnesc pe scenă după... 27 de ani: în 1977, tineri fiind, ei au jucat în spectacolul „Emigranții“, în regia lui Mircea Danieluc. Acum, Ștefan Iordache joacă un bătrân ursuz și cusurgiu, aparent cinic, în timp ce personajul lui Mitică Popescu e întruchiparea candorii. În spatele hachițelor, înțepăturilor, duelurilor verbale clocotind de umor evreiesc, se ascund afinități deosebite, dar și tristețea de a se simți abandonați, care-i face pe cei doi să devină cei
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
sau fără miză, veșnic supărat (rareori, fără motiv sau din false motive) pe cei care, structural, ar trebui să îi fie aliați de idei, Alexandru George are, în lumea literară românească, reputația unui tip doldora de cultură, dar singuratic, ursuz, cusurgiu, îmbufnat, rece, stîngace, nesociabil, gafist, degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat. Degeaba încearcă omul prin articole polemice ( adunate ulterior în volume) în care își argumentează cu asupra de măsură afirmațiile să schimbe această părere cvasi-generală. Imaginea de "om sucit", "morocănos", s-
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
să strigi hoții!, ca să fii luat drept vinovat. Mai degrabă o epenteză decît o simplă despărțire în silabe (înțelesuri, învățăminte) a unei cărți, articolul lui Dan C. Mihăilescu, reluat din Litere, arte, idei, trece de la înțepătura prin cojoc, de cititor cusurgiu, respectuos totuși, pînă la proba contrarie, la eseul de psihologia mulțimilor, făcut cu arme de sociolog ,volant". De om care se plimbă, vorba lui Eminescu, pentru pîine, pentru linte, din coadă-n coadă și vede, nici mai mult, nici mai
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Jebeleanu, lui Emil Botta, lui Nicolae Prelipceanu, si el nominalizat la Premiul „M. Eminescu". V-as ruga sa evocați intilnirile cu acesti scriitori in voga atunci. DT: La Marin Preda am ținut foarte mult. Ne-am împrietenit greu. Era suspicios, cusurgiu, dar îl iubeam aproape necondiționat. Îmi reproșa, uneori, că nu-l iubesc destul -„ca nea Cezar" (Ivănescu), „ca Dinescu", nu uita Preda să adauge. Aici era ceea ce aș numi „complexul Mogoșoaia". Cezar și Mircea au petrecut foarte multă vreme acolo
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
mister: "Dragii mei, e simplu: secretul e să nu te înfrânezi de la nimic, să nu pui la suflet nimic, să primești orice lovitură cu seninătate!" Banalități, veți spune. Dar e vorba tocmai de acele banalități pe care neglijăm, iritați și cusurgii, să ni le asumăm. Curiozitatea vie, atenția neobosită, mobilizarea constantă a energiilor sunt rețete la îndemână, dar disprețuite de fiecare dintre noi. Nu găsesc titlu de carte mai nepotrivit pentru a ilustra viața lui Anavi Ádám decât Un veac de
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
enorme, desfășurate pe panouri gigantice, în metropolele lumii. Omul nu mai știe cum să scape de ele. Excesul, se știe, plictisește. O lecție de limbă franceză, în clasa întâi, arăta astfel: John Thomson, pălărier, face și vinde pălării. Un client cusurgiu a întrebat logic: "De ce mai pui, domnule, pălărier? Din moment ce mai jos scrii că vinzi pălării - se înțelege." Negustorul a șters ce era de prisos. Atunci criticul a mai zis că de ce scrie și face și vinde. Din moment ce le face, înseamnă
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]